"Sculati-va ; haidem sa mergem."

 "In toate zilele am fost la voi ,si invatam pe oameni in Templu ,si nu M-ati prins ,Dar toate acestea lucruri s'au intamplat ca sa se implineasca Scripturile."(Marcu 14:49)

In aceasta chemare pare sa se auda o voce a sperantei.  Ucenicii au esuat jalnic in indeplinirea unei mari indatoriri: au adormit, cand Stapanul a vrut ca sa vegheze impreuna cu El. 

Acum  tocmai le spusese ca pot sa doarma in continuare, in ceea ce priveste acea slujire ,deoare ce timpul de a o implini trecuse pentru totdeauna.

Totusi ,in fata lor stateau si alte datorii, iar Isus ii cheama sa se ridice cu scopul de a le indeplini. Nu trebuiau sa se scufunde in disperare, din cauza ca esuasera sa-si indeplineasca responsabilitatea  pe perioada acelei ore, ci sa se ridice si s-o implineasca pe cea care se afla atunci  in fata lor.

Din nou, lectia este limpede. Doar pentru ca am esuat in indeplinirea unei datorii, aceasta n-ar trebui sa ne faca sa abandonam totul si sa cadem in disperare.

Un tanar care si-a irosit tineretea n-ar trebui sa se descurajeze si sa creada ca totul este pierdut.Sunt si alte ocazii inaintea lui. Pierderea tineretii este iremediabila. Anii cei mai frumosi nu mai pot fi niciodata adusi inapoi. Inocenta, frumusetea, puterea s-au dus pentru totdeauna.

Totusi, de ce ar risipi totul, doar pentru ca a risipi ceea ce a avut mai bun?  De ce ar trebui sa ne pierdem toata ziua, daca ne-am irosit dimineata?

Lectia ne priveste pe noi toti cei care am esuat in vreun fel. Domnul Cristos ne cheama intotdeauna la speranta. El ne indeamna sa ne ridicam chiar si din cea mai grea infrangere. 

In imparatiea harului exista intotdeauna suficiente rezerve pentru a o lua de la inceput si a zidi o viata nobila.

Usa oportunitatii s-a deschis in fata penitentului chiar la cruce, in cesul mortii sale: nu mai era timp sa faca ceva bun sau frumos din viata lui pe acest pamant, cu exceptia marturisirii lui in timp ce era pe moarte; insa eternitatea in care a trecut ii ofera timp suficient pentru o existenta minunata.

Asa este intotdeauna. In lumea aceasta, binecuvantati de dragoste si harul divin , nu este niciun moriv sa cadem in disperare. Dupa fiecare infrangere sau cadere, continua sa rasune chemarea: "Sculati-va haidem sa mergem{J.R.Miller}

"DATI DOMNULUI SLAVA CUVENITA NUMELUI LUI !"

     "Fiii lui Dumnezeu, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste. Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! (Psalmul 29:1-2)

Slava lui Dumnezeu este rezultatul naturii si al faptelor Sale . El este glorios in caracterul Sau, fiindca tot ceea ce este sfant bun si placut in Dumnezeu trebuie slavit.

Actiunile care izvoresc din caracterul Sau sunt si ele glorioase; in timp ce El intetioneaza ca ele sa arate bunatatea, indurarea si dreptatea Lui creaturilor Sale, El are grija ca slava asociata lor sa-I fie data numai Lui.

Nu exista nimic in noi care sa merite slava, fiindca ce ne face diferiti de altii? Si ce lucru avem noi, care sa nu fi fost primit de la Dumnezeul orcarui har? Cat de atenti ar trebui deci sa fim intr-o umblare umila in fata Domnuli! 

In momentul in care ne slavimpe noi insine, ne ridicam ca rivali ai Celui Prea Inalt, de vreme ce nu exista decat un singur loc pentru slava in univers. Se va slavi insecta ,care traieste o ora., in fata soarelui care o incalzeste?

Se va ridica lutul deasupra celui care il lucreaza pe roata? Se va lupta nisipul desertului cu vantul?  Sau picaturile din ocean cu furtuna?  Dati totul Domnului, popor neprihanit. Dati Domnului slava cuvenita numelui Sau."

Totusi una,una dintre cele mai grele lupte din viata crestinului este sa invete aceasta propozitie -- "nu noua, ci Numelui Tau da slava" (Psalmul 115:1)

Este o lectie pe care trebuie sa o invatam de la Dumnezeu si o invatam uneori printr-o disciplina foarte dureroasa. Numai sa inceapa un crestin sa se laude "pot face totul", fara sa adauge " Prin Christos care ma intareste " (Filipeni 4:13) si peste putin timp va incepe sa se boceasca ' nu pot face nimic" si sa se tavaleasca in praf.

Cand facem ceva pentru Domnul si El este multumit sa ne accepte actiunile, sa ne aruncam coroanele la picioarele Lui si sa exclamam  "nu eu ,ci harul lui Dumnezeu care este in mine" (1 Corinteni 15:10 {CHARLES H.SPURGEON}

"AVEM UN MIJLOCITOR"

 "Iar  a Aceluia, care poate sa va pazeasca  de orice cadere, si sa va faca  sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos , Domnul nostru,sa fie slava, maratie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii, si acum si in veci .Amin.(Iuda 1:24-25)

Daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor". Da, chiar daca am pacatuit, Il avem. Ioan nu spune: -- Daca cineva a pacatuit, si-a pierdut avocatul", ci : "Avem un Mijlocitor"-- asa pacatosi cum suntem.

Toate pacatele pe care le-a  comis vreodata un pacatos, sau cele pe care le poate comite, nu-i pot distruge dreptul de a-L avea pe Domnul Isus ca Mijlocitor. Numele cu care este chemat Domnul in text este semnificatv. 

Mai intai, El este numit "Isus". El este chiar Mijlocitorul de care avem nevoie, fiindca "Isus " este numele Celui a carui treaba si placere este sa mantuiasca. "Ii vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacatele sale"(Matei 1:21)

Cel mai dulce nume implica succesul Sau. In al doilea rand, El este "Hristos". Cuvantul Hristos" inseamna "uns" in limba greaca. Acest nume ne arata autortatea Sa de a interveni in favoarea noastra. Hristosul are dreptul de a mijloci, fiindca El este Mijlocitorul numit de Tatal si Preot ales.

Daca ar fi dupa alegerea noastra, El ar putea sa cada. Totusi , daca Dumnezeu a zis: "Am dat ajutorul Meu unui viteaz" (Psalmul 89:19),putem sa ne incredintam necazurile Celui care a primit ajutorul lui Dumnezeu.

El este Hristos, si de aceea este autorizat. El este Hristos, este calificat, fiindca ungerea L-a echipat pentru lucrarea Lui. El poate mijloci intr-un fel care misca inima lui Dumnezeu si isi atinge tinta.

Ce cuvinte de tandrente, ce fraze convingatoare va folosi Unsul cand va mijloci pentru mine!

Mai ramane o parte a numelui Sau: "Cel neprihanir". Acest titlu refecta nu numai caracterul Sau, si pledoaria  Sa . Neprihanit"este caracterul Sau, si daca Cel neprihanit este Mijlocitorul meu, atunci cauza mea este buna, altfel nu ar fi luat-o . 

Este pledoaria Lui fiindca intampina acuzatia de nedreptate impotriva mea prin motivul  ca El este drept.

El se declara Inlocuitorul meu, si Isi aseaza ascultarea in contul meu. Ai un Prieten care este potrivit sa fie Mijlocitorul tau. El nu poate face altceva decat sa biruiasca. De aceea preda-te in intregime in mainile Lui.{CHARLES H. SPURGEON}

"FERICE DE CEI BLANZI"

Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati , si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra , si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastr. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea ete usoara. (Matei 11:28-29-30)

Vreau sa starui putin asupra unor cuvinte ale Domnului Isus care, se intiparesc in inimile noastre, ne pot fi de un real folos.

 Este vorba despre una din fericirile apartinand Predecii de pe munte a Domnului Hristos, fericiri mentionate in Evanghelia dupa Matei, la capitolul 5. Acesta fericire este cuprinsa in cuvintele "Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul".

Oameni isi leaga fericirea de tot felul de lucruri; dar nu o cauta acolo unde spune Domnul Isus ca poate fi gasita. Abea dupa ce intra cineva in scoala Domnului Isus si incepe sa-L urmeze, ajunge sa-si dea seama ca El are prefecta dreptate cand indica sursa fericiri.

 Lumea nu vede blandetea ca un lucru de dorit. De obicei , se spune ca din nastere unii sunt mai blanzi, altii mai nervosi, sau mai suparaciosi, dar deosebirea intre unul si altul nu prea  o vad oamenii. Cineva ar putea zice: "Daca nu sunt bland, ce sa fac? Asa sunt eu!" 

Lumea nu-i fericeste pe cei blanzi, care parca se arata lipsiti de energie, molatici, fara demnitate, caci accepta sa li se puna in carca fel de fel de lucruri, fara sa opuna vreo rezistenta.  

Potrivit parerii generale, este bine ca omul sa fie energic, gata sa raspunda provacarilor: "Mi-a dat o palma, ii voi da si eu doua; mi-a facut el un rau, am sa-i fac si mai mult sa vada cu cine are de-a face, doar n-am sa ma las calcat in picioare!"

Asa gasesc oamenii ca este normal sa se petreaca lucrurile, si cam asa decurge viata lor. Pe Domnul Hristos, evreii nu L-au asteptat ca pe un Mantuitor bland, care sa intre in Ierusalim calare pe un magarusi, ci L-au asteptat ca pe un imparat atotputernic, care sa-i zdrobeasca pe asupritorii lor si sa imparatiasca cu dreptate.

Multi socotesc blandetea ca o lasitate, ca o fuga de raspundere, ca o dovada a unei minti marginite, doarece omul bland nu ar fi capabil sa-i puna la punct pe ceilalti , asa cum ar trebui.

Insa gandirea Domnului Isus consemnata in Evanghelie este cu totul diferita. El ii cheama la Sine pe toti cei truditi si impovaratisi le schimba felul de vorbi de si de a trai. Um stfel de om soarbe  in fiecare zi invataturi din Cuvantul lui Dumnezeu si incetul cu incetul  inima lui se umple de cuvintele vii si lucratoare al Domnului.{TEODOR POPESCU)

"DRAGOSTEA DOMNULUI HRISTOS"

 "Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal,sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentruca nu L-a cunoscut nici pe El .(1 Ioan 3;1)

Marca distinctiva a unui crestin este increderea in dragoste Domnului Hristos, iar legamantul sau este de a-L iubi pe Domnul Hristos in schimb . Mai intai, credinta pecetluieste sufletul omului, indreptatind sufletul sa spuna ca apostolul: Hristos "m-a iubit si s-a dat pe Sine Insusi pentru mine" "Galateni 2:20)

Apoi dragostea isi adauga semnatura si sigileaza inima cu recunostinta si dragoste pentru Domnul Isus, in schimb. "Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai" (1Ioan 4:19)

In zilele marete ale crestinismului timpuriu, o perioada eroica a credintei crestine, acesta dubla pecete se vedea clar in toti credinciosii Domnulu Isus.

Erau oameni care cunosteau dragostea Domnului Hristos si se sprijineau pe ea asa cum un om se sprijina pe un baston cu o rezistenta dovedita. Dragostea pe care o simteau pentru Domnul nu era o emotie linistita pe care sa o ascunda intr-un ungher al sufletelor  lor. 

Nu vorbeau despre El numai in intanlirele lor private din prima zi a saptamani, cand se adunau ca sa cante imnuri spre slava Domnului Hristos Isus, Cel Rastignit. Nu, era o pasiune atat de freventa, o energie atat de puternica ,incat era vizibila in toate actiunile lor, vorbita in toate conversatiile lor.zilnice si vazute clar in ochii lor

Dragostea pentru Domnul Isus era o flacara care le hranea inima si sufletul; de aceea, prin propiile ei puteri, isi croia drum spre omnl din afara si stralucea acolo. Zelul pentru slava Regelui Isus era sigiliul si marca tuturor crestinilor.

Fiindca depindeau de dragostea Domnului Hristos, indrazneau mult; pentru ca Il iubeau pe Domnul Hristos, faceau mult si la fel se intampla si acum. Copiii lui Dumnezeu sunt condusi de dragoste in tot ceea ce fac: dragostea Domnuli Hristos ii conduce.

Ei se bucura ca dragostea divina este asezata peste ei. Ei simt ca este adusa in inimile lor de Duhul Sfant,care le este daruit.  De aceea, prin forta recunostintei isi iubesc  Mantuitorul cu o inima curata si ferbinte. Cititorule, tu Il iubesti? inainte sa adormi ,raspunde sincer acestei intrebari.{CHARES H. SPURGEON}

"VIZIUNEA DOMNULUI CRISTOS"

"A vazut pe ucenici ca se necajesc cu vaslirea, caci vantul le era impotriva. Si intr'a patra straja de noapte, a mers la ei, umbland pe mare, si voia sa treaca pe langa ei. 

Cand  L-au vazut ei umbland pe mare, li s-a parut ca este o naluca,  si au tipat;  pentruca toti L-au vazut, si s'ai inspaimntat. Isus a vorbit indata cu ei, si le-a zis: " Indrazniti, Eu sunt , nu va temeti!" (Marcu 6:48- 49 -50)

Ni se pare ciudat faptul ca  ucenicilor sa le fi fost vreodata teama de propiul lor Stapan. Ei fusesera in mare primejdie toata noaptea, deoarece El nu era cu ei. 

Nu era nimic altceva ce sa-si fi dorit cu mare ardoare in acele indelungate ore intunecoase decat sa vina la ei. Si, totusi, acum, cand a venit, au fost ingroziti de vederea Lui. Prezenta Lui i-a speriat atat de tare, deoarece nu au stiut ca era El.

Adesea si cu noi se intampla la fel. Ne aflam in nevoie sau pericol, iar Isus nu vine la noi. Il chemam si dorim cat se poate de sincer sa vina; totusi nu vine.

In cele din urma vine, insa nu asa cum ne-am asteptat, cu o infatisare incantatoare si o expresie blanda, ci intr-o forma infricasatoare. El vine intr-o mare incercare.Ne intra moartea pe usa si ne rapeste pe cineva drag.

Experimentam o pierdere sau o nenorocire  - sau cel putin asa ni se pare. Strigam ingroziti . Nu stim ca Cel care a venit invaluit intr'o roaba intunecoasa este Domnul Cristos. 

Nu stim ca acesta este raspunsul la rugaciunea noastra prin care ceream prezenta si ajutorul Sau. Suntem infricosati de siluieta care merge pe ape. in noaptea intunecoasa. Credem  ca este un nou pericol, cand in  realitate, este insasi viata dumnezeieasca si ajutorul divin dupa care tanjeam  si pentru  care ne-am rugat.

Trebuie sa invatam ca Domnul Isus este in fiecare situatie care apare in viata noastra. El nu vine doar cand e vreme senina; deseori, El Se apropie in momentul cand ne aflam in intuneric. Este datoria noastra de crstini sa ne deprindem sa-L vedem pe Domnul Cristos in fiecare situatie.

Atunci, indiferent ca ne bate la usa necazul sau bucuria, le vom intampina cu draga inima, stiind ca Domnul Isus Insusi  este invaluit in acestea. 

Atunci vom descoperi  ca ori decate ori Il intampinam   cu bucurie cand vine in haine  sobre ale durerii, El are intotdeauna o binecuvantare bogata pentru vietile noastre.{J.R. Miller}

CERCETAREA SCRIPTURILOR

 "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu iniama; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.. (Matei 11 :28-29,30)

Domnul Cristos este exemplul nostru in toate lucrurile. Aici vedem cum a dat piept cu ispititorul, pentru s-l birui. Vedem chiar si ce arme a folosit in conflictele  Sale victorioase.  Si-a folosit Biblia ca tolba si a scos din ea sageti ascutite pe care le-a azvarlit cu atata succes impotriva adversarului Sau.

Observam, de asemenea ca nu a trebuit sa-si i-a Biblia si sa caute prin ea, ca sa gaseasca teste pe care sa le foloseasca in lupta Lui. Le-a avut in memorie. Aceasta ne arata ca El studiasa Scripturile in zilele de liniste din Nazaret si avea inima plina  cu pretioasele cuvinte, astfel incat atunci cand a avut nevoie de ele, erau pregatite. Lectia care se desprinde pentru noi este evidinta.

Daca vrem sa fim pregatiti sa ne confruntam ca asalturile ispititorului, trebuie sa avem tolba plina cu sageti slefuite ale Scripturii. Trebuie sa avem cuvintele Cartii Sfinte depozitate in inimile noastre, astfel incat, la cea mai neasteptata chemare sa le putem folosi.

Mai este un alt gand aici. Domnul Isus a spua: "Deasemenea este scris."Trebuie sa comparam verset cu verset, pentru a fi siguri de voia lui Dumnezeu. Se poate ca un text, in sine, nu ne da intregul gand al Duhuluicu privire la un subiect anume si necesar sa luam alte pasaje, care prezinta alte aspecte ale adevarulul, pentru a gasi intregul adevar.

Cazul de aici este foarte limpede si instrctiv. Diavolul citase o promisiune sublina, insa o distorsionase, omintind din cadrul acesteia cuvinte care aratau limetele in care era valabila promisiunea. 

Este foarte adevarat si ca, pentru a avea parte de aceasta grija si proctectie cereasca, trebuie sa umblam pe caile ascultarii si ale datoriei; in momentul in care ne indreptam pe alte cai si mergem unde nu ne-a trimis Dumnezeu, ne pierdem aceasta proctectie.

Deci, trebuie sa ne amintim intotdeauna atunci cand suntem ispititi sa ne asteptam la purtarea de grija a lui Dumnezeu sau la Binecuvantarea Lui. pe vreo cale pacatoasa sau deliberata a noastra, de asemenea este scris  " Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau."{.R.Miller}