PUNCT LA FINAL DE AN

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El,sa nu piara ,ci sa aiba viata vesnica.(Ioan 3:16)

 Fiecare propozitie si fiecare fraza se incheie cu un punct. La sfarsitul acestei zile punem punct anului care a trecut si incepem un nou an.

Biblia spune ca Dumnezeu "a facut fiecare neam de oameni dintru-un singur sange , ca sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat timpuri randuite si hotare locuirii lor" (Fapte 17:26)Si viata noastra are la farsit un punc.

Dar pana atunci, sa ne gandim la darul pretios al timpului in care traim si in care rasuna glasul evangheliei  prin care suntem chemati la viata vesnica.

Scriptura spune: Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu L-a trimis in lume pe singurul Sau Fiu,ca noi sa traim prin El" ( 1Ioan 4:9)ta

Orice ora care a trecut - si noi tot nu am ascultat de chemarea la adevarata viata. - este o ora perduta, pierduta pentru totdeauna.

Anul care se incheie ne-a adus bucurii,  dar probabil si dezamagiri. Insa cel mai importat lucru pentru fiecare om este sa aiba o relatie personala, autentica, cu Dumnezeu prin credinta in Mantuitorul .

Acesta relatie cu urmari vesnice o poti incepe ACUM, in aceste ultimele clipe ale anului: "Iata  acum este timpul potivit; iata, acum este ziua mantuirii"

Orice amanare poate fi un vesnic prea tarziu.Cine la primit pe Mantuitorul poate sa se bucure an de an ,luna de luna, zi de zi, de salvarea Sa vesnica. Aceasta parte fericita o dorim tuturor cititorilor.{Samanta buna}

INCOTRO PRIVESTI TU?

 " Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!" Psalmul 90:12)

Eu nu ma uit inapoi. Dumnezeu cunoaste eforturile mele fara rost. El stie ocaziile scapate si greselile infaptuite. Toate aceste le las in seama Lui, a Celui care mi-a dat un Salvator. si care in har imi iarta esecurile.

Eu nu privesc inainte. Dumnezeu cunoaste viitorul meu, drumul scurt sau lung, care ma va conduce acasa. Domnul Isus va fi cu mine in orice incercare si va purta la orice pas povara pentru mine.

Eu nu ma uit in jurul mei.  Imi va insufla doar teama. Lumea devine tot mai nelinistita si tot mai turbulenta. Ea este asa de intunecata, periculoasa si rea. Fericirea care mi-o ofera ea, insala si nu poate multumi inima mea.

Eu nu privesc inauntrul meu. Aceasta ma va face foarte nefericit. Nu am nimic in mine in care sa-mi pun speranta. In inima mea exista doar nereusite si hotarai slabe, care nu se realizeaza niciodata.

 Dar eu privesc in sus la Domnul Isus. Acolo, inima mea gaseste pacea adevarata. Orice teama dispare si face loc constientei  adanci: eu sunt iubit de Dumnezeu ! 

Lumina dumnezeieasca de sus alunga intunericul si lasa sa straluceasca harul lui Dumnezeu. Privind la Domnul Hristos in cer, nadejdea vie in venirea Lui se intareste in mine.{Samanta buna}

"Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta, Si acesta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.Nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni.(Efeseni 2:8-9)

"Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatil care ne infasoara asa de lesne,si sa alergam cu staruinta la alergarea care ne stam inainte.

Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus,care pentru bucuria care-I era pusa inainte ,a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. " (Evrei 12 :1-2)

Emanuel

 "Caci un copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele veciniciilor, Domn al pacii." (Isaia 9:6)

Ce minunat a fost acest lucru! Trebuie sa ne amintim cine era Cel care S-a nascut astfel. 

Nasterea inca a unui copil in lumea aceasta n-ar fi insemnat nimic ciudat, pentru ca in fiecare zi se nasc mii de copii.

Insa aceasta era Domnul slavei. Aceasta nu era inceputul vietii Sale, El traise in toata eternitatea in cer. Mainile Sale au creiat universul. Toata gloria era a Sa.

Toate coroanele puterii I-au stralucit pe frunte. Toti ingerii puternici Il numeau Domn. Trebuie sa ne amintim aceasta, daca vrem sa intelegem cat de mare a fost smerenia Lui. 

Orice elev a citit poveste despre Petru cel Mare, care si-a parasit tronul deghizat in haine modeste, si a intrat sa lucreze ca ucenic in Zaandam si Amsterdam, ca tamplar de vapoare.

Lucra printre muncitorii obisnuiti, imbracat in haine de lucru, traia intr-o barca, isi gatea propia hrana, isi facea patul singur. Totusi, procedand astfel el nu a incetat niciun moment sa fie conducatorul Rusiei.

Pentru un timp, si-a pus splendoarea regeasca deoparte; puterea si majestatea sa regala au fost ascunse temporar sub hainele in care era deghizat. Dar n-a fost nici macar o ora in care el sa nu fi fost imparat.

La fel a fost ascunsa si gloria Domnului Cristos sub hainele trupului omenesc. El n-a incetat niciodata sa fie Fiul lui Dumnezeu; si, totusi, a luat asupra Sa toate situatiile umanitatii . 

Si-a ascuns puterea si a devenit un bebelusi neajutorat, incapabil sa umble, sa vorbeasca, sa gandeasca; statea doar culcat la sanul mamei, slab si dependent de ea. 

Si-a tinut cunoasterea ascunsa si a invatat asa cum invata si alti copii. S-a lepadat de suveranitatea si maratia Sa. Cata smerenie! Si toate acestea de dragul nostru, ca noi sa ne putem inalta in slava.

El a venit ca Mantuitor in aceasta lume, a devenit Fiu al omului, ca sa ne poate face si pe noi fii ai lui Dumnezeu.

S-a coborat pe pamant si a trait printre oameni, trecand prin experientele lor de umilire, ca sa ne ridice in slava pentru a impartasi cu ei marimea Lui.{J.R.Miller}

SATISFACTIA DATORIEI

"...erau niste pastori care stateau afara in camp si faceau de straja noaptea...imprejurul turmei lor. Si iata ca un unger al Domnului s-a infatisat ..."Luca 2:8-9)

Trebuie sa observam ca pastorii au avut acea viziune minunata pe care era la munca lor obisnuita, umila. Cel mai bun loc in care sa fim vizitati de ingeri este intotdeauna locul nostru de munca, indiferent cat este de modest.

Ei nu se arata niciodata cuiva caruia ii este rusine de profesia lui sau este prea indolent ca sa faca cu credinciosia propia munca. Nu parea un mod foarte placut de trai - sa fii sarac, sa trebuiasca sa stai treaz toata noaptea afara pe camp si sa pazesti oile.

Fara indoiala ca oamenii care traiau in case mari se gandeau ca bietilor pastori le era tare greu si poate chiar ii dispretuiau pentru munca lor de jos si saracia lor.

Se poate ca si pastorii insasi sa-i fi invidiat uneori pe oamenii care aveau case frumoase si traiau in lux si care niciodata nu aveau nevoie sa lucreze din greu si sa stea treji noptile.

Multi oameni din zilele acestea moderne, care trebuie sa lucreze din greu, sunt predispusi sa-i invidieze pe cei bogati. 

Insa este destul de sigur ca acestor pastori nu le-a mai parut rau niciodata dupa acea noapte ca erau ciobani saraci si ca erau la slujba in momentul acela.

Daca s-ar fi considerat prea buni sau prea fini ca sa faca o astfel de munca si ar fi renuntat la pozitia lor pentru ceva mai elegant si mai respectabil, ar fi pierdut vizita ingereasca din noaptea aceea, precum si onoarea de a fi primii care sa auda vestirea despre nasterea Mantuitorului.

Nu stim niciodata ce pierdem cand nu suntem la locul nostru de datorie. Vizitele ceresti nu vin la cei care dispretuiesc ceea ce le-a incredintat Dumnezeu in viata.

Ingerul a onorat saraciea si credinciosia, cand a venit la pastori, in loc sa se duca la usa unui palat semet , ca sa proclame glorioasa veste. Cel mai bun loc in care este bine sa te afli este intotdeauna locul datoriei.{J.R.Miller}

DUIOASA INDURARE A LUI DUMNEZEU

"Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimes pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. (1Ioan 4:10)

Ce ne-am fi facut daca Dumnezeu nu ar fi fos indurator? N-ar fi existat niciun suflet mantuit in aceasta lume.

Este o poveste despre un om care viseaza ca se afla pe un camp deschis, in bataia apriga a furtunii, si cauta nebuneste un refugiu. Vede o poarta pe care scrie "Sfintenie" . Se pare ca este un adapost inauntru si bate. Usa este deschisa de cineva in haine albe; dar nimeni, in afara de cei sfinti, nu poate fi lasat sa intre , iar el nu este sfant.

Se grabeste sa gaseasca adapos in alta parte. Vede o alta poarta si o incearca si pe aceea, dar deasupra scrie "Adevar", iar el nu este vrednic sa intre.  Se grabeste sa intre la o a treia , care este Palatul Justitiei; insa usa este pazita de santinele inarmate si numai cei drepti pot sa fie primiti.

In cele din urma, cand ajunge aproape la disperare,  vede o lumina stralucind la o mare distanta si se grabeste spre ea. Usa sta larg deschisa si ingeri frumosi il intampina cu salutari de bucurie.

Este casa indurarii. El este luat in inauntru, isi gaseste refugiu din fata furtunii si este primit cu mare ospitalitate.

Nici unul dintre noi nu poate gasi vreodata refugiu la nici alta usa in afara de usa indurarii. Aici chiar si cel mai josnic pacatos poate gasi un adapost si il gasim. Zidurile puternice ii tin afara pe dusmani care ne urmaresc.si ele ne adapostesc de toate furtunile. 

Apoi pe masura ce incepem sa ne bucuram de siguranta noastra, invatam ca suntem in interiorul unei case incantatoare, si nu doar al unui adapost sigur.

Refugiul nostru este in insasi inima lui Dumnezeu. Sanul nici unei mame n-a fost vrodata un adapost atat de calduros pentru propiul ei copil, cum este indurarea divina pentru toti cei care isi gasesc refugiul in ea. {JR.Miller}

 " Cel ce sta sub ocrotirea Celui PreaInalt si se odihneste la umbra Celui  Atotputernic...El te acopera cu penele Lui, si te va ascunde sub aripele Lui" (Psalmul 91:1,4,KJV

O MARE TAINA

 "Unde este imparatul de curand  nascut al Iudolor?  Fiindca I-am vazut steaua in Rasarit, si am venit sa ne inchiam Lui."(Matei 2:20

Aceasta a fost cea mai minunata nastere care a avut loc vreodata in aceasta lume. 

Nu este de mirare ca au fost atat de multe evenimente remarcabile care au acompaniat-o, ingerii s-au pogorat s-o anunte si sa-si cante cantecul lor de bucurie si ca magii au venit de departe ca sa-si aduca omagiile. Era Fiul lui Dumnezeu  intrupat care-Si dormea primul somn in ieslea din Betleem.

Aceasta este o taina atat de mare, incat n-o putem intelege; totusi, stim ca Acelasi care atunci a devenit trup fusese cu Dumnezeu in ertenitate, ca era Dumnezeu, ca a facut toate lucrurile,c a in El se afla izvorul intregii vieti sl fericirii.

Faptul straniu n-a fost ca acel copil s-a nascut ; in aceasta lume se naste un copil la fiecare bataie de inima. Nici faptul ca un copil s-a nascut intr-un staul n-a fost o intamplare remarcabila in acea tara. 

Dar, cand ne amintim cine era Cel care s-a intrupat in acea noapte, ne aflam in prezenta celei mai uimitoare minuni din toate vremurile.

Cusiguranta ca si noi ar trebui venim impreuna cu pastorii si cu magii ca sa ne aducem omagiile la ieslea  Aceluiasi glorios Rege-copil. Magii au calatorit sute de mile ca sa-L gaseasca pe Cristos. Calatoria a fost dificila, periculoasa si foarte costisitoare.

Noi n-ar trebui sa consideram nici o truda si niciun sacrificiu prea mari, ca sa-L gasim pe Cristos. Ar trebui sa fim gata sa mergem mii de mile, daca este nevoie, ca sa-L gasim.

El este margaritarul de mare pret, si vom fi rasplatiti din belsug pentru cautarea noastra, desi ne va costa pierderea si jertfirea tuturor lucrurilor, desi va trebui sa ne dam chiar vietile, pentru a-L castiga pe El.

Observam, de asemenea, ca nu intotdeauna cei care sunt cel mai aproape de Cristos vad primii slava Sa. El S-a nascut printre evrei, insa nimeni din Ierusalim  nu s-a dus sa I se inchine. 

Va fi la fel si cu noi? Vom pierde binecuvantarea de a-Lvedea pe Mantuitorul care ne este atat de aproape? {J.R.Miller}

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

 "Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi  inca pacatosi, Hristos a murit pentu noi.(Romani 5:8)   

 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, Ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.(Ioan 3:16)

Da!  Aceasta este semnificatia a toate !  Ea ne vorbeste de intetiile  bune ale lui Dumnezeu fata de toti oamenii. Exista o legenda medievala ciuata care ilustreaza acest adevar.

Un cavaler pagan, in delirul maniei si al necredintei sale strigatoare la Cer, s-a hotarat sa testeze, prin metoda cu care era obisnuiti in calitatea sa de cavaler, realitatea si puterea lui Dumnezeu, a carui existenta o nega.

Astefel, iesind pe camp. inarmat ca pentru batalie, si-a aruncat manusa la pamant, asa cum proceda cand se provacau la duiel in vechime, si a strigat catre ceruri:

"Dumnezeule - Daca este vreun Dumnezeu -, " Te provoc aici si acum la duiel pe viata si moarte!  Daca existi cu adevarat, arata-Ti puterea cu care pretinsii Tai preoti se lauda atata."

In timp ce vorbea, a suprins cu privirea,  chiar deasupra capului sau , o bucata de pergament flutarand in aer si care, apoi i-a cazut la picioare.  

El s-a oprit,  l-a luat de jos si a gasit inscrise pe el aceste cuvinte: "Dumnezeu este dragoste!"  Coplesit de acest neasteptat raspuns, si rupt sabia,  drept marturie a capitularii sale, si  ingenunchind deasupra bucatilor ei, si, consacrat viata de atunci in aintea slijirii acelui Dumnezeu  pe care inainte Il sfidase.

La toata opozitia oamenilor, la razvratirea intregii lumi, la ateismul nnatiunilor, la blasfemia indivizilor, raspunsul pe care cerul la lasat intotdeauna sa cada a fost: "Dumnezeu este dragoste!"

Acesta a fost mesajul care s-a pogorat in acea noapte, prin vazduhul tacut, in aceasta nota dulce a cantecului ingerilor. Acesta a fost intelesul veniri Domnului Cristos.

Lumea era rece; inimile oamenilor erau inchise fata de Dumnezeu; atitudinea natiunilor era sfidatoare. Cu toate aceste, raspunsul la acea raceala, la acea sfidare si revolta, n-a fost judecata fulgeratoare,  ci darul Fiuluilui lui Dumnezeu ca Mantuitor: "Pace pe pamant si bunavointa intre oameni". 

Oriunde merge Evanghelia astazi , ea raspandeste acelasi mesaj iubitor. Dumnezeu nu ne uraste: El ne iubeste cu o dragoste tranda si eterna.{J.R.Miller}

OCROTITORI NEVAZUTI

"Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s'a maniat foarte tare, si a trimis sa omoare pe toti prunci de parte barbateasca de la doi ani injos, care erau in Betleem si toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi." (Matei 2 :16)

Putem intrezari aici cat de aproape era vegheat din Cer acest bebelus expus pericolui. Un rege rau complota sa ia viata copilului, iar parintii Lui  pamantesti nu Il putea proteja Insa , in ceasul slabiciuni omenesti, Cerul a intervenit indata pentru a-L proteja si salva .

Destinele rasei umane se aflau in viata acelui copil si Dumnezeu Si-ar fi folosit toata puterea ca sa-L elibereze. Mai exista un adevar pretios aici,  asupra oricarui copil .Cerul vegheaza indeaproape si sigur.

Un poiet a spus: "Cerul se afla pretutindeni in jurul nostru in timpul copilariei noastre " ; este o afirmatie foarte adevarata cu privire la fiecare copil, Isus Insusi a spus vorbind despre copii: ingeri lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri."

Aceasta inseamna ca cei mai puternici mai sfinti si mai privilegiati ingeri ai Ceului sunt pusi sa-i apere pe copii in aceasta lume.

Tatii si mamele n-ar trebui sa ute faptul ca Dumnezeu le indrageste copiii foarte mult si ca acestia se afla mereu sub protectia Sa veghetoare.

Aceasta ar trebui sa le dea o mare mangaiere si incredere cand micutii lor ajung in mijlocul pericolelor lumii.

Nici un ochi omenesc nu ar putea veghea incontinuu asupra lor. Nici o mana omeneasca nu ar putea tine departe relele care-i pandesc la tot pasul.

Insa exista pazitori nevazuti care nu-i lasa singuri. Cerul este interesat sa pazeasca fiecare viata gingasa  de copil din aceasta lume.

Parintii crestini pot sa-si incredintieze micutii sub paza lui Dumnezeu cu absoluta incredere .Daca ei sunt credinciosi ca parinti Dumnezeu nu le va dezamagi sperantele. Si  copiii ar trebui sa stie  ca sunt ingrijiti de ocrotitori ceresti, pe care nu-i pot vedea. 

Se poate ca ingerii nu se mai arata oamenilor in zilele acestea, dar sunt continuu in jurul nostru, zi si noapte. Desi fetele lor stralucitoare nu pot fi zarite cu ochii nostri incetosati , slujirea lor iubitoare  nu inceteaza niciodata.{J.R. Miller}

DOMNUL - UN AJUTOR IN NECAZ

 

O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru lucrarile Lui minunate fata de fiii oamenilor.(Psalmul 107:21)

"Sa strnit o mare furtuna de vant si valurle loveau in corabie, incat corabia era aproape sa se umple, (Marcu 4:37)

In anul 2005, uraganul Katrina, asaltand mai multe sate ale Americii, a lasat in urma pagupe covarsitoare.

O familie de oameni credinciosi mai in varsta din Mississippi, sot si sotie , avertizati cu privire la furtuna, si-au parasit pentru un timp casa si s- au refugiat intr-o cladire speciala amenajata.

Dupa ce s-a potolit furtua s-au intors in casa lor. Dar ce dezordine: casa lor era distrusa in intregime! Unde aveau ei sa locuiasca de acum? 

Fiica lor i-a sunat si i-a rugat sa mearga la ea in Atlanta. Dar nu afeau bani pentru zbor, pentru ca toate bancile erau inchise.

Au incercat sa mai salveze cateva lucruri personale dintre daramaturi. Au gasit cateva fotografii de familie, imbimbate de apa.

Cand barbatul a deprins poza tatalui sau din rama, ca sa o puna la uscat, au cazut de acolo bancoate in valoare de 366 de dolari.

Aceasta suma ajungea exact pentru doua bilete de avion spre Atlanta! Cat de mult s-au bucurat ca Domnul Isus le-a raspuns rugaciunilor si ca le-a dat exact ceea ce aveau nevoie.

Poate si barca ta este puternic scuturata de furtuna. Ti-e frica si strigi catre Dumnezeu. Furtuna creste si valurile sunt gata sa te cuprinda.

Si zici:  unde este Dumnezeul meu? Pune-ti increderea in Dumnezeu, caci El are mijloace de izbavire pentru fiecare. Ajutorul Sau este pe masura Atotputerniciei Sale, iar corabia in care Se afla Domnul nu se poate scufunda.{Samanta buna}

"...INTAREST, DUMNEZEULE, CE AI FACUT PENTRU NOI..."

                  "...Intareste, Dumnezeule ce ai facut pentru noi...(Psalmul 68: 28)

Intelepciunea si necesitatea ne fac sa Ii cerem mereu lui Dumnezeu sa ne intareasca ceea ce a facut pentru noi. 

Multi crestini au neglijat sa faca acest lucru, si nu pot invinui decat pe ei insasi atunci cand trec prin incercari si nefericiri iscate de necredinta. 

Este adevarat ca Satana incearca sa inece frumoasa gradina a inimii, si s-a transforme intr-o scena a deznadejdii.

 Totusi este adevarat si faptul ca multi crestini deschid singuri portile, si cheama potopul prin nepasarea lor si lipsa de rugaciune catre Ajutorul lor puternic. Adesea uitam ca Autorul credintei noastre trebuie sa  fie si Pastratorul ei.

Candela care arde in templu nu trebuie sa fie lasata sa se stinga niciodata. Trebuie sa fie umpluta in fiecare zi cu ulei proaspat. In acelasi fel, credinta noastra poate trai numai daca este sustinuta de uleiul harului, si putem obtine acest har numai de la Dumnezeu.

Nu vom dovedi fecioare neintelepte daca nu ne vom asigura cu ulei de rezerva in candele (vezi Matei 25:1-13)

Cel care a construit lumea o tine in picioare, astfel ar cadea in abis. Cel care ne-a facut crestini trebuie sa ne pastreze prin Duhul Sau, astfel ruina noastra ar rapida si finala.

Sa cerem deci, seara de seara, har si putere de la Domnul. Avem un argument puternic cu care sa pledam fiindca Ii cerem sa intareasca lucrarea Sa de har - "ce ai facut pentru noi". Crezi ca El va refuza sa-Si protejeze si sa-Si sustina lucrarea?

Prinde-te  numai cu credinta de puterea Lui, si toate puterile intunericului , conduse de stapanul iadului ,nu vor putea arunca nici macar o umbra asupra bucuriei si pacii tale. De ce sa lesini cand poti fi puternic?

De ce sa fii invins cand poti invinge? Oh, adu credinta ta slaba si darurile tale ofilite la Cel care le poate inviora si completa! Roagate ferbinte: "Intareste, Dumnezeule, ce ai facut pentru noi".{ CHARLES H. SPURGEON}

"UMBLAREA CU DUMNEZEU"

"Nu te teme,caci Eu sunt cu tine; nu te iuta cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau ; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. (Isaia 41:10) Enoh a umplat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost, pentru ca l-a luat Dumnezeu. (Geneza 5:24)

Duhul lui Dumnezeu ne descrie cu aceste cuvinte scurte un barbat al credintei din Vechiul Testament. Enoh a fost unul dintre cei doi credinciosi ai Vechilui Legamant care nu au trecut prin moarte, pentru ca au fost rapiti de Dumnezeu.

Astfel, Enoh este o imaginea Bisericii lui Dumnezeu din zilele noastr, care, ca si el va fi rapita la Domnul ei inainte de venirea in curand a judecatilor pe acest pamant.

Umblarea impreuna cu Dumnezeu poate fi descrisa prin aceste trei lucruri: aceasi tinta, acelasi drum si aceeasi viteza. Chiar si lucrurile pamantesti doi oameni pot merge impreuna  pe acelasi drum numai daca urmaresc aceeasi tinta . Acest principiu  poate fi aplicat in diverse domenii ale noastre, de exemplu in familie.

Acest principiu are insa o aplicabilitate deosibita in umblarea cu Dumnezeu. Dumnezeu urmareste intotdeauna un scop ceresc cu viata copiilor Sai.Tinta finala este Casa Tatalui cu gloria Sa. Numai daca pastram in fata ochilor aceasta tint, avem o orientare  clara si putem merge  cu Dumnezeu pe acelasi drum.

Daca avem alte tinte pentru viata noastra, respectiv daca aceste alte tinte au prioritate ,atunci exista pericol mare de a merge pe drumuri propii si de nu a umbla cu Dumnezeu .Tinta unui astfel de dreum propiu este orgoliu personal; si in final , acesta ne va duce la pierzarea vesnica.

A umbla cu Dumnezeu  inseamna, asadar , sa ai acelasi drum. Aceeasi tinta este permisa pentru un drum comun, dar nu este suficienta. O umblare  impreuna presupune  si aceeasi cale , calea lui Dumnezeu.

In lume se spune: "Toate drumurile duc la Roma", dar aceste cuvinte nu pot fi aplicate nici pe calea pacatosului  catre Dumnezeu, nici pe calea crestinului pe acest pamant spre tinta. Exista o singura cale spre tinta noastra, pe care putem merge impartasie cu Dumnezeu.

Aceasta cale ne este descrisa in Biblie, unde gasim urmele pasilor Mantuitorului nostru  care a fost acum doua mii de ani pe acest pamant si care a mers inaintea noastra pe cale. Daca vom calca pe urmele Domnului, vom avea siguranta de a merge pe o cale comuna cu Dumnezeu, adica de a umbla c uEl.

A umbla cu Dumnezeu inseamna a avea aceeai viteza de mers: Doi calatori pot merge intr-adevar impreuna pe acelasi drum numai daca au aceeasi viteza.de mers. Acest lucru are valibitatea si pentru umblarea spirituala cu Dumnezeu. 

Sunt posibile doua abateri: fie mergem prea repede - si am putea spune ca o luom inaintea lui Dumnezeu, existand pericolul foarte mare de a cadea in greseli care ne pot rataci pe cale-fie mergem prea incet, iar daca mergem mai incet decat Dumnezeu, atunci ramanem in urma si Il pierdem din vedere. Sa veghem asupra umblarii noastre!{Samanta buna}

EXEMPLU UNUI TANAR

"Caci noi suntem lucrarea Lui ,si am fost ziditi in Hristos Isus pentru fapte bune, pe care le-a pregatit Dumneze mai dinainte, ca sa umblam in ele.(Efeseni 2:10)

In calatoria pe mare spre India, un tanar marinar sedea intr-o seara intunecoasa in cabina lui; ii era foarte rau. Marea era tot mai agitata, furtuna vuia si vajia asurzitor.

Deodata, tanarul a fost speriat de strigatul: " Un om a cazut peste bord! " In aceeasi clipa a auzit zgomot deasupra lui, produs de marinarii grabiti sa acorde ajutor.

N-ar fi trebuit oare sa de si el o mana de ajutor ? Dar era intr-o stare asa de jalnica, incat nu avea nici un sens sa mearga pe punte.

Nu ar fi putut ajuta salvarea acelui om poate doar ar fi stat in calea celorlalti. Totusi, s-a intrebat: "As putea oare sa fac si eu ceva?" 

A deprins repede lampa sa si a tinut-o aproape de fereastra cabinei, si astfel razele lampii sa cada pe mare. Si ce s-a intamplat? Cateva minute mai tarziu. a rasunat strigate de bucurie: "Este in siguranta; totul este in oridine!

Dimineata , tanarul marinar a aflat ca lampa sa fusese singurul mijloc de salvare a acelui om aflat in primejdie. Lumina lampii cazuse in clipa potrivita peste cel ce se sbatea in valuri, astfel ca franghia a fost aruncata in directia lui, iar el a prins-o.

Exemplul acestui tanar sa ne insufleteasca pe toti pentru a le fi de ajutor semenilor nostri. " Adevarat este cuvantul acesta si vreau sa starui cu tarie  asupra acestor lucruri,

Pentru ca cei care au crezut in Dumnezeu sa caute sa fie cei dintai in fapte bune. Acestea lucruri sunt bune si de folos pentru oameni "(Tit 3:8) {Samanta buna}

DUMNEZEU FACE SCHIMBAREA

 "Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui,voi care ati slujit. (Evrei 6:10)

Cand englezul Robert Morrison (1782-1834) calatorea spre China, ca misionar, capitanul navei s-a declarat foarte sceptic cu privite la viziunea lui si adesea il lua peste picior.

Cand pentru Morrison sosise clipa ca sa paraseasca nava, capitanul i-a strigat: "Banuiesca ca ai impresia ca vei schimba ceva in China...'. Morrison i-a raspuns: Nu, domnule, eu cred ca Dumnezeu va face schimbarea!".

Cand esti impreuna -lucrator cu Dumnezeu, potentialul pentru succes in lucrarea Sa este nelimitat. Patruns de dorinta de a traduce si a publica intreaga Biblie in limba chineze, misionarul Robert Morrison a trecut peste impotrivirea familiei si a prietenilor sai si astfel s-a imbarcat in anul 1807 spre China.

Nu i-a fost deloc usor sa-si atinga telul. De fapt," proiectul era aproape cu neputinta de realizat ", spuneau unii mai neincrezatori in reusita. Ei nu experimentasera adevarul ca Dumnezeu face schimbarea.

Dar, cu siguranta, misionarul era convins ca Dumnezeu este Acela care daruieste si vointa ,si infaptuirea. La sosire Morrison a aflat ca in China oamenii care ii invatau pe straini limba lor era pedepsiti cu moarte.

Astfel, pentru a se proteja pe el si pe cei dispusi sa-l invete limba chineza, Morrison n-a iesit un timp din casa. Intr-o biografie se spune ca, dupa doi ani de studiu, el putea vorbi , citi si scrie in chineza mandarin, precum si in alte dialecte.

Intre timp, imparatul Chinei decretase ca oricine va tipari carti crestine ar putea plati cu viata. In ciuda primejdiei , la 25 noiembrie 1819 , Morrison incheia traducerea intregii  Biblii in limba chineza. Imparatul nu a stiut sau nu a vrut sa stie ca Dumnezeu face schimbarea.

Pana in anul 1836 s-au tiparit circa 2.000de editii complete ale Bibliei, 10.000 de exemplare ale Scripturilor grecesti si 31.000 de copii ale unor portiuni din Biblia in limba chineza. 

Repectul pentru Cuvantul lui Dumnezeu a implinit ceva aproape cu neputinta de realizat. Misionarul care a tradus Biblia in limba chineza a spus la sfarsitul vietii: "Chiar Dumnezeu va continua sa vorbeasca poporului chinez". 

Sa mai mentionam faptul ca, atunci cand Robert Morrison  a lucrat ca misionar in China, abia dupa sapte ani a avut bucuria sa vada prima persoana care L-a primit pe Mantuitorul.

Aceasta insa nu l-a deranjat . Credinta lui a fost puternic ancorata in harul si atotputernicia lui Dumnezeu, caruia I-a slujit in acel teritoriul intunecat al necredintei.

Intotdeauna Dumnezeu rasplateste credinciosia depusa intr-o astfel de lucrare, prin care lumina evangheliei ajunge la oamnenii care au nevoie de salvarea din starea de pacat si de moarte.  

Exemplul acestui misionar sa-i incurajeze pe toti care vestesc evanghelia si sa nu uitam ca Dumnezeu face schimbarea!{Samanta buna}

DOMNUL VINDECA INIMA ZDROBITA

Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe ci cu inima zdrobita ...,sa dau drumul celor apasati.(Luca 4:18)

In Evanghelia dupa Luca avem relatarea intrarii Domnului in slujba Sa publica, in aceasta lume plina de pacat si de durere. Din cuvintele de mai sus, rostite chiar de Mantuitorul, aflam caracterul slujirii Sale .

Lumea este plina de inimi zdrobite, de rani nealinate, de oameni oameni fara speranta. Omul incearaca sa-si ascunda durerea sub masca veseliei si a rasului, dar in Poverbe 14 :13 citim 

"Chiar in mijlocului rasului , inima poate fi mahnita. Sub masca veseliei sunt dureri tainice si inimi frante.

Privind la Domnul Isus, asa cum ni-L descriu Evangheliile, Vedem un Om perfect, venit in lumea noastra pentru a cauta inimi zdrobite si a le vindeca cu basalmul dragostei  Sale dumnezeiesti.

Refuzand lumea, cu toata onoarea si bogatia ei, Mantuitorul a ales sa fie sarac, cautandu-i pe cei cu inima zdrobita, ca sa le stearga lacramile si sa le vindece ranile produse de pacat.

Cand Il privim trecand prin aceasta vale a plangerii in cautarea inimilor indurerate, Il vedem pe Domnul videcand inima zdrobita a unui pacatos, legand ranile inimii intristatea unui credincios si stergand lacramile unei vaduve cu inima lovita.

Dar rautatea si cruzimea inimii omului au fost de asa fel, incat , in cele din urma, inima Binefacatorului ceresc a fost franta din cauza impotrivirii, a starii noastre de pacat.

Domnul Isus a adus o mare mantuire si doreste sa ne daruiasca linistea dupa care suspinam de atat timp.{SAMANTA  BUNA}

"Veniti la Mine, toti cei trudit si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra ,si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara. (Matei 11:28-29,30)

" CUM AM PUTEA AVEA PLOAIE FARA NORI?

 "A oprit furtuna,a adus linistea, si valurile s'au potolit. Ei s'au bucurat ca valurile s'au linstit, si Domnul i-a dus in limanul dorit. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor! (Psalmul 107:29,30)

                         Cand se umplu norii de ploaie , o varsa pe pamant.

Daca credem  mesajul acestui verset, atunci de ce ne inspaimanta norii care intuneca cerul nostru? Este adevarat ca pentru o vreme norii negri ascund soarele, dar el nu s-a stins si in curand va straluci din nou.

Intre timp norii acestia sunt cu plini cu ploaie, si cu cat sunt mai negri, cu atat e mai probabil ca vor aduce ploi imbelsugate. Cum am putea avea ploaie fara nori? 

Necazurile noastre ne-au adus intotdeauna binecuvantari, si intotdeauna ne vor aduce, pentru ca ele sunt carele negre ale harului luminos si glorios al lui Dumnezeu.

Nu dupa mult timp nprii se vor goli, si fiecare lastar va fi mai fericit datorita ploilor. Dumnezeul nostru ne poate uda cu intristare, dar apoi El ne va inviora cu indurarea Lui.

Scrisorile de dragoste ale Domnului nostru vin la noi adesea in plicuri negre. Carucioarele Lui pot hurui zgomotos pe cer, dar ele sunt pline de binefaceri.

Si nuiaua Lui face flori placute si fructe hranitoare. Deci sa nu ne facem griji din pricina norilor. Ci mai de graba sa cantam pentru ca florile de mai ne sunt aduse prin norii si ploile de aprilie.

O, Doamne  " norii sunt praful picioarelor [Tale] "!  (Naum 1:3) Ajuta-ne sa ne amintim cat de aproape esti Tu in timpul zilelor intunecate si innorate! 

Dragostea te priveste si se bucura. Credinta vede norii golindu-se si facand dealurile din toate partile sa salte de bucurie.CHARLES H. SPURGEON}

"EL ESTE VIATA NOASTRA"

"El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentruca noi , fiind morti fata de pacate , sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. (1 Petru 2:24)T

 Temelia pe care se sprijina credinta este aceasta: "Dumnezeu era in Cristos impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor. (2 Corinteni5:19)

Marele fapt pe care se bazeaza credinta este ca "Cuvantul s-a facut Trup, si a locuit printre noi "(Ioan 1:14) si ca "Cristos de asemenea , a suferit odata pentu pacate, El,  Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti ,ca sa ne aduca la Dumnezeu" (1 Petru 3:18) 

"El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn"(1 Petru 2"24), pentru ca "pedeapsa , care ne da pace , a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti."(Isaia 53:5)

Intr-un cuvant, marele stalp al sperantei crestine este inlocuirea. Speranta lui sta in jertfa  de ispasire a Domnului Hristos pentru cel vinovat. Fiind facut "Pacat pentu noi, ca noi sa fin neprihanirea lui Dumnezeu in El" (2 Corinteni 5:21)

Christos a oferit o jertfa adevarata si ispasitoare in camera, in locul si folosul celor pe care Tatal i-a dat, care sunt cunoscuti  de Dumnezeu pe nume si recunoscuti in inimile lor dupa increderea pe care o au in Isus.

Aceasta este punctul cardinal al Evangheliei. Daca aceasta temelie ar fi indepartata, ce am mai putea face? Da ea este la fel de neclintita ca si tronul lui Dumnezeu. Noi stim acest lucru; ne linistim cu El, sa meditam la El si sa proclamam, dorind sa fim miscati de recunostinta in fiecare parte a vietii si a conversatiei noastre.

In zile noastre doctrina ispasirii a fost atacata in mod direct. Oamenii nu pot indura inlocuirea, Ei scrasnesc din dinti la gandul ca Mielul lui Dumnezeu a purtat pacatul omului.

Dar noi , care cunoastem din experienta valoarea acestui adevar, Il vom proclama cu incredere si neincetat impotriva lor. Nu il vom dilua si nu il vom schimba , nu vom irosi nici o particica din El. Numai Christos, Inlocuitorul sigur, poate purta suferinta umana si poate suferi in locul oamenilor.

Noi nu putem si nu indraznim sa renuntam la acest adevar, fiindca El este viata noastra. In ciuda orcarei contravese, simtim ca "totusi , temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita."{CHARLES H. SPURGEON} 

"IN VREME DE NEVOIE, INCREDE-TE IN DOMNUL"

 

Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te iau de mana dreapta si-ti zic: "Nu te teme de nimic , Eu iti vin in ajutor.! Isaia 41:13)  El ne-a dat fagaduitele Lui nespus de mari si scumpe.(2Petru 1:4)

Cand un constructor de nave face un vapor, face acesta numai ca sa-l tina pe esafodaj? Nu el il construieste ca sa navigheze  pe mari si oceane si sa infrunte furtunile.

De fapt, daca el nu tine seama de vanturi puternice si de uragane in timp ce-l construieste , este un constructor nepriceput.

In acelasi fel , Cand Dumnezeu te-a facut credincios, El a vrut sa te testeze. Si cand ti-a dat promisiuni si ti-a cerut sa crezi in ele.

El a facut promisiuni pentru vremuri de furtuna si pentru valuri mari .Crezi ca unele din promisiunile Sale sunt contra facute, asa cum o vesta de salvare care arata bine in magazin nu ti-e de nici un folos 

in mare?

Am vazut cu totii sabii care sunt frumoase , dar nu sunt pentru razboi, sau pantofi facuti ca obiecte decorative, dar in care nu poti umbla.

Insa pantofii lui Dumnezeu sunt facuti din fier si alama, si putem umbla tot drumul pana la cer cu ei, fara ca ei sa se uzeze vreodata. 

Si putem intota de o mie de ori in Atlantic cu vesta Lui de salvare, fara teama ca ne vom scufunda .Cuvantul promisiunii Lui este facut sa fie incercat si testat.

Nimic nu-l displace mai mult Domnului Hristos decat sa-i vada pe cei din poporul Sau ca-L marturisesc in public si apoi nu se folosesc de El

Lui Ii place sa ne folosim de El, pentru ca binecuvantarile legamantului Sau nu sunt menite doar sa ne uitam la ele, ci sa ni le insusim. Domnul nostru Isus ne-a fost dat ca sa ne fie de folos acum. Te folosesti tu de El asa cu trebuie? 

Prea iubitule, ma rog ca tu sa nu tratezi promisiunile lui Dumnezeu ca ceva de expus la muzeu, ci mai degraba sa le folosesti in fiecare zi ca un izvor de mangaiere. Si cand treci printr-o vreme de nevoie, Incredete in Domnul.{ CHARLES H SPURGEON }

"CRISTOS, GARANTUL NOSTRU INSANGERAT"

 Curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. Cand voi strange nori deasupra pamantuli, curcubeul se va arata in nor (Genesa 9:14)

Observati forma fagaduintei. Dumnezeu nu a spus:" cand vei vedea curcubeul si iti vei aduce aminte de legamantul Meu, atunci nu voi distruge pamantul". 

Fagaduinta nu depinde de memoria noastra, care este slaba si ratacitoare; ea se bazeaza pe memoria lui Dumnezeu care este infinita si neschimbatoare. "Curcubeul Meu va fi in nor, si Eu ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic"Genesa 9:16)

Nu de amintirile mele se leaga legamantul, ci faptul ca Dumnezeu isi aminteste de mine si de legamantul Sau cu mine este temelia sigurantei mele.

Slava lui Dumnezeu! Toate fortaretele mantuirii sunt asigurate de puterea divina.  Chiar si cele mai mici turnuri, despre care credem  ca sunt lasate in grija oamenilor, sunt pazite de puterea Lui.

Nici amintirea legamantului nu este lasat in seama noastra. Noi pentem uita, dar Domnul nu uita pe sfintii sapati in palmele Sale. Isaia 49:16)

Noi suntem asemenea Israelului  in Egipt.  Sangele trebuie pus pe tocul si pe usiorii usii. Domnul nu spune : "cand tu vei vede sangele, Eu voi trece peste tine" (vezi Exodul 12:22-23)

Privind la Isus, primesc bucurie si pace, dar numai atunci cand Dumnezeu priveste la Isus este asigurata mantuirea mea si a tuturor alesilor Sai.

Este imposibil ca Dumnezeu sa se uite la Cristos, Garantul nostru insangerat si sa mai uite odata pentru pacatele pedepsite in Isus.

Nu, nu de noi depinde sa fim mantuiti, amintindu-ne legamantul Nu exista nici o cobinatie de in si lana in Jertfa Domnului  Cristos - nici o urma de mana omeneasca nu intineaza lucrarea de mantuire Mantuirea nu vine prin om sau de la om ci doar prin Domnul. 

Noi ne vom aminti de legamantul doar prin harul divin. Totusi , temelia sigurantei noastre nu se afla aici. Faptul ca Dumnezeu Isi amintteste de noi si nu faptul ca noi ne amintim de Dumnezeu, este siguranta noastra.  De aceea legamantul este un legamat  vesnic. Genesa 9:16) {CHARLES H. SPURGEON}

" MAI INTAI, EL ESTE MEDICUL.

                                               "Caci ii cunosc durerile.'' (Exod 3:7)

"El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate boalele tale El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare. (Psalmul 103 :3-4)

Copilul este mangaiat atunci cand canta  "tatal meu stie asta " Oare noi nu vom fi mangaiati gandind-ne ca dragul nostru Prieten si scumpul nostru Mire stie totul despre noi?

Mai intai, El este Medicul. Daca El stie totul, nu este nevoie sa stie pacientul. Linisteste-te inima slaba si tulburata; inceteaza cu panda, curozitate si neincrederea! 

Ce nu stii acum, vei sti mai tarziu. Intre timp, Isus, preaiubitul Medic, iti cunoaste sufletul si ispitele. Ce nevoie are pacientul sa analizeze toata medicina, sau sa evalueze toate simtoamele?

Aceasta este munca Medicului nu a mea. Treaba mea este sa ma incred in prescriele Lui. Daca nu pot citi retete Lui, nu trebuie sa ma nelinistesc.

Trebuie sa ma incred in priceperea Lui de a face totul limpede, in rezultatele obtinute, oricat de misterioase le-ar fi indeplinirea. In al doilea rand , El este Stapanul iar cunoasterea Lui ne slujeste in locul cunoasterii noastre. Noi trebuie sa ascultam, nu sa judecam : "robul nu stie ce face stapanul Sau "Ioan 15;15)

Oare arhitectul isi explica planul orcarui lucrator neindemanatic? Daca stie ce vrea, nu este deajuns? Lutul de pe roata olarului nu stie ce forma va avea ,dar daca olarul isi cunoaste meseria, ce conteaza ca lutul este nestitor? 

Domnul meu nu trebuie sa fie examinant de un nestitor ca mine. In al treilea rand, El este Capul. Toata intelegerea locuieste in El. Oare o mana judeca? Oare un picior intelege? Toate puterile cunoasterii se afla in cap.

De ce sa aiba un membru al trupului creier  doar pentru el, atunci  cand capul indeplineste toate functiile inteligente? De aceea, atunci cand un credincios este bonlav, trebuie sa se mangaie cu urmatorul adevar: s-ar putea ca el sa nu cunoasca sfarsitul incercarii, dar Isus stie totul,

Iubitul meu Domn, fii ochi, suflet si minte pentru mine intotdeauna, si ajuta-ma sa fiu multumit cu  ceea ce imi descoperi Tu!{CHARLES H. SPURGEON}

 

" DACA INSETEAZA CINEVA, SA VINA LA MINE SI SA BEA"

 "In ziua de pe urma , care era ziua cea mare a praznicului , Isus a stat in picioare, si a strigat: Daca inseteaza  cineva, sa vina la Mine si sa bea. (Ioan 7:27)

Fiecare cuvant aici e plin de semnificatie. Cuvantul "daca" indica singura conditie ceruta de invitatiea Mantuitorului. Bineinteles , daca nu insetem, nu ne vom sinchisi sa mergem la izvor si sa bem.

Peste tot in jurul nostru mor suflete, nu pentru ca apa nu este aproape, ci pentru ca nu sunt insetate. Setea intensa este o stare vrednica de plans; insa lipsa de sete a sufletului este o stare mai vrednica de plans fara speranta.

Cuvintele "vreunui om" ne arata cat de atotcuprinzatoare este invitatia Domnului nostru. Chemarea nu a fost adresata "vreunui evreu", nici "vreunui om de caracter", ci "vreunui om .Nimeni nu este lasat afara.

Cuvantul "insetat" descrie nevoia pe care Cristos e in stare s-o implineasca. Nu este setea trupeasca, ci setea sufletului, este cea pe care Se ofera El s-o potoleasca. 

Pentru ca sufletul, la fel de bine ca si trupul, are setea lui, si nu exista nici un izvor pe pamant la care ea sa pota fi potolita.

Cuvintele "sa vina" ne arata poarta  larg deschisa spre fantana. Nu este nici o bariera in cale. "Sa vina la Mine" ne aminteste insa ca, daca vrem ca setea noastra sa fie potolita de Cristos, trebuie sa venim cu adevarat la El.

Trebuie sa ne pastram conductele noastre uscate, fara apa, si sa venim la Cristos. Nu putem sa-L aflam pe Cristos cata vreme ramanem in pacatele noastre.

Cuvintele "sa bea" ne spun ca trebuie sa Il primim pe Cristos Insusi in inimile noastre , daca vrem ca setea noastra sa fie potolita de El.

Simplu fapt de a merge la un izvor si de a-i privi apele sclipitoare nu va potoli niciodata setea nimanui; trebuie sa bem din apa lui. Tot asa, sa-l primim in viata noastra si sa lasam ca Duhul Lui sa ne umple inimile.

Aceasta noua imagine a Domnului Cristos ni-L infatiseaza asemenea unui Izvor maret in pustie. Apa tasneste dintr-o crapatura a stancii. Intelegem semnificatia crapaturi - Domnul Isus a murit ca sa fie apa pentru sufletele noastre insetate. {J.R.Miller)

"NU LASA MANA SA TI SE ODIHNEASCA"

"Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor.  In care mergi, nu mai este nici lucrare , nici chibzuiala , nici stiinta, nici intelepciune." (Eclesiastul 9:10)

Ocaziile sunt in numar mai mare seara. Oamenii se intorc acasa de la munca, si castigatorul de suflete gaseste timp sa le spuna despre dragostea Domnului Isus .

Esti angajat in lucrarea de seara pentru Domnul Isus? Daca nu, nu mai zabovi sa te inrolezi in  serviciul care cere atata munca.

Pacatosii pier din lipsa de cunostinta. Cel care intarzie isi va vedea hainile patate cu sangele sufletelor  lor. (vezi Ieremia 2:34).

Domnul Isus si-a dat amandoua mainile picioarele cand a fost rastignit pe cruce .Cum pot eu sa-mi tin mainile departe de lucrarea Sa? Zi si noapte, El a trudit si S-a rugat pentru mine. Cum pot eu sa stau o singura ora lenivand fara grija?

Trezeste-te, inima lenesa. Pune-ti mainile la treaba, sau inalta-le in rugaciune. Cerul si iadul stau in zel .Sa fiu zelos , deci, si sa seman seminte bune pentru Domnul Dumnezeul meu in seara aceasta.

Seara vietii cere multe de la noi .Viata este atat de scurta incat se reduce la o dimineata a puterii si la o seara de prabusire. Pentru unii oamenii, viata pare lunga, dar un banut inseamna o suma mare pentru un sarac.

Viata este atat de scurta incat nimeni nu-si poate permite sa piarda o zi. S-a spus ca, daca un mare rege ar veni la noi cu o gramada de aur si ne-ar spune ca ne da cat putem numara intr-o zi , am avea o zi cat se poate de lunga. Am incepe dis-de -dimineata si nu ne-am opri pana seara.

Castigarea sufletelor este o munca mult mai nobila. de ce sa ma retrag atat de devreme? Unii oameni sunt crutati pentru seara lunga a batraneti puternice.

Daca aceasta este cazul meu, sa-mi folosesc talentele cat mai pot si sa-L slujesc pe Domnul pana in ultimul ceas. Prin harul Lui, voi muri pe ogor.

Voi lasa jos povara numai atunci cand ma voi aseza sa mor.Cei care sunt mai  in vastra pot sa-i instruiasca pe cei tineri sa-i mangaie pe cei slabiti si sa-i incurajeze pe cei disperati .

Daca seara are mai putina caldura , este mai bogata in intelepciune calma. De aceea , pana seara , nu imi voi lasa mana sa se odihneasca.{CHARLES H. SPURGEON}

NE RUGAM PANA PRIMIM RASPUNSUL

 "Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri cu multumiri. Si pacea lui Dumnezu, care intrece pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus." (Filipeni 4:6-7)

Esecul in staruinta este una din cele mai frecvente probleme in rugaciune si mijlocire. Incepem sa ne rugam pentru ceva, inaltand cererile noastre timp de o zi, o saptamana,sau o luna, dar apoi , daca nu primim un raspuns clar,  repede ne dam  batuti si incetam sa ne mai rugam pentru lucru respectiv.

Aceasta este o gresala cu consecinte ingrozitoare si pur si simplu o cursa  in care incepem multe lucruri, dar nu le vedem niciodata terminate. Acesta duce la ruina in toate domeniile vietii.

Oamenii care obisnuiesc sa inceapa ceva fara sa termine vreodata, isi formeaza obiceiul de a esua.

Si cei ce incep sa se roage pentru ceva  fara sa persevereze  pana ajung la un rezultat bun isi formuleaza acelas obicei in rugaciune. 

Renuntarea este acceptarea esecului si a infrangeii. Infrangerea duce apoi la descurajare si la indoieli cu privire la la puterea rugaciunii, ceea ce poate fi fatal pentru succesul vietii de rugaciune a unui om.

Oamenii intreaba adesea: "Cat de mult trebuie sa ma rog?  N-ar trebui sa revin  la momentul in care am incetat sa ma mai rog si sa  las problema in mana lui Dumnezeu?"

Singurul raspuns este aceasta: Roaga-te pana cand ti se implineste rugaciunea sau pana cand esti deplin incredintat in inima ta ca se va implini.

Dar cand una din aceste doua conditii va fi indeplinita este sigur sa te opresti din staruinta in rugaciune, pentru ca rugaciunea nu este doar  chemare lui Dumnezeu, ci este si o lupta cu Satana .

Si deoarece Dumnezeu foloseste mijlocirea noastra ca o arma puternica a biruintei in lupta , El singur trebuie sa decida cand este sigur sa sa incetezi sa te mai rogi. De aceea noi nu indraznim sa incetam sa ne mai rugam pana nu a venit raspunsul sau pana nu primim  incredintarea ca va veni.

In primul rand, ne oprim pentru ca vedem efectiv raspunsul . In al doilea rand, ne oprim pentru ca credem si credinta din inimile noastre este tot atat de demna de incredere  ca vederea ochilor nostri,  pentru  ca este "credinta  din partea lui Dumnezeu." (Efeseni 6:23 )  si ' credinciosia lui Dumnezeu" (Romani 3:3) pe care o avem in noi.

Daca traim o viata de rugaciune, vom ajunge sa experimentam  si sa recunoastem din ce in ce mai mult aceasta incredintare data de Dumnezeu. Vom sti cand sa ne odihnim in ea linistiti si cand sa continuam sa ne rugam pana cand vom primi raspunsul Lui.{IZVOARE IN DESERT}

UNDELEMNUL BUNATATII

 "Incolo fratii mei, tot ce este adevarat,t ot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de iubit tot ce este vredinc de primit ,orice fapta buna, si orice lauda aceea sa va insufleteasca.( Filipeni 4:8)

E o poveste veche despre un batran  care purta mereu cu el  o canuta de ulei cu el oriunde mergea , si cand intra pe  o usa  care scartia, picura  putin ulei pe balamale. Daca intalea  o poarta care se deschidea greu , ungea zavorul.

Si asa umbla prin viata, ungand toate locurile dificile, facand sa fie mai usoare pentru toti cei care veneau dupa el.

Oamenii il considerau  pe om excentic, ciudat si nebun, dar el mergea inainte cu credinciosie, umplandu-si deseori canuta cu ulei cand era aproape goala, si ungand locurile dificile pe care le gasea.

In lumea aceasta, sunt multe vieti  care scartie si scrasnesc peste masura  ce-si desfasoara munca zilinca. Adesea se pare ca nimic nu le merge bine in aceste vieti si ca au nevoie de o ungere cu "undelemn de bucurie (Psalmul 45:7), de blandete sau de chibzuinta.

Porti tu cu tine cana ta cu undelemn?  Esti gata in fiecare dimineata cu undelemnul tau folositor?  Daca oferi indelemnul tau omului care este cel mai aproape de tinea ceasta ar putea sa unga toata ziua pentru el.

Undelemnul tau de bucurie va insemna mai mult decat crezi pentru cineva care este mahnit. Sau undelemnul poate fi un cuvant de incurajare pentru un om care este plin de deznadejde .

Sa nu pregetam niciodata sa-l spunem , pentru ca vietile noastre pot sa-i atinga pe altii numai o data pe drumul vietii, si apoi caile noastre se pot desparti si nu se mai intanlesc niciodata.

Undelemnul bunatatii a ros marginile ascutite si dure ale multor vieti impetrite de pacat si le-a facut moi si flexibile, gata sa primeasca harul rascumparator al Mantuitorul .

Un cuvant bun este o raza stralucitoare de soare pe o inima intristata. De aceea da altora stralucirea soarelui si spune restul Domnului Isus.

Noi nu putem cunoaste durerea pe care oamenii o pot avea; Noi nu putem vedea sufletele.  Bantuite de furtuna necazurilor; Dar dragoste poate straluci pe cale ; Astazi, maine; Hai sa fim buni.

Pe roata durerii sunt zdrobite atat de multe vieti istovite. Deci hai sa le aratam dragostea noastra cu cuvinte trande. Hai sa fim buni."Iubiti-va unii pe altii  cu o dragoste frateasca."(Romani 12:1o) Isvoare in desert}

"'INCREDE-TE iN EL,SI EL LUCREAZA"

 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te  in El, si El va lucra. (Psalmul 37:5)

Sensul literal al acestui verset este: "Rostogoleste-ti calea pe urmele lui Yehova si increde-te in El, si El lucreaza. Ne atrage atentia interventia imediata a lui Dumnezeu odata ce incredintam, sau o "rostogolim"  poverile de orice fel din mainile noastre in ale Lui.

Fie ca povara noastra este un necaz, o dificultate , o nevoie trupeasca, sau cu privire  la mantuirea cuiva drag, "Ei lucreaza".

Cand lucreaza El ? "El lucreaza" acum.  Noi ne purtam ca si cum Dumnezeu nu acceptat imediat increderea noastra in El si ca urmare intarzie implinirea a ceea ce I-am cerut sa faca. Nu intelegem ca "El lucreaza" In timp ce incredintam . "El lucreaza " acum!  Laudati-L pentru acest fapt real.

Speranta ca El va lucra este ceea ce-L imputerniceste  pe Duhul sa implineasca ceea ce am "rostogolit " asupra Lui. In momentul acela nu mai este in mana noastra, si nu trebuie sa mai incercam s-o facem noi. "El lucreaza!"

Debaraseaza-te de povara si nu incerca s-o iei din nou. Ce usurare este sa stii ca intr-adevar El este la lucru in dificultatea prin care trecem!

Si cand cineva iti spune: "Dar nu vad nici un rezultat", nu-i da atentie. "El lucreaza" daca am "rostogoli  poverile noastre asupra Lui si "daca ne uitam tinta ...la Isus"(Evrei12:2) ca El sa rezolve lucrurile.  Credinta noastra poate fi incercata, dar "El lucreaza". Cuvantul Sau este adevarul! V.H.F.

"Eu strig catre Dumnezeu, catre Cel Prea Inalt, catre Dumnezeu care lucreaza pentru mine."(Psalmul 57:2)

O traducere frumoasa mai veche a acestui verset spune:" El va implini cauza ce-o tin in mana". Lucrul acesta mi se pare foarte real in ziua de azi. Lucrul acesta pe care-l tin in mana mea" - lucrarea mea de azi, acest concept pe care nu-l pot stapani aceasta sarcina  in care mi-am supraestimat abilitatile -

acesta este ce pot "striga" dupa El sa faca "pentru mine", cu siguranta linistita ca El o va face. Cei neprihaniti si intelepti , si faptele lor , sunt in mana lui Dumnezeu"(Ecl.9:1) Frances Ridley Havergal

Domnul va urmari promisiunile legamantului Sau. Orice apuca si tine mana Sa va implini. De aceea indurarile Sale trecute sunt garantii pentru cele viitoare, si motve intemeate de a continua sa strigam la El. Chareles H. Spurgeon {Izvoare in desert}

"ORICE RUGACIUNE EVLAVIOASA ESTE ASCULTATA"

"Nu sfarsise el inca de vorbit,si a iesit, cu vadra pe umar Rebeca...Atunci omul a plecat capul si s-a aruncat la pamant inainte Domnului, zicand:"Binecuvantat sa fie Domnul ...care n-a parasit induratea si credinciosia Lui.( Ceneza 24:15-26,27)

Orice rugaciune evlavioasa este ascultata chiar inainte de a fi terminata- "Nu sfarsise el inca de vorbit ..." . Aceasta pentru ca Domnul Hristos ne-a asigurat in Cuvantul Sau;"Orice veti cere de la Tatal , in Numele Meu,  va da"(Ioan 1^23)

Cand ceri prin credinta si-n Numele lui Hristos- adica in unitatea cu El si voia Lui- ' vi se va da" (Ioan 15:17)

Atat timp  cat Cuvantul lui Dumnezeu nu poate sa cada, ori de cate ori indeplinim aceste simple conditii, raspunsul la rugaciune noastra a fost deja dat si implinit in tipmpul rugaciunii, chiar daca nu se va arata pe pamant decat mult mai tarziu.

De aceea este intelept sa inchei fiecare rugacune cu lauda si multumire la adresa lui Dumnezeu pentru raspunsul pe care deja l-a dat

." El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic ! Caci cuvintele tale au fost ascultate  din cea dintai zi, cand ti-ai pus inima ca sa intelegi, si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau si tocmai din pricina cuvintelor  tale vin eu acum! (Daniel 10: 12) 

Cand ne incredem in Dumnezeu pentru o binecuvantare, trebuie sa avem o atitudine de credinta si sa incepem sa actionam si sa ne rugam ca si cum binecuvantarea va fi deja a noastra.

Sa-I raspundem lui Dumnezeu ca si cum El ne-a indeplinit cererea . Aceasta atitudine de incredere inseamna sa ne bizuim pe El pentru ceea ce am cerut si sa luam ca atare faptul ca El ne-a dat ce am cerut si va continua sa ne dea.

Cand oamenii  se casatoresc, au imediat o noua perspectiva de viata si incep sa se compoarte ca atare.

Asa ar trebui sa fie si cand Il primim pe Domnul Hristos ca  Salvator al nostru, ca Sanctificator al nostru, ca Vindecator al nostru, sau ca Eliberator al nostru.

  

El se asteapta ca noi sa avem o noua perspectiva, in care sa-L recunoastem pe El in capacitatea  si rolul pentru care ne-am increzut in El, si in care sa-L lasam sa fie pentru noi tot ce I-am cerut prin credinta.

{IZVOARE IN DESERT}

SA-L CUNOASTEM PE DUMNEZEU

"Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu ;  pentru ca Dumnezeu este dragoste.(1Ioan 4:7-8)

Fiecare credincios intelege ca a-L cunoaste pe Dumnezeu este cea mai inalta si cea mai buna forma de cunoastere. Aceasta cunoastere spirituala este o sursa de putere pentru crestin.

Ea ii intareste credinta. Credinciosii sunt descrisi mereu in Scriptura ca fiind persoane luminate si invatate de Domnul; se spune despre ei ca au " primit ungerea din partea Celui Sfant."(1 Ioan 2:20),

si ca Duhul are misiunea speciala de a-i conduce in tot adevarul, in vederea cresterii si a dezvoltarii credintei lor. Cunostinta intareste  dragostea, la fel de bine si credinta. 

Cunostinta deschide usa, si apoi, prin aceasta, il vedem pe Mantuitorul. Ca sa folosim o alta metafora, cunostinta picteaza portretul Domnului Isus, si, cand Ii vedem portretul, Il iubim mai mult.

Nu putem iubi un Christos pe care nu Il cunoastem, cel putin, nu prea mult. Daca stim putine despre viritutile Domnului Isus, despre ceea ce a facut pentu noi si despre ceea ce face acum, nu Il putem iubi prea mult. Cunoasterea intareste si speranta. Cum putem spera la un lucru daca nu ii cunoastem existenta?

Speranta poate fi telescopul,  dar,  pana cand nu primim  instructiuni, ignoranta noastra sta in fata lentilei  si nu putem vede nimic.

Cunoasterea indeparteaza obiectele  care se intrepun, dar cand privim prin sticla stralucitoare, vedem gloria care ni se descopera si o asteptam cu incredere voioasa. Cunoasterea ne imbunatateste resursele de rabdare.

Cum sa avem rabdare  daca nu stim nimic despre sipatiea Domnului Christos si daca nu intelegem binele care vine din corectia pe care ne-o trimite Tatal?

Nu exista niciun har al crestinului care sa nu fie dezvoltat si adus la desavarsire prin cunoasterea sfanta si binecuvantarea lui Dumnezeu.

Cat de important este sa crestem numai "in har" ci si " in cunostinta Domnului si Mantuitorul nostru Isus Christos " (2Petru 3:18){CHARLES H. SPURGEON}

"HRISTOS A MURIT PENTRU NOI"

 "Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati  cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati  cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. Si nu numai atat, dar ne bucuram  in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea."(Romani 5:10-11)

Fiindca suntem  socotiti neprihaniti prin credinta,avem pace cu Dumnezeu." (Romani 5-1) . Constiinta nu ne mai acuza. Judecata decide acum pentu pacatos, nu impotriva lui. Memoria priveste trecutul cu adanca durere pentru pacatele savarsite, dar nu se teme de nicio  pedeapsa viitoare. 

Hristos a platit datoria poporului Sau pana la ultimul banut si a primit chitanta divina. Fiindca  Dumnezeu nu poate fi atat de nedrept incat sa ceara plata dubla pentru o singira datorie, nici un suflet pentru care Isus a murit ca inlocuitor nu poate fi aruncat in iad.

Se pare ca unul din principiile  naturii noastre luminate este credinta ca Dumnezeu este drept. Simtim ca trebuie sa fie asa ,si aceasta ne produce groaza la inceput, dar este minunat ca aceeasi  credinta ca Dumnezeu este drept devine un stalp de incredere si pace!

Daca Dumnezeu este drept, eu,ca pacatos, singur si fara inlocuitor, trebuie sa fiu pedepsit. Dar Isus sta in locul meu si este pedepsit pentru mine. Daca Dumnezeu este drept, eu ca un pacatos, ma ridic prin Hristos, si nu pot fi niciodata pedepsit.

Dumnezeu trebuie sa-Si schimbe natura inainte ca un suflet pentru care Isus a murit sa aiba posibilitatea sa sufere pedeapsa legii. De aceea, Isus a locul credinciosului, suferind mania divina pentru tot ce trebuiea sa indure  poporul Sau ca rezultat  al pacatului; acum, credinciosul poate sa triumfe:

"Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu"? (Romani 8:33)  Nu Dumnezeu , fiindca El a fost indreptatit. Nu Hristos, fiindca El a murit,'ba mai mult, El a inviat" (Romani 8:34)

Speranta mea este vie, nu fiindca sunt pacatos, ci sunt un pacatos pentru care  Hristos a murit. Increerea mea nu intemeaza pe sfintenia mea, ci prin faptul ca, fiind nesfant, El este neprihanirea mea. 

Credinta mea nu se intemeaza pe ceea ce simt sau stiu, ci pe ceea ce este Domnul Hristos, pe ceeace a facut si pe ceea ce face pentru mine.

"Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos , prin care am capatat impacarea.(Romnai 5:11){CHARLES H. SPURGEON }

" DUMNEZEU ESTE O FIINTA INFINIT DE MINUNATA!

 "Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte, unii fata de altii,  dupa pilda lui Hristos Isus; pentru ca toti impreuna, cu o inima si o gura, sa slaviti pe Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos.(Romani 15:5-6)

Dumnezeu cauta barbati si femei ale caror inimi sunt indreptate spre El si care se vor increde mereu in El orice ar dori El sa faca cu vietile lor.

Dumnezeu este gata  si doreste sa lucreze cu mai multa putere ca alta data prin poporul Sau, si ceasul secoalelor bate ora 11.

Lumea priveste si asteapta sa vada ce poate face Dumnezeu intr-o viata dedicata Lui. Si nu numai lumea asteapta, ci Dumnezeu Insusi asteapta sa vada cine va fi cel mai devotat om care a trait vreodata :

dornic sa fie nimic. pentru ca Hristos sa poata fi totul; acceptand in totalitate scopurile lui Dumnezeu ca fiind ale lui; primand smerenia, credinta, dragostea si puterea lui Hristos, 

dar neimpiedecand niciodata planul lui Dumnezeu, ci lasandu-L intotdeauna sa-Si continuie lucrarea Sa minunata. C.H.P.

Nu exista nici o limita la ceea ce Dumnezeu poate sa faca prin tine, cu conditia ca sa nu cauti gloria ta personala.

Gerge Mueller, la mai mult de 90 de ani, cand s-a adresat  unor slujitori si altor lucratori crestini, a spus: "Eu m-am intors la Dumnezeu in Noiembrie 1825, dar n-am ajuns sa-mi predau toata inima decat dupa patru ani, in iulie 1829.

Atunci am realizat ca dragostea mea fata de bani, renume, pozitie, putere si placeri lumesti s-a dus. Dumnezeu, si numai El, a devenit totul meu in toate.

In El am gasit tot ce aveam nevoie, si nu-mi mai doream nimic altceva . Prin harul lui Dumnezeu, intelegerea  suficientei Lui a ramas pana in ziua aceasta, facand din mine un om fericit. Aceasta m-a facut sa ma intereseze lucrurile lui Dumnezeu.

Si astfel, dragi credinciosi , va intreb cu toata dragostea, vati predat toata inima lui Dumnezeu, sau mai este ceva in viata voastra la care refuzati sa renuntati, in ciuda chemarii lui Dumnezeu?

Inainte de momentul care mi-am predat viata, citeam putin din Scripturi, dar preferam alte carti. Dar din momentul acela  adevarul pe care El mi l-a relevat despre Sine Insusi a devenit o binecuvantare inexprimabila. 

Acum pot sa spun cu onestitate din adancul inimii ca Dumnezeu este o Fiinta infinit de minunata.Va rog, sa nu fiti multumiti niciodata pana nu veti putea spune si voi din launtru sufletului vostru:"Dumnezeu este o Fiinta infinit de minunata !{Izvoare in desert}

SUNT "SUSPINE NEGRAITE"

 "Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum sa ne rugam. Dar Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite . Si Cel ce erceteaza inimile, stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu."(Romani 8:26-27)

Aceasta este un mister adanc al rugaciunii. Este o unealta delicata, divina pe care cuvintele n-o pot exprima si teolegia n-o poate explica, dar cel mai umil credincios o cuoaste, chiar daca n-o poate  intelege.

O, poverile pe care le purtam cu dragoste dar nu le putem intelege! O, inexprimabilele dorinte arzatoare ale inimilor noastre  dupa lucrurile pe care nu le putem pricepe!

Totusi stim ca ele sunt un ecou de la tronul lui Dumnezeu ,  si o soapta din inima Sa. Deseori ele sunt mai degraba un suspin decat o cantare, si mai degraba o povara decat o pana plutind in vant.

Dar ele sunt o povara binecuvantata, si un suspin al carui ton retinut este o lauda si o bucurie negraita. Sunt " suspine negraite".

Nu putem intotdeauna sa le exprimam noi insine, si deseori tot ce intelegem este ca Dumnezeu se roaga in noi pentru ceva care numai El intelege si care are nevoie de atingerea Sa.

Asa ca putem pur si simplu sa varsam din preaplinul inimii noastre povara duhului nostru si necazul care pare sa ne zdrobeasca, Putem sti ca El aude, iubeste, intelege, primeste si separa  din rugaciunea noastra tot ce este eronat, imprefect sau gresit.

Si apoi El prezinta ce a mai ramas, impreuna cu tamaia Marele nostru Preot minunat, inaintea tronului Sau din inaltime. Putem fi siguri ca rugaciunea noastra este auzita, acceptata  si ascultata in Numele Lui. A, B. Simpson.

Nu este necesar sa-I vorbesti in continuu lui Dumnezeu, sau sa auzi mereu ceva din partea lui Dumnezeu , ca sa ai partasie cu El, pentru ca exista o partasie fara grai care este mai dulce deca cuvintele.

Un copilas poate sa sada toata ziua linga mama lui, absorvit complet de joaca lui,  in timp ce mama lui este ocupata cu munca ei,  si cu toate ca  amandoi sunt ocupati si fiecare  din ei spune  putine  cuvinte, ei sunt intr-o partasie perfecta. Copilul stie ca mama lui este acolo, si ea stie ca el este bine.

In acelasi fel, un credincios si Mantuitorul  lui pot continua sa fie multe ore intr-o partasie tacuta a dragostei. Si desi credinciosul poate fi ocupat cu lucrurile obisnuite ale vietii, el poate fi constient  ca fiecare detaliu  din viata lui este atins de caracterul prezentei lui Dumnezeu, si poate fi constient de aprobarea si binecuvantarea Lui.

Atunci cand suntem tulburati de poveri si dificultati prea complicate pentru a fi puse in cuvinte si prea incurcate sa fie exprimate sau pe deplin intelese, ce placut este sa cadem in imbratisarea bratelor Lui binecuvantate si pur si simplu sa ne plangem  cu suspine necazul pe care nu-l putem rosti! selectat.{Izvoare in desert)

"SA ALERGAM CU RABDARE"

 Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei  noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnieal lui Dumnezeu.(Evrei 12:2)

A alerga "cu rabdare" este un lucru foarte dificilde facut. Insusi cuvantul ''alergare" sugereaza absenta rabdarii, sau o nerabdare de a ajunge la tinta.

Totusi deseori noi asociem rabdarea cu a sta culcat sau a sta pe loc. Ne gandim la ea ca la un inger care pazeste patul celor neputinciosi. Si totusi nu credem ca rabdarea pe care o poate avea un om neputincios este cel mai greu de atins.

Exista un alt fel de rabdare care cred ca este mai greu de obtinut - rabdarea care alearga .A sta culcat in timpul unei perioade de mahnire adanca, sau a fi linistit dupa o cadere finaciala, cu siguranta ca implica o mare tarie, dar eu cunosc ceva care sugereaza si mai multa tarie-

puterea de a contiuna  sa lucrezi dupa o cadere, puterea de a continua sa alergi cu o inima grea, si puterea de a-ti implini indatoririle zilnice  cu o durere adanca in duhul  tau . Acesta este cristic!

Multi dintre noi  am putea sa ne ocupam de durerea noastra fara lacrami, numai daca ni s-ar permite sa facem asa in particular.

Totusi ceea ce este asa de dificil este ca majoritatea dintre noi suntem chemati sa ne manifestam rabdarea  nu in pat, ci in plina strada, ca sa vada toti.

Suntem chemati sa ne ingropam necazurile nu intr-o inactivitate  odihnitoare, ci intr-o slujire activa- la locul nostru de munca, cand facem cumparaturi, sau cu ocazia diferentilor evenimente  sociale. - contibuind la bucuria altor oameni.

Nici o alta modalitate de a ne ingropa necazurile nu este atat de dificila ca aceasta, pentru ca este intr-adevar ceea ce se intelege prin a alerga "cu rabdare".

Draga Fiul al omului, aceasta a fost felul Tau de rabdare. A fost si asteptare si alergare in acelasi timp-  asteptand  tinta finala, fara ca intre timp sa lucreze mai putin.

Te vad in Cana Galileii , transformand  apa in vin ca sa nu se strice bucuria ospatului de nunta. Te vad in pustiu, hranind multimile cu paine, pur si simplu pentru a satisface o nevoie temporala..

Totusi in tot acest timp ,Tu purtai o durere adanca- neimpartasita sau graita. Alti pot sa ceara un "curcubeu ...in nor" (Geneza 9:13) , dar eu as cere si mult de la Tine. 

Fa-ma, in norul meu , un curcubeu care aduce bucurie pentru altii. Rabdarea mea va fi desavarsita numai cand va lucra in via Ta. { George  Matheson}

"OBICEIURILE DOMNULUI ISUS DE A SE RUGA"

'...dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit si S-a dus intr-um loc pustiu. Si se ruga acolo."(Marcu 1:35)

Isus intotdeauna Isi gasea sau isi facea timp pentru rugaciune. Daca zilele Sale erau pline de freamat si truda, Isi lua timp noaptea pentru a comunica cu Dumnezeu. El nu Si-a permis niciodata sa Se lipseasca de rugaciune. 

Sunt unii crestini care cred ca isi pot permit sa treaca peste rugaciune si meditatia in ascuns, deoarece sunt exterm de ocupati.

Munca il preseaza atat de mult dimineata, incat nu pot gasi  timp sa se roage . Toata ziua sunt ocupati  cu grijile lor si nu gasesc un moment linistit  ca sa mearga la oparte cu Dumnezeu.

Seara trebuie sa participe la atatea angajamente,  sociale si de alt fel,- intruniri, cluburi, evenimente - ori sunt atat de obositi, incat rugaciunea este lasata afara.

Exemplul Domnului Cristos este o mustrare solemna la adresa tuturor, acestor lucruri marunte. Trebuie sa ne gasim timp pentru comuniunea cu Dumnezeu, altfel Dumnezeu nu-Si va gasi timp sa ne binecuvintez.

De asemenea sunt si oameni care pretind ca ei se pot ruga si comunica cu Dumnezeu in orice loc. Ei se roaga in timp ce umbla de colo-clolo si in timp ce lucreaza. Ei nu vad niciun folos in a se retrage la oparte pentru rugaciune.

Cu siguranta, daca cineva poate sa se roage in mod corespunzator intr-o multime sau in timp ce era angajat in lucrare, Isus era Acela. 

Fara indoiala ca-Si  mentinea comuniunea cu Tatal Sau chiar si in cele mai ocupate ore, insa acest lucru nu-I implinea toate nevoile si tanjirile sufletului Sau.

El parasea multimea, isi lasa chiar propii ucenici si se retragea in locuri unde nu putea fi vazut de niciun  ochi decat de ai lui Dumnezeu, unde niciun zgomot de pasi sau vocea omeneasca nu puteau sa-I intrerupa linistea sufletului si  unde era absolut singur.

Cu siguranta, daca El a avut nevoie  de asemena conditii pentru rugaciune, si noi avem. Trebuie sa gasim loc pentru rugaciune, in care nu se poate ivi nimic care sa intrerupa continuitatea  gandiri si a rugaciunii. "intra in odaita, incuie-ti usa si roaga-te." {J.R.MILLER}