"REPETITIA FACE PERFECTIUNEA"

 "De aceea si  Eu va spun: Cereti si vi se va da: Cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide.Fiindca oricine cere, capata; cine cauta gaseste;si celui ce bate,i-se deschide. (Luca 11:9)

"Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat, si sa nu se lase.(Luca 18:1)

"Uitati-va cu bagare de seama la furnica" , le-a spus odata prietenilor lui marele cuceritor oriental Tamerlane. Povestindu-le o intamplare din tineretea lui, a spus:

"Odata am fost nevoit sa primesc adapost de la vrasmasii mei intr-o cladire ruinata, unde am stat mai multe ore. 

Dorind sa-mi distrag gandurile de la situatia mea deznadajduita, mi-am atintit privirea asupra unei furnici care cara o boaba de porumb mult mai mare decat ea, in sus pe un zid inalt.

Am inumarat incercarile ei de a-si duce planul la bun sfarsit. Boaba de porumb a cazut la pamant de 69 de ori, dar insecta a presevarat. A 70-a oara a ajuns sus.

Realizarea furnicii mi-a dat curaj in momentul acela, si n-am uitat niciodata lectia" din Afacerile Imparatului.

O rugaciune care foloseste rugaciunile anterioare care n-au primit raspuns ca o scuza pentru lene, a incetat deja sa mai fie o rugaciune a credintei.

Pentru cine se roaga cu credinta, rugaciunile care n-au  primit raspuns nu sunt altceva decat dovada ca raspunsul este mult mai aproape.

De la inceput si pana la sfarsit, lectiile si exemplele Domnului nostru ne invata ca rugaciunea care nu este ferma si persistenta, nici reinsufletita si reimprospatata, si care nu-si aduna putere din rugaciunile anterioare, nu este rugaciunea care va triumfa. William Arhur.

Arthur Rubinstein, marele pianist, a spus odata: "Daca neclijezi sa exersezi o zi, observ eu, doua zile, observa  prietenii mei; trei zile observa publicul". Este vechiul principiu:"Repetitia face perfectiunea".

Trebuie sa continuam sa credem, sa ne rugam si sa facem voia Lui. In orice arta, cand artistul  inceteaza sa exerseze, stim rezultatul. Daca  am folosi aceleasi nivel de judecata sanatoasa in credinta noastra pe care o folosim in viata de zi cu zi, am merge inainte spre perfectiune.

Motto-ul lui David Livingston era: "Am hotarat sa nu ma opresc niciodata pana nu ajung la tinta si pana cand nu mi-am atins scopul".El era biruitor prin perseverenta neclintita si incredere in Dumnezeu.{IZVOARE IN DESERT}

RAMANEREA IN CRISTOS

 "Daca ramaneti in Mine,si daca raman in voi cuvintele Mele,cereti orice veti vrea ,si vi se va da.Daca aduceti multa roada, prin acesta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenici Mei.(Ioan 15:7-8)

"Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine, daca nu ramane in vita , toat asa nici voi nu puteti sa aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine."(Ioan 15-4)

Ca adevar din natura, intelegerea acestui  verset este foerte clara/s. O mladita rupta dintr-o vita sau o creanga rupta dintr-un pom si zacand pe pamant nu va aduce roada.Intr-adevar, nici nu va putea trai, ci se va vesteji in curand.

Analogia se aplica si in viata spirituala. Ar fi la fel de nenatural sa te astepti sa fie un crestin cu adevarat roditor cel care a renuntat la rugaciune, a incetat sa citeasca Bibli si nu-L mai iubeste pe Cristos, nici nu se mai increde in El

Mladita nu are viata; in ea insasi, doar aceea care se revarsa in ea de la vita; nici crestinul nu are viata spirituala, decat aceea care vine din viata lui Cristos, prin credinta, rugaciune si Cuvantul Sfant.

Noi traim ca si crestini numai cand Cristos traieste in noi. Apostolul Pavel a spus: "traiesc...dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine.

Si viata pe care o traiesc acum in trup o traiesc in credinta Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine." 

Toata frumosetea spirituala din noi trebuie sa fie viata lui Cristos reprodusa in noi, exat asa cum frunzisul si roadele unui pom sunt produse de viata pomului care curge prin crengele sale.

Doar a pretinde ca esti crestin nu va da roadele unei adevarate vieti crestine. Cineva poate lua o ramura care a fost rupta si sa o lege cu sfori de un pom verde, insa aceasta nu o va face o ramura roditoare..Ea nu isi va trage viata din pom si in curand se va vesteji si se va usca de tot.

Cineva poate sa fie legat de Cristos prin sforile marturisirii de credinta, insa  daca nu exista o conectare reala, vitala la viata  lui Cristos, prin credinta si dragoste, viata lui Cristos nu poate curge in el si el ramane o mladita moarta,uscata.

Noi trebuie sa fim cu adevarat in Cristos si sa-L avem pe Cristos in noi, altfel nu va fi in noi nici viata, nici rodnicie. 

De asemenea, trebuie sa ramanem in Cristos, mentind comuniunea cu El an dupa an, altfel nu vom putea fi crestini aducatori de roada.{J.R.Miller}

PILDA CU OAIA PIERDUTA

 "...El le-a spus: ...'Care om dintre voi, daca are o suta de oi si pierde pe una din ele,nu lasa pe cele nouazeci si noua pe izlaz si se duce dupa cea pierduta, pana cand o gaseste?"(Luca 15:3-4) Dupa ce a gasit-o, o pune  cu bucurie pe umari..."bucurati-va impreuna cu mine, caci mi-am gasit oaia care era pierduta."(Luca15:5-6)

Pilda ne prezinta activitatea harului divin in Persoana Domnului Isus Hristos - Marele Pastor al oilor. Oaia pierduta este o imagine a omului pierdut si fara putere pentru a veni la Dumnezeu.

Intr -adevar, oaia nu are niciun fel de instinct, care sa-i permita ca ,oaia ce sa ratacit,sa vina inapoi. Dimpotriva, ea alearg tot mai tare, cand observa pe cineva care merge in cautarea ei. Oaia nu se opreste decat fortata de imprejurari, cand nu mai poate merge mai departe.

Astfel, toata lucrarea de cautare vine de la pastorul care pretuieste oaia si doreste s-o aduca inapoi in turma. Nimeni, in afara de Mantuitorul, nu cunoaste pretul unui suflet, dar si neputinta acelui suflet de a se salva singur.

De aceea Pastorul cel Bun a facut tot ce trebuia pentru a cauta pe omul pierdut. In aceasta consta maratia harului dumnezeiesc.Cautarea si iubirea Domnului Mantuitorului a fost neobosita in favoarea pacatosilor.

Domnul Isi cauta oaia Sa pana o gaseste si, dupa ce o a gasit-o o pune cu bucurie pe umari. Osteneala cautarii Bunului Pastor este numai lucrarea iubirii Sale fata de noi.

Niciunul din rascumparatii Domnului Isus Hristos nu stie cat de adanci au fost apele suferintilor Sale si cat de intunecoasa a fost noaptea prin care a trecut Mantuitorul ca sa-i mantuiasca.

In grija sa pentru oaia pierduta, pastorul nu o lasa sa faca drumul inapoi singura pentru a nu se rataci si pierde. Fericit ca a gasit-o, el o pune pe umeri si o duce pana in staulul oilor. Ingrijirile Domnului Isus Hristos sunt asigurate celui rascumparat, pana ce el soseste  in casa Tatalui ceresc

Bunul Pastor, care Si-a dat viata pentru oile Sale. Se ocupa de ele pana la capat. El spune: "voi lega pe cea ranita si voi intari pe cea slaba:(Ezechiel 34:16) Cand isi gaseste oaia, pastorul simte o bucurie atat de mare, incat doreste ca si altii sa se asocieze la bucuria inimii lui.

Fareseii si carturarii, care carteau, vazandu-L pe Domnul si Mantuitorul sufletelor cautandu-Si oile Sale, nu luau parte la bucuria Lui.Numai cel care inteleg iubirea lui Dumnezeu si care a primit-o in inima, pot sa participe la aceasta bucurie a salvarii unui pacatos.

Mantuitorul a spus "ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti, care n-au nrvoie de pocainta.

Sa ne gandim la adevarul ca Dumnezeu Se bucura sa daruiasca iertarea celor care crede in Fiul Sau. O, daca s-ar vedea fiecare cititor ca o oaie pierduta si ar accepta sa se lase gasit de Bunul Pastor!

Cititorule! Vino acum cu toata vina ta, cu toata nevrednicia ta, cu toata nevoia ta, si vei gasi in  Mantuitorul pe Pastorul cel Bun si tot ceea ce iti trebuie pentru timp si eternitate.{Samanta buna}

CRISTOS, CALEA

 " Tot ce-Mi da Tatal ,va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara."(Ioan 6:36)

 " Trestia franta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca, nu-l va stinge.(Isaia 42:3)

O cale  duce intotdeauna undeva.  Isus este cale de pe pamant la cer si de asemenea, de la cer la pamant. Prin El ajungem la Dumnezeu si prin El Dumnezeu vine la noi,

El este adevarata si unica scara ale carei picioare se sprijina pe pamant si al carei varf ajunge in insasi slava lui Dumnezeu.

In umanitatea Sa, Isus Se pleaca spre cele mai de jos adancimi ale nevoii si suferintei. Daca  ar fi fost numai Dumnezeu, si nu om, nu ar fi putut face acesta.

Intruparea a insemnat lasarea scarii jos, pana s-a proptit in vaile cele mai adanci. Acum nu mai exista niciun loc de rusine sau vina in aceasta lume, din care sa nu porneasca o scara a luminii, cu treptele sale celeste ducand in sus, spre Dumnezeu si cer.

Pentru ca, in timp ce umanitatea Domnului Cristos aduce scara jos, in locurile pamantesti cu cele mai dureroase nevoi,  divinatatea Sa poarta scara dincolo de stelele stralucitoare, in insusi centrul slavei lui Dumnezeu.

Pe o pagina a Noului Testament Il descoperim pe Isus pe cruce,  murind in intuneric si rusine intre talhari. 

Deschidem o alta pagina si Il vedem pe acelasi Isus in mijlocul stralucirii ceresti, avand inca intiparite urmele ranilor, insa incoronat cu slava. Priviti scara de la pamant la cer!

O scara este o cale pe care sa te urci cu picioarele. Cristos este, asadar, calea prin care pacatosii pot sa iasa din pacatele lor si sa urce spre puritatea si binecuvantarea cerului.

Un lucru de remarcat in mod special este acela ca nu exista decat o singura cale. Cristos este singurul Mijlocitor. putem intra in familia Tatalui numai prin El.

Harul poate veni la noi numai prin El. Prin urmare nu exista nicio posibilitate de alegere a cailor; daca nu mergem pe aceasta singura cale, nu putem ajunge niciodata acasa.

Nu trebuie sa uitam nici faptul ca menirea unei cai este de a se umbla pe ea. Noi trebuie sa ne punem picioarele pe acesta scara si sa urcam treapta cu treapta, pana ajungem la trepta cea mai de sus,care va fi in cer.J.R{Miller}

"SI EU IMI VOI ADUCE AMINTE DE LEGAMANTUL MEU"

 "Curcubeul va fi in nor;si Eu Ma voi uita la el ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic..."(Geneza 9:16)

Observati forma fagaduintei . Dumnezeu  nu a spus: "cand vei vedea curcueul  si iti vei aminti de legamantul Meu, atunci  nu voi distruge pamantul". 

Fagaduinta nu depinde de memoria noastra, care este slaba si ratacitoare; ea se bazeaza pe memoria lui Dumnezeu, care este infinita si neschimbatoare. 

"Curcubeul va fi in nor; si Eu ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic."(versetu 16)

Nu de amintirile mele se leaga legamantul, ci faptul ca Dumnezeu isi aminteste de mine si de legamantul Sau cu mine este temelia sigurantei mele. Slava lui Dumnezeu!

Toate fortaretile mantuirii  sunt asigurate de puterea divina. Chiar si cele mai mici turnuri, despre care credem ca sunt lasate in grija oamenilor, sunt pazite de puterea Lui.

Nici amintirea legamantului nu este lasat pe seama noastra. Noi putem uita, dar Domnul nu uita pe sfintii sapati in palmele Sale."Iata ca te-am sapat pe mainile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna inaintea ochilor Mei!(Isaia 49;16)

Noi suntem asemena Israelului in Egipt. Sangele trebuie pus pe tocul si pe usiorii usii. Domnul nu spune: "cand tu vei vedea sangele, Eu voi trece peste tine" Ci "cand Eu voi vedea sangele, Eu voi trece peste tine,(vezi Exodul 12:22-23.

Privind la Isus, primesc bucurie si pace, dar numai atunci cand Dumnezeu priveste la Isus este asigurata mantuirea mea si a tuturor alesilor Sai.

Este imposibil ca Dumnezeu sa se uite la Christosul, Garantul nostru insangerat si sa se mai manie o data pentru pacatele pedepsite in Isus.Nu de noi depinde sa fim mantuiti, amintindu-ne legamantul.

Nu exista nicio combinatie de in si lana in jertfa lui Christos - nici o urma de mana omeneasca nu intineaza lucrarea de mantuire .Mantuirea nu vine prin om sau de la om, ci doar prin Domnul.

Noi ne vom aminti legamantul doar prin harul divin. Totusi temelia sigurantei noastre nu se afla aici.

Faptul ca Dumnezeu Isi aminteste de noi si nu faptul ca noi ne amintim de Dumnezeu,este siguranta noastra.De aceea legamantul este "un legamant vesnic" Geneza 9:16){CHARLES H. SPURGEON}

OBICEIUL DE A PASTRA O CONSTIINTA CURATA

 "...ma silesc sa am totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor '(Faptele apostolilor 24:16)

Poruncile lui Dumnezeu pentru noi sunt de fapt adresate vietii Fiului Sau in noi. Prin urmare, pentru firea noastra umana in care a luat chip Fiul lui Dumnezeu (vezi Galateni 4:19 , poruncile Sale sunt  grele. Insa ele vor fi divin de usoare dupa ce ascultam de El.

Cunostiinta este acea abilitate din mine care se agata de cel mai inalt standar pe care il cunosc, iar apoi imi aduce aminte in permanenta de cerintile pe care le are acel standard din partea mea. Ochiul sufletului este cel care priveste in exterior, fie spre Dumnezeu, fie spre ceea ce consideram noi a fi cel mai inalt standard.

Asta explica  motiviul pentru care constiinta este diferita in diferiti oameni. Daca am obiceiul de a tine in permanenta standardul lui Dumnezeu inaintea mea, constiinta mea ma va directiona mereu spre legea desavarsita a lui Dumnazeu si imi va arata ce trebuie sa fac.Intrebarea care se pune este:  voi asculta?

Trebuie sa depun un efort pentru a-mi pastra constiinta atat de sensibila incat sa pot trai in curatie fata de toata lumea. Ar trebui sa traiesc intr-o armonie atat de desavarsita cu Fiul lui Dumnezeu,incat duhul mintii mele sa fie innoit prin orice  imprejurare din viata mea si sa pot

"deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea  buna, placuta si desavarsita" (Romani 12"2) ; vezi de asemenea (Efeseni 4:23), si sa va inoiti in duhul minti voastre".

Dumnezeu ne instruieste intotdeauna pana la ultimul detaliu. Este urechea mea suficient de sensibila ca sa auda chiar si cea mai plapanda soapta a Duhului, astfel incat sa stiu ce sa fac. "Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti  pentru ziua rascumpararii (Efeseni 4:30) 

El nu vorbeste cu o voce de tunet - vocea Sa este atat de blanda, incat ne este usor sa o ignoram. Si singurul lucru care ne pastreaza constiinta sensibila la vocea Lui este obiceiul de a fi deschisi fata de Dumnezeu pe dinauntru.

Atunci cand incepi sa protestezi , oprestete numaidecat. Nu intreba: de ce nu pot sa fac cutare lucru? Te afli pe o cale gresita. Nu este posibil sa  protestezi atunci constiinta iti vorbeste . indiferent despre ce este vorba - inceteaza, si ai grija sa iti mentii agera vederea launtrica. {OSWALD CHAMBERS}

FURTUNILE VIETII

 "Isus S-a suit intr-o corabie, si ucenici Lui au mers dupa El. Si deodata s-a strnit pe mare o furtuna atat de strasnica, incat corabia era acoperita de valuri. Si El dormea. Ucenicii s-au apropia de El, si l-au desteptat,strigand: "Doamne scapa- ne ca pierim!"(Matei 8:23-24,25)

Ucenicii nu plecasera pe mare de capul lor. Daca ar fi facut-o fara sa aiba porunca lui Isus, n-ar fi avut acelasi temei sa se astepte la proctetie si eliberare.

Lectia pe care o invatam de aici este ca furtunile se pot starni chiar si cad ne aflam pe linia clara datoriei.

Noi n-ar trebui sa fim descurajati de dificultatea sau de necazul cu care ne confrutam si sa tragem concluzia ca suntem pe o carare gresita.

De asemenea, vedem ca prezenta Domnului Cristos alaturi de ucenicii Sai nu impedica venirea furtunilor.

Nu exista promisiuni in Biblie ca cei credinciosi n-o sa aiba parte de incercari. Religia nu zideste pereti inalti in jurul nostru, care sa opreasca forta valurilor.

Necazurile vin la crestin la fel de sigur ca si la omul din lume. Exista  furtuni ale ispitei; ele se napustesc dintr-odata, cu o putere infioratoare, din muntii glaciali ai acestei lumi.

Apoi mai sunt furtunile bolii, ale dezamagirii, ale impotrivirii sau ale intristarilor, care fac valurile si talazurile sa treaca peste suflet.

Calatorii spun ca, pe Marea Galileii, barca pluteste lin pe suprafata stlicoasa, netulburata a apei, cand dintr-odata fara niciun avertisment, se dezlantuie o furtuna, iar barca, aproape instantaneu, este purtata incoace si-ncolo de valurile amenintatoare.

Asa vin multe furtuni in viata. Ispitele vin cand nu ne asteptam. La fel si dezastrele.  Suntem in pace in caminul nostru fericit.

Dintr-oadata, intr-un ceas cand nici nu ne gandim si fara  nicio avertizare, scumpul nostru copil,pe care-l iubim atat de mult, moare in bratele noastre.

Prietenul in care ne incredem si despre care credeam ca nu ne va dezamagi vreodata ,se dovedeste a fi inselator.

Sperantele nutrite  ani de zile se vestejesc in mainile noastre intr-o seara, precum florile cand vine inghetul. Aproape toate furtunile vietii sunt niste suprize neasteptate.

Ele nu dau semnale de alarma cu cateva zile inainte, pentru a ne avertiza. Singura cale de a fi pregatiti pentru ele este aceea de a fi intotdeauna veghe tori.{J.R.Miller}

DUMNEZEU NE IUBESTE ATAT DE MULT

"Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi pacatosi, Hristos a murit pentru noi.(Romani 5:8).

Venind odata in Anglia, impreuna cu sotia, si ajungand pe la Dulbin, Moody s-a intanlit cu  Harry Moorehouse,  baiatul predicator,care i-a spus ca ar vrea sa se duca in Chicago ca sa predice acolo.

Moody nu a dat nici o importanta dorintei  acestui tinerel de 17 ani, "inca nebarberit" - dupa cum afirma insusi Moody. Nici macar dorinta de a se intoarce impreuna in America nu i-a satisfacut-o Moody, nepunand nici un pret pe spusele baiatului.

Dar dupa cateva saptamani dupa ce Moody a ajuns acasa in Chicago, iata ca sa pomenit cu o scrisoare de la Harry M. prin care acesta il anunta ca sosise in America si ca vrea sa predice in biserica lui.

In sambata in care s-a anuntat baiatul, Moody trebuia sa plece undeva. A chemat pe prezbiterii adunarii si le-a spus despre baiat, si ca el s-a gandit ca n-ar prea avea rost sa-I puna sa vorbeasca,

pentru s-ar putea sa strice mai mult decat sa zideasca, dar totusi, pentru ca a venit tocmai din Anglia, sa-l lase sa vorbeasca scurt.

Harry M. a tinut prima predica in America in biserica lui Moody din Ioan 3:16  Adunarea a ramas stupefiata, prezbiterii a ramas inmarmuriti la predica tinerelului, care ne era pe puncte: 1,2,3, ci erea un tot unitar foarte documentat in Scripturi, axat pe un singur lucru:"Dumnezeu va iubeste" .

Cand Moody s-a intors, s-a interesat despre baiat cam in felul acesta: "Ce v-a spus irlandezul acela?Cum ii place poporului?  Dar prezbiterii n-au avut ce sa zica decat sa-i spuna lui Moody impreseia profunda pe care o lasase baiatul.

Data urmatoare, Moody a observat ca toti isi adusesera Bibliile cu ei. Harry a inceput cam asa: "Prieteni, daca veti deschide la Ioan 3:16 veti gasi textul meu " 

A urmat o predica extraordinara. Moody  afirma: N-am stiut pana atunci ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult. Inima a inceput sa mi se franga si nu mi-am putut retine lacramile. 

Cuvintele lui au fost ca o veste dintr-o tara indepartata. Le-am sorbit.". A treia, a patra, a cincea si a sasea seara Harry a vorbit din acelasi text.

A venit a saptea seara, si el s-a suit la amvon . Toti ochii erau indreptati spre el. Toti erau curiosi sa stie de unde va predica.  El a inceput: Toata ziua am cautat dupa un nou text, dar n-am putut gasi altul asa de bun ca cel vechi, si astfel va rog sa deschideti la Ioan 3:16."

Astfel a tinut a saptea predica din acelasi text. Aceasta a fost o descoperire pentru Moody privind bogatiea Bibliei, asa cum nici nu visase. De atunci, el a inceput sa devina un cercetator foarte adanc al Biblei. {CALEA SPRE CER - TIMOTEI POP}