~Psalmii 86:11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ~

miercuri, 28 ianuarie 2009

DUMNEZEU IMI CUNOASTE MASURA

Eu am doar 13ani si sunt inca un copil. Te descoperi Tu si copiilor?Tare mult as vrea sa mi Te descoperi cu adevarat!Daca Tu sti totul despre mine,atunci trebuie sa sti ca nu mai am pantofii de la tanti Stela si sandalele de la dansa s-au strica de mult .acum port pantofii lui Victor care-mi sunt asa de mari,ca trebuie sa pun jumatate de ziar in varf ca sa nu clampane dupa mine .

Iar pantofi lui Fanel sunt asa de mici,ca abia pot sa merg cu ei .Apoi ,stii cum trebuie sa ies prima din clasa si sa fug ca sa le dau pantofii lor,sa poata veni si ei la scoala dupa masa.Poti ,Tu sa faci minuni?Asa ne-a spus fratele Marcu,ca Tu poti!

Te rog, ca pe Tatal meu ,sa faci o minune si sa-mi raspunzi la aceasta rugaciune !Trimete-mi o pereche de pantofi .Vreau si eu sa am pantofii mei ,sa pot merge cand vreau la scoala si la biserica .Apoi,tare mi-as dori sa am si eu o flanea cu nasturi in fata ,pe care s- o iau peste rochita
sau peste uniforma la scoala .

M-am saturat pulovere pe gat,bune pentru baieti .Vreau ceva mai frumos ,pentru fete.Si te mai rog ceva: trimete-mi si un palton,ca n-am si vine iarna grea.As vrea sa pot merge afara si sa ma joc in zapada ...Daca faci minunea asta si-mi raspunzi la rugaciune ,am sa cred in Tine din toata inima mea .

Doamne Dumnezeule ,te rog sa-mi raspunzi ,pentru ca vreau sa cred in Tine.Apoi ,Tu stii cat de saraci suntem si cum lumea din jur spune ca Dumnezeul nostru nu ne ajuta la nimic.
Doamne ,eu vreau sa stiu daca Tu existi cu adevarat .Trebuie sa miTe descoperi !Nu stiu daca aceasta este o rugaciune dar am vrut sa stau de vorba cu Tine si sa-ti spun toate acestea !...
Am ezitat pentru un moment si-am zis mai in soapta ,Noapte Buna Doamne ! Amin.


Exista cu adevarat un Dumnezeu ?


Mam urcat in pat si-am ramas asa ,cu ochii privind in intuneric.Abia asteptam sa vina dimineata ,pentru ca stiam cumva ca minunile se intampla peste noapte .Ma gandeam daca a doua zi voi gasi sub pat o pereche de pantofi,pe dulap langa pat o flaneluta impaturita frumos si in cui ,dupa usa un palton .Visam cu ochii deschisi...Si daca vor fi,oare cum vor ajunge aici?

Nu am stiut cat am dormit ,dar primele raze de lumina m-au trezit si m-au facut sa sar din pat imediat si sa caut .era destul de intuneric ca sa vad bine sub pat ,asa ca mi-am intins mana si-am plimbat-o dintr-o parte in alta ,sperand sa dau peste ceva neobisnuit .Nimic !M-am ridicat si m-am uitat dupa usa .Nimic!M-am uitat in jurul camerei pe dulap ,pe scaune.Nimic!
Toata ziua aceea am stat ca pe ghimpi .Asteptam ,din clipa in clipa sa se intample ceva neobisnuit

A trecut o saptamana de la prima mea"stare de vorba"cu Dumnzeu si nimic nu se intamplase din ceea ce L-am rugat Asa ca am continuat starile mele de vorba cu El ,seara de seaa ,dupa ce toti adormeau

Dar deodata ,Fanel care era sus pe poarta ,striga:
-Vine Tataia! Eu l-am vazut primul !si am zbughit-o cu toti la fuga ,ca intr-o competitie sportiva .Cine ajunge primul?
Sarmanul Tata ,arata asa de obosit ,dar cu toata oboseala lui ,puse cutia jos si ne imbratisa pe fiecare
-Ce ai in cutia asta?am izbucnit eu cu intrebarile .Cine ti-a dat-o si de la cine vine ?
-Nu stiu ,Silvica ,raspunse Tata
-Dar de unde este si cine ne- a trimis-o ?am insistat eu .
-Nu stiu, Silvia ! Ieri am primit un aviz de la posta si astazi m-am dus si am luat.
N-am nici o idee ce este in ea
-Dar de la cine vine ?Cine ne-a trimes-o?Nu scrie pe cutie ?am intrebat din nou ca si cum n-as fi auzit ce-a spus Tata deja de doua ori .
-Nu stiu copii ,a zis Tata .Nu stiu de unde vine si de la cine este cutia asta,dar,hai sa mergem acasa si sa vedem ce ne-a trimes Domnul !

Ce ne-a trimes ...Domnul ?Am auzit eu bine?S-ar putea oare raspunsul rugaciunilor mele sa fie in cutie?Uau!Abia am asteptat sa ajung acasa .Si cum obiceiul familiei era ca ori de cate ori primeam cate un dar,sa multumim Domnului mai intai ,Tata s-a plecat pe genunchi si noi dupa el .Am inchis ochii si ne-am impreunat mainile si Tata a inceput sa -I multumeasca lui Dumnezeu.

-Ia sa vedem ce ne-a trimis Domnul !zise Tata deschizand cele doua parti ale cutiei de deasupra .Tata a desfacut capacul si-a scos din cutie un pantof si-apoi pe celalalt..Erau maro,catifelati ,cu un toculet frumos si cateva gaurele in fata.Erau nou nouti !
-Sunt ai mei ,m-am trezit strigand in urechea lui Victor .Pantofii sunt ai mei !am strigat din nou .

I-am pus in picioare si uitandu-ma la ele ,m-am trezit aproape strigand
-Sunt exact masura mea !
Toti puteau sa vada ca mi se potrivesc perfect.Nu erau nici prea mari si nici prea mici .Exact numarul meu !si erau noi!Cu adevarat ,Dumnezeu stie totul despre mine,mi-am sis eu in gand.Dumnezeu stie exat ce masura port si ca sunt fetita.El stie totul despre mine !

Tata s-a uitat din nou in cutie si a scos din ea o flanea .era noua de cuoarea gri si avea nasturi in fata .Nu mai vazusem niciodata o flaneluta atat de frumoasa !Si iata ca flaneluta aceasta era exact cum o visam eu .Cum sa zic si acum ca flaneluta este a mea ?N-am zis ,dar am scos un oarecare zgomot si m-am intins sa apuc flaneaua din mana Tatei .Si n-am mai rezistat .Si am strigat din nou:
_Si flaneaua-i a mea si am intins mana s-o apuc .Din nou si flaneaua mi se potrivea de minune !Era exact masura mea

Tata a apucat ceva mai gros si mai lung ,de-o culoare foarte frumoasa ,un rosu foarte inchis ,aproape grena .Eu stiam ce era !Era paltonul meu !Avea o blanita moale si neagra pe langa guler si la maneci.Era pentru fete!Normal! Si dupa ce l-am vazut in mainele ridicate ale Tatei ,eram sigura ca mi-se potriveste perfect...

-Mama,nu mai vreau sa-l incerc ,dar,uite pune-l pe spate la mine si spune-mi matale daca mi-se potriveste sau nu .M-am intors cu spatele la Mama ca sa puna paltonul pe umeri i mei.Cand blanita moale dela guler mi-a atins gatul ,m-a trecut un fior .Era parca prea frumos si prea elegant pentru o fetita asa de necajita ca mine.Era perfect masura mea si nu m-am mirat cand din spate am auzit voce Mamai :
-Interesant !se pare ca cineva ti-a luat masura ta.

Cine putea sa sa ma cunoasca mai bine de cat Cel cu care am stat de vorba si I-am cerut sa mi se descopere?Asi fi vrut sa pot sa fiu singura undeva ,numai eu si Dumnezeu ,si sa stam iar de vorba sa-I spun cat de mult Il iubesc si ca acum cred cu adevarat in existenta Lui Sa-I multumesc pentru raspunsul la rugaciunea mea si pentru minunea pe care a facut-o trimitandu-mi aceste lucruri.
Silvia Tarniceriu







Niciun comentariu: