" NU TE LASA DESCURAJAT"

"Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsierea credintei noastre, adica la Isus, care pentu bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.(Evrei 12:2)

Trebuie sa te obisnuiesti sa cauti conturul luminos, argintiu al norilor de furtuna. Si odata ce l-ai gasit , contiuna sa te concetrezi asupra lui mai mult decat cenusiului intunecat din centru. 

Nu te lasa descurajat indiferent cat de stresat sau inconjurat de probleme ai fi. Un suflet descurajat nu este de niciun ajutor, nefiind in stare nici sa tina "piept importiva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11 ) nici sa biruiasca in rugaciune pentru altii.

Fugi de orice simpton al acestui vrasmas ucigator care este descurajearea, asa cum ai fugi de un sarpe. Nu sovai nici o clipa sa-i intorci spatele, doar daca n-ai vrea sa gusti praful amar al infrangerii.

Cauta promisiuni specifice ale lui Dumnezeu, spunand cu voce tare despre fiecare: "Aceasta promisiune este pentru mine". Apoi, daca tot mai sentimente de indoiala si descurajare, varsa-ti inima inainte lui Dumnezeu." rugandu-L sa-I mustre pe Adversal, care te hartuieste fara mila.

In clipa in care te intorci cu toata inima de la orice simptom de descurajare si de neincredere, binecuvantatul Duh Sfant iti va reinvia credinta si va insufla puterea divina a lui Dumnezeu in sufletul tau.

Initial, s-ar putea sa nu-ti dai seama ca se intampla asta, dar odata ce te-ai hotarat sa eviti cu intransigenta orice atac chiar si a celei mai mici tendinte spre indoiala si deprimare, vei vedea cum se departeaza rapid fortele intunericului.

Oh, numai de ar putea vedea ochii nosti puternicile armate ale tariei si puterii care sunt  tot timpul in spatele intoarcerii noastre de la ostile intunericului la Dumnezeu, n-am mai da nici cea mai mica atentie eforturilor Vrasmasului nostru viclean de a ne indurera, de a ne trage in jos sau de a ne descuraja!

Toate atributele miraculoase ale Divinitatii sunt la indemana chiar si a celui mai slab credincios care, in Numele Domnului Isus Hristos si intr-o credinta simpla, de copil, se da pe sine insusi lui Dumnezeu si se intoarce la El pentru ajutor si calauzire. 

Priveste mereu in sus - Chiar de intunericul pare sa-ti infasoare sufletul; Lumina Lumii iti va umple sufletul .Cand vei privi in sus.{Selectat}

" MA INCRED IN TINE "

 "Iata, chiar daca ma va omori, tot ma voi increde in El. (Iov 13:15, KJV) Caci stiu in cine am crezut.(2Timotei 1:12)

N-am sa ma indoiesc, chiar daca toate corabiile mele de pe mare vin acasa purtate de vant cu catargele si velele rupte; Voi credea ca Mana care nu greseste niciodata. Lucreaza prin experiente aparent rele, spre binele meu.

Si chiar daca plang pentru ca velele acelea sunt zdrentuite. Tot voi striga, in timp ce sperantele mele cele mai bune zac naruite: "Ma incred in Tine".

N-am sa ma indoiesc, chiar daca toate rugaciunile mele se intorc . Fara raspuns din tara linistita  si neprihanita de sus; voi crede ca este o dragoste plina de intelepciune care a refuzat aceste lucruri dupa care tanjesc.

Si chiar daca uneori nu ma pot aptine sa nu ma intristez. Totusi pasiunea curata a credintei mele neclintite va arde stralucitoare.

N-am sa ma indoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri, si problemele ar roi ca albinele in jurul unui stup. Voi crede ca inaltimile la care vreau sa ajung; se pot atinge doar prin chinuri si dureri.

Si chiar daca gem si ma chircesc sub crucile mele, totusi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele Maretul castig.

N-am sa ma indoiesc. Credinta aceasta e bine ancorata. Ca o corabie entasa, sufletul meu infrunta fiecare furtuna; atat de mare este curajul lui care nu va cade in fata puternicei si necunoscutei mari a mortii.

Un marinar batran spunea odata :"In furia furtunilor trebuie sa facem un singur lucru, pentru ca este o singura cale de supravietuire: trebuie sa indreptam corabia intr-o pozitie  sigura si s-o mentinem asa."

Si asta draga crestine, trebuie sa faci si tu. Cateodata ca si Pavel, in mijlocul furtunii care se deslantuie asupra ta, nu poti vedea soarele, sau stelele care  sa te ajute sa navighezi.

Acesta este momentul cand poti face doar un singur lucru pentru ca este o singura cale. Ratiunea nu te poate ajuta, esperientele din trecut nu te vor lumina, si nici chiar rugaciunea nu-ti va ajunge vreo consolare. O singura cale ramane: trebuie sa-ti pui sufletul intr-o singura pozitie si sa-l mentii acolo.

Trebuie sa te ancorezi tare in Domnul. Si apoi, orice ar veni  - -uragane, valuri, furtuni, tunete, fulgere, stanci ascutite, sau talazuri violente -- trebuie sa te prinzi de carma, 

mentinandu-ti increderea ferm in credinciosia lui Dumnezeu, in promisiunile legamantului Sau si-n dragostea Sa eterna in Domnul Isus Hristos.{Richard Fuller

BINECUVANTARILE BOLI

 "Doamne" ,i-a raspuns bonlavul,"n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa: si, pana sa ma duc eu , se pogoara altul inaintea mea."Scoala-te i-a zis Isus, ridica-ti patul si umbla."(Ioan5:5-7-8)

Aceasta a fost o perioada lunga de boala.Este foarte greu sa fii un invalid an dupa an. Textul de astazi poate ajunge la unii care sunt chinuiti astfel si ar fi bine sa ne oprim pentru o clipa ca sa ne gandim la cazul lor.

Crestinii invalizi au la dispozitie multe mangaieri; ramane doar sa vrea sa le i-a in inimile lor. Dumnezeu nu face greseli in modul in care Se ocupa de copiii Sai. El stie in ce scoala invata ei cele mai bune lectii si prin ce fel de experiente se vor dezvolta cel mai bine.

Richard Baxter a facut o insemnare ciudata pe marginea acestui pasaj: "Ce mare indurare fata de de omul acela - sa traieasca treizeci si opt de ani sub disciplina sanatoasa a lui Dumnezeu!

O, Dumnezeul meu,iti multumesc pentru o displicina asemanatoare timp de cincizeci si opt de ani;cat de sigura este o viata ca aceasta, in comparatie cu prosperitatea deplina si cu placerea!

Focul cuptorului suferintei arde multe legaturi ale pacatului si ale caracterului lumesc. Multi care sunt in cer acum ii vor multumi pentru totdeauna lui Dumnezeu pentru invaliditatea din viata aceasta, care i-a protejat de pacat.

Putem fi siguri ca Dumnezeu nu isi cheama niciodata vreunul din copiii Sai la o parte in camera de suferinta, fara scopul de a-i binecuvanta.El vrea sa-i invete vreo lectie, vrea sa le arata o noua lumina a iubirii Sale.vrea sa aducala suprafata vreo frumusete din ei.

Camerele de boala ar trebui sa fie intotdeauna locuri sacre pentru noi,cand ne amintim ca Dumnezeu ne-a chemat acolo, pentru a face o lucrare speciala in sufletele noastre.Trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu pirdem binele pe care vrea sa-l primim.

Numai cei care se incred in Domnul Cristos si stau la pieptul Sau sunt binecuvantati  de sufrinta. Prea multi invalizi devin nemultumiti,nefericiti, acri, si irascibili..

Adesea boala nu face nici un bine pentru cei ce sufera. Putine sunt situatiile in care avem atat de mare nevoie sa veghem asupra noastra insine si sa ne devotam in rugaciune catre Dumnezeu.

Cauta sa tii boala in afara inimii tale, si sa-L pastrezi pe Domnul Cristos acolo cu dragostea Sa.{J.R.Miller}

"FIECARE CRESTIN AR TREBUI SA AIBA PROPIUL SAU MUNTE"

"Isus a luat cu El pe Petru , pe Ioan si pe Iacov, si S-a suit pe munte sa se roage. Pe cand Se ruga. I s-a schimbat infatisarea fetei, si imbracamintea  I s-a facut alba si stralaciutoare... Petru si tovarasii ...au vazut slava lui Isus.(Luca 9:28-29- ,32)

Cand Domnul Isus i-a luat pe acesti trei ucenici sus pe munte singuri, El i-a adus intr-o stransa comuniune cu El Insusi, Ei "au vazut slava lui Isus" si au spus: "Este bine sa fim aici" (Luca 9:32 33)  .Cerul nu este niciodata departe de cei care zabovesc pe munte cu Domnul lor.

Cine dintre noi in anumite momente de meditatie si rugaciune nu a prins o sclipire din portile cerului? Cine nu a simtit in locul tainic al sfintei comuniuni un val puternic de emotie- un pic din gustul binecuvantatei bucurii ce va veni?

Invatatorul a avut momente si locuri speciale pentru o conversatie linistita cu ucenici Sai. Odata S-a intanlit cu ei pe muntele Hermon, dar mai des pe pantele sacre ale muntele Maslinilor.

Fiecare crestin ar trebui sa aiba propiul sau munte al Maslinilor. Astazi majoritatea dintre noi, mai ales aceia dintre noi care locuiesc in orase, traiesc sub un mare stres. De dimineata de vreme si pana la ora de culcare suntem expusi vartejului vietii.

In mijlocul acestei zarve, e mica oportunitatea pentru o meditatie linistita, pentru Cuvantul lui Dumnezeu, pentru rugaciune, si pentru partasia de inima. 

Chiar si Daniel avea nevoie sa aiba propiul munte al Maslinilor in camera lui in mijlocul racnetelor Babilonului idolatru. Petru a gasit un acoperisi in Iope, si Martin Luther a gasit o "camera de sus"in Wittenberg, un loc care inca mai este considerat  sacru.

Ioseph Parker, un predicator englez congregationalist din secolul al XIX-lea, a spus odata: "Daca noi , ca Biserica, nu ne intoarcem la viziuni spirituale, la crampeie de cer, si la cunostinta unei  glorii si a unei vieti mai minunate, ne vom pierde credinta.

Altarul nostru va deveni doar o piatra rece si goala, niciodata binecuvantata o vizita din cer". Si de aceasta are nevoie lumea de astazi  - de oameni care L-au vazut pe Domnul lor.  din Arta pierduta a meditatiei.

Apropie-te de El! Poate ca El te va lua astazi pe munte - in acelasi loc unde l-a luat pe Petru cu gafele lui, pe Iacov si pe Ioan , " Fiii tunetului" (Marcu 3:17), care in repetate randuri nu L-au inteles deloc pe Invatatorul lor si misiunea Lui.

Nu exista nici un motiv pentru care El sa nu te i-a, asa ca nu exclude aceasta posibilitate pentru tine,spunand: O, aceste viziuni si revelatii minunate ale Domnului sunt doar pentru anumiti oameni! "Ele pot fi si pentru tine! { John Thamas McNeill}

"ISUS OSTENIT DE CALATORIE, SEDEA LANGA FANTANA"

 "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati , si eu va voi da odihna.Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati dela Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voaste.(Matei 11:28-29) 

"Isus astenit de calatorie,sedea langa fantana...(Ioan 4:6)

In toata relatarea  Evangheliei, doar cateva imagini despre Isus sunt mai sugestive si mai gingase decat cea pe care o avem in aceste cuvinte. 

El calatorise toata ziua in bataia soarelui arzator si, ajungand la acest loc de odihna, Se aseaza pe piatra unei fantani. Este trudit si obosit de calatoria indelungata. Nu este doar flamand, ci si insetat. Aceasta este imaginea lui Isus pentru oamenii obositi. 

In alte locuri, avem imagini pentru penitenti, pentru mame si copii, pentru orbi, surzi, schiopi si persecutati.

Aici, insa, intalnim imaginea pentru cei epuizati. Uitandu-ne la ea, vedem partea umana a vieti Domnulu Cristos. Aici este una dintre experientile Lui pe care putem intelege.

Cand Il vedem vindecandu-i pe oameni, invatandu-i, inviind mortii, radiind de glorie, El este cu mult deasupra noastra si nu putem patrunde simtirile Lui.

Insa, in oboseala Sa trupeasca, dupa lunga calatorie prin caldura si praf, El este pe pamant, intre noi, si putem sa ne dam seama cum S-a simtit.

Mangaierea principala vine din faptul ca El poate sa simta impreuna cu noi atunci cand suntem obositi, pentru ca in acea zi, cu atat de mult timp in urma, a fost si El obosit.

Obtinem noi toate binecuvantarile pe care le putem primi din adevarul experientelor umane ale Domnului ?  

Cand am lucrat din greu toata ziua si suntem obositi si fara putere, sa ne aducem aminte de aceasta imagine - Isus,  cu picioarele trudite si acoperite de praf, lasandu-se epuizat pe piatra de la fantana.

El n-a uitat nici chiar in slava Sa cum S-a simtit in ziua aceea si, cand ne vede oboseala, inima Lui este alaturi de noi. El ne priveste cu compasiune si ne trimite o binecuvantare care ne da tarie si ne incurajeaza.

Fie ca toti cei a caror munca este grea si care adesea sunt foarte obositi sa-si intipareasca  aceasta imagine in memorie si s-o tina intotdeauna atarnata pe peretele inimii lor.{J.R.Miller}