FERESTE-TE SA II CRITICI PE ALTII

 "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? (Matei 7:1-2,3)

Invataturile Domnului Isus cu privire la faptul de a-i judeca pe altii sunt exprimate intr-un mod foarte simplu; El spune: "Nu judecati."

Crestinul mediocru este persoana cea mai critica de pe pamant. Critica reprezinta una din activitatile obisnuite ale oamenilor, insa pe taramul spiritual, ea nu este de nici unfolos.

Efectul criticii este divizarea fortelor celui care constituie tinta criticii. Duhul Sfant este singurul in  masura sa critice, si numai El poate sa arata ce nu este in regula fara sa raneasca.

Este imposibil sa intri in partasie cu Dumnezeu atunci cand ai un spirit critic. Critica te face aspru, rasbunator si crud si iti da impresia linistatoare si magulitoare ca esti oarecum superior altora.

Domnul Isus spune ca in calitate de ucenic al Sau, ar trebui sa cultivi un temperament care sa nu fie niciodata critic. Nu ti-l vei putea insusi rapid, ci trebuie  dezvoltat de-a lungul timpului.

Trebuie sa te feresti in mod constant de orice lucru care te face sa te consideri o persoana superioara. E cu neputinta sa scap de cercetarea patrunzatoare a vietii mele de catre Domnul Isus.

Daca vad micul pai din ochiul tau, inseamna ca in al meu e o barna (vezi 7:3-5) Orice lucru gresit pe care il vad in tine, Dumnezeu il gaseste in mine. de fiecare data cand judec, ma auto-condamn(vezi Romani 2:17-24)

Nu mai incerca sa-i incadrezi pe altii in standardele tale. Intotdeauna mai exista cel putin un detaliu pe care noi nu il cunastem in situatia fiecarui om.

Primul lucru pe care il face Dumnezeu este sa ne curete deplin din punct de vedere spiritual.Dupa aceea, este imposibil sa mai ramana in noi vreo urma de mandrie.

Eu nu am intanlit niciodata vreo persoana pentru care sa nu mai pot avea nicio nadejde dupa ce mi-am dat seama ce zace in mine fara harul lui Dumnezeu.{OSWALD  GHAMBERS }

INCREDE-TE IN DOMNUL

                  " El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe.(2 Petru 1 :4)

"Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile,dar dragostea Mea nu se va muta de la tine,si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul care are mila de tine.(Isaia 54:10)

Cand un constructor de nave face un vapor, facea acesta numai ca sa-l tina pe esafodaj?  Nu, el il construieste ca sa navigheze pe mari si oceane si sa infrunte furtunile. 

De fapt, daca el nu tine seama de vanturile puternice si de uragane in timp ce-l construieste, este un constructor nepriceput.

In acelasi fel, Dumnezeu cand te-a facut credincios, El a vrut sa te testeze. Si cand ti-a dat promisiuni si ti-a cerut sa te increzi in ele, El a facut promisini pentru vremuri de furtuna si pentru valuri mari.

Crezi ca unele din promisiunile Sale sunt contra facute, asa cum o vesta de salvare care arata bine in magazin nu ti-e de nici un folos in mare?

Am vazut cu totii sabii care sunt frumoase, dar nu sunt bune pentru razboi, sau pantofi facuti ca obiecte decorative, dar in care nu poti umbla.

Insa pantofi lui Dumnezeu sunt facuti din fier si alama, si putem umbla tot drumul pana la cer in ei, fara ca ei sa se uzeze vreodata.Si putem inota de o mie de ori in Atlantic cu vesta Lui de salvare,fara teama ca ne vom scufanda.

Cuvantul  promisiunii Lui este facut sa fie incercat si testat. Nimic nu-l displace mai mult Domnului Hristos decat sa-i vada pe cei din poporul Sau ca-L marturisesc public si apoi nu se folosesc de El.

Lui Ii place sa ne folosim de El, pentru ca binecuvantarile legamantului Sau nu sunt menite doar sa ne uitam la ele, ci sa ni le insusim. Domnul nostru Isus ne-a fost dat ca sa ne fie de folos acum.Te folosesti  tu de El  asa cum trebuie? 

Preaiubitule, ma rog ca tu sa nu tratezi promisiunile lui Dumnezeu ca ceva de expus la muzeu, ci mai de degraba sa le folosesti in fiecare zi ca un izvor de mangaiere. Si cand treci printr-o vreme de nevoie, increde-te in Domnul. {CHARLES H PURGEON }

CAUTAREA OCAZIILOR POTRIVITE

 "El le-a raspuns: "Haidem sa mergem in alta parte, prin targurile si satele vecine, ca sa propovaduiesc si acolo; caci pentru asta am iesit".(Marcu 1;38)

Isus mergea in toate partile facand ce este bine. El nu Si-a restrans binecuvantarile doar la unele localitati, ci a cautat sa ajunga la cat mai multe suflete cu putinta.

El nu astepta ca oamenii sa vina la El, ci ducea Vestea buna pana la usile lor. Astfel ne-a invatat prin exemplul Sau ca Evanghelia Lui este pentru toti oamenii, si nu pentru un loc specific sau pentru o anumita categorie de oamenii.

El ne-a mai invatat ca ar trebui sa folosim cat mai mult vietile noastre si pentru toate ocaziile pentru a raspandi binecuvantarile harului cat putem de departe, spunand cat mai multora persoane Vestea buna despre dragostea lui Dumnezeu.

El vrea ca Biserica Lui sa continue sa vesteasca Evanghelia in "targurile si satele vecine", pana cand nu va mai ramanea niciun sat in care acesta sa nu fie auzita.

Isus a venit in lumea aceasta pentru un singur lucru, si anume ca sa arate modelul adevaratei vieti. Ar trebui sa studiem in mod special viata Sa, El fiind cel mai puternic exemplu al slujirii consacrate.

Aici avem o aratare a modului in care cauta sa faca bine. Se ducea din loc in loc, ducand cu El binecuvantarile harului si dragostei Sale.

Exista ceva extern de sugestiv in imaginea zugravita de acest verset. El pare a fi intr-o graba inflacarata pentru a ajunge in cat mai multe locuri posibil.

Are privirea si miscarea unui om care stie ca nu are mult de stat si ca are multe de facut.inainte de a pleca. Nu vrea sa-I scape niciun sat sau sa sa lase vreo persoana nevizitata.

Cu siguranta, sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le luam ca model din aceasta imagine miscatoare.Suntem aici cu  misiune de a-i binecuvanta pe oameni. 

Noi avem ceva de daruit lumii, un mesaj de la Tatal catre copiii Lui, binecuvantari de daruit celor aflati in nevoie. Undeva, nu departe inaintea noastra, asteapta sfarsitul.

Ceea ce facem trebuie sa facem repede. Ar trebui sa ne grabim sa impartim darurile iubitii, ale ajutorarii si ale mangaierii pe care ni le-a dat Stapanul nostru.{J.R.Miller}

PACATUL "UMILINTEI"

"Scoala-te," i-a zis Isus ,  " ridica-ti patul si umbla." Indata omul acela s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla...(Ioan 5:8-9)

Barbatul ar fi putut spune: "Dar eu nu ma pot ridica. Acesta este chiar lucrul pe care n-am fost in stare sa-l fac timp de treizeci si opt de ani. Sa-mi ridic patul! 

N-as putea ridica nici macar o pana; iar in ce priveste umblatul,e la fel ca si cum mi - s-ar cere sa zbor. Nu pot sa fac aceste lucruri pana nu sunt vindecat."

Am auzit cu totii oameni vorbind in felul acesta despre inceperea vietii crestine. Ei se folosesc de neputinta lor, ca sa-si justifice intarzierea in a actiona imediat.

In ascultarea acestui om este o lectie minunata pentru astfel de persoane. In momentul in care a auzit porunca, a facut efortul sa se ridice si, pe masura ce-l facea, primea putere.

Viata noua a venit odata cu simpla ascultare, Domnul Cristos nu ne porunceste niciodata ceva imposibil.

Cand ne porunceste sa ne ridicam din pacatul si neputinta noastra si sa incepem umblarea crestina, El vrea sa ne dea har si tarie ca sa putem sa facem asta.

Acelasi lucru este adevarat cu privire la tot ce ne cere Domnul Cristos in slujirea Sa. Oameni cred ca este"umilinta" sa fii retinut in ce priveste implinirea datoriei si acceptarea responsabilitatii, cand te cheama Cristos; insa aceasta nu este umilinta deloc, ci necredinta si pacat.

Zacem in zdrentele noastre jalnice si spunem: "Nu am puterea pentru asta, nu am intelepciune pentru cealalta", in vreme ce,  daca ne-am ridica pur si simplu ca sa ascultam de fiecare chemare a Domnului Cristos; El ne-ar folosi in slusba Sa nobila.

Omul acesta si-a aratat credinta prin faptul ca s-a straduit imediat sa faca ceea ce i-a poruncit Cristos sa faca. Daca n-ar fi procedat astfel n-ar fi fost vindecat.

Sunt multi care zac paralizati din punct de vedere spiritual, an dupa an, doar ca asteapta sa fie vindecati inainte de a incerca sa se ridice si sa  umble.

Sunt multi care nu fac niciodata vreo slusba vrednica pentru Cristos si raman de-a lungul anilor intr-o stare de inutilitate, deoarece se cred incapabili pentru indatoririle la care sunt chemati.

Este timpul sa invatam sa pasim imediat, sa facem orice ne porunceste Domnul Cristos sa facem.Cand incepem sa facem aceasta, vom descoperi ca suntem puternici.{J.R.Miller}

" SUB BRATELE LUI CELE VESNICE "

 

" Dumnezeul cel vesnic este un loc de adapost. Si subt bratele Lui cele vesnice este un loc de scapare.(Deutreonom.33:27

Ca vulturul care isi scutura cuibul, sboara deasupra puilor Isi intinde arilipele  Ii ia ,Si-i poarta pe penele  lui. Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau .(Deutreonom .32: 11-12))

Dumnezeu, Dumnezeul  cel vesnic, este ajutorul nostru in orice ocazie, mai ales atunci cand suntem la ananghie. Sunt timpuri in care crestinul este foarte umilit.

Sub simtamantul pacatoseniei sale, este umilit in fata lui Dumnezeu, pana cand ajunge  sa nu se mai poata ruga, fiindca i se pare ca este nevrednic.

Ei bine copil al lui Dumnezeu, atunci cand in punctul cel mai de jos, aminteste-ti ca esti intotdeauna "sub bratele Lui cele vesnice".

Pacatul te taraste in jos, dar jertfa de ispasire a Domnului Hristos este inca deasupra tuturor .Poti sa cobor in cea mai adanca disperare, dar nu  poti sa cazi atat de jos incat El sa nu te poate salva.

Alteori, crestinul se cufanda foarte adanc din cauza incercarilor din afara. Fiecare sprijin pamantesc este indepartat.Ce sa te faci?

Totusi  El este si atunci "sub bratele Lui cele vesnice".Nu poate sa cada prea adanc in nenorocire si  incercare,fiindca legamantul de har al lui Dumnezeu il inconjoara. 

Poate ca ai ajuns intr-un mare necaz,sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodata poate ajunge atat jos incat sa nu poata fi prins de" bratile Lui cele vesnice"

Ele sunt imprejurul lui, si, acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valoreaza nimic. Asigurarea aceasta este o mangaiere pentru fiecare lucrator obosit din slusba lui Dumnezeu.

Ea implica o fagaduinta de putere pentru indatorie. Chiar si atunci cand vine moarte, fagaduinta aceasta ramane in picioare. Cand vom ajunge in mijlocul Iordanului, vom spune impreuna cu David: "Nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine"(Psalmul 23:4)

Vom cobora in mormant, dar nu mai adanc fiindca bratul vesnic nu ne lasa sa cadem. Toata viata,si la incheiera ei, vom fi sustinuti de "bratele Lui cele vesnice" - brate care nu slabesc niciodata, nici nu isi pierd puterea, fiindca "Domnul cel vesnic, 

"Domnul ,a facut marginile pamantului.El nu oboseste, nici nu osteneste, "Isaia 40:28)

{GHARLES H. SPURGEON}

O LECTIE DE LA PASARI

"Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu,prin rugaciuni si cereri cu multumiri.Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.( Filipeni 4:6-7)

Ar trebui sa tragem de aici concluzia ca, de vreme ce pasarile nici nu seamana, nici nu secera, n'ar trebui nici noi sa ne dam silinta de a ne ingriji de propiile noastre nevoi?

Nu: daca n-am face nimic pentru a ne castiga propia paine, am muri repede de foame.

Dumnezeu nu ne hraneste asa cum le hraneste pe pasari. El ne-a daruit capacitati prin care suntem capabili de a ne ingriji de propiile noastre nevoi.

El ne hraneste nu aducand paine la noi, ci facandu-ne in stare sa semanam, sa seceram si sa adunam in granare.

Dumnezeu nu incurajeaza  nicaieri acea "incredere"care sade lenesa si asteapta sa i se poarte de grija.

Bebelusii, oamenii bonlavi,infirmi si oricine este incapabil sa faca efort pot trai ca pasariile si se pot astepta sa fie ingrijiti.

Insa oameni vigurosi, cu minte sanatoasa si maini puternice o vor duce foarte rau daca incearca sa traieasca asemene pasarilor.

Esenta acestei ilustrari este alta. Purtarea de grija a lui Dumnezeu se extinde  chiar si la pasari Atunci exista doua motive pentru care se va extindine cu certitudine si la copiii Sai .

Inainte de toate, ei sunt mai buni decat pasarile, Pasarile nu au suflet, nu poarta chipul divin, nu au natura spirituala nu sepot inchina si nu-L pot sluji pe Dumnezeu de buna voie nu au viitor sau viata nemuritoare.
Dumnezeu care Se ingrijeste de o pasare mica fara suflet, cu siguranta Se va ingriji, cu si mai mare atentie,de un om nemuritor, inzestrat cu cacapacitatea de a gandi si care este creat dupa chipul lui Dumnezeu.

Apoi, celalalt motiv este acela ca Dumnezeu e Tatal nostru. El este Creatorul si Cel care poarta de grija pasarilor, insa nu este Tatal lor.

Cu siguranta, un tata va face mai mult pentru copiii sai decat pentru puii din ograda sa; o mama se va gandi mai mult la bebelusul ei decat la canarul ei.

Nu se va ingriji Tatal nostru ceresc mai mult ca sigur si cu mai cu multa gingasie de copiii Sai decat de pasarile Sale?
Deci, invatam le la pasari o lectie de incredere.Fiecare pasarica ce sta pe creanga, cantandu-si trilul minunat, ar trebui sa ne conduca la o incredere reinoita in grija pe care ne-o poarta Tatal nostru.
{J.R.Miller}

"DAR TU RAMAI "

" Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biriutoare.(Isaia 41:10)

Sunt asa de multi oameni care stau singuri langa semineul lor! Ei stau langa alt scaun, odata ocupat, si nu-si pot retine lacramile care curg.

Ei stau singuri atat de mult, dar este cineva care este nevazut si foarte aproape de ei. Dar dintr-un motiv oarecare, ei nu-si dau seama de prezenta Lui.

A realizat aceasta este o binecuvantare, insa foarte rara. Depinde de dispozitia lor, de sentimentele lor, de conditia lor fizica si de vreme. Ploaia sau ceata deasa de afara, insomnia sau durerea intensa, par sa afecteze dispozitia lor si sa le tulbure vederea,

 astfel incat ei sa nu realizeaza prezenta Lui. Exista , insa, ceva chiar mai bun  decat a realiza, chiar mai binecuvantat. Este complet independent  de aceste alte conditii si este ceva care va ramane cu voi.

Este aceasta: sa recunosti  acea prezenta nevazuta, care este atat de minunata de linistitoare, de calmanta  si de calda.

Deci recunosti prezenta Stapanului. El este aici, aproape de tine, prezenta Lui este reala. Recunoasterea te va ajuta de asemenea sa realizezi, dar ea nu depinde niciodata de aceasta.

Da, este infinit mai mult - adevarul este o prezenta, nu un lucru, nu un fapt, sau o afirmatie. Cineva este prezent, si El este un Prieten inimos si este Domnul cel atotputernic.

Aceasta este un adevar plin de bucurie pentru inimile care plang de pretutindeni, indiferent de motivul lacramilor si oricare ar fi raul pe malul caruia este plantata salcia lor plangatoare."(Evrei1:11...Dar Tu ramai...){Samuiel Dickey cordon}

TOVARASIILE RELE

" Fiule, daca vei primi cuvintele mele, daca vei pastra cu tine invataturile mele, daca vei lua aminte la intelepciune, si daca-ti vei pleca inima la pricepere; 
daca vei cere intelepciune si daca te vei ruga pentru pricepere, daca o vei cauta ca argintul, si vei umbla dupa ea ca dupa o comoara, 
atunci vei intelege frica de Domnulul si vei gasi cunostinta lui Dumnezeu.(Proverbe 2:1-2-3-4,5,6

Papagalul unui taran s-a alaturat odata unui stol de ciori, care facea mari pagube pe terenul stapanului sau
Pentu a le izgoni, taranul a tras o incarcatura dintr-o pusca. printre pasarile lovite, taranul si-a gasit si papagalul.

Deoarece se amestecase cu ciorile, a fos ranit. "Pasare proasta", a spus taranul, "asa se intampla cand mergi intr-o tovarasie rea. Auzi tovarasie rea!"
Cand a ajuns acasa, copiii l-au intrebat: "Cine ne-a ranit papagalul?  "Papagalul a strigat: "Tovarasia rea!"
Taranul le-a explicat: "Papagalul s-a aflat printre ciorile in care am tras"  Pasarea  s-a insanatosit curand fiind ingrijita bine.
Dar nu a uitat niciodata aventura sa cu ciorile de pe camp si  a strigat de mai multe ori: Tovarasia rea, tovarasia rea!

Aceasta poveste contine o invatatura si o avertizare pentru toti copiii si tinerii, carora li se cere de catre parinti sa fie atenti cu cine se intovarasesc.

Multi tineri au ajuns intr-un anturaj rau si au sfarsit grav. Dar nu se poate ajunge intr-o tovarasie rea, daca se tine cont de atentionarea din versetul de astazi.

Trebuie sa parasim obiceiurele rele si sa nu ne multumim numai caindu-ne. Trebuie sa fugim de ispite: sa nu ne aruncam in foc si pe urma sa ne plangem de arsura.

Voi toti dragi tineri, predati-va viata Domnului Isus si ramaneti langa El! Numai El va poate pazi.

{Samanta buna}