"Caci un copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele veciniciilor, Domn al pacii." (Isaia 9:6)
Ce minunat a fost acest lucru! Trebuie sa ne amintim cine era Cel care S-a nascut astfel.
Nasterea inca a unui copil in lumea aceasta n-ar fi insemnat nimic ciudat, pentru ca in fiecare zi se nasc mii de copii.
Insa aceasta era Domnul slavei. Aceasta nu era inceputul vietii Sale, El traise in toata eternitatea in cer. Mainile Sale au creiat universul. Toata gloria era a Sa.
Toate coroanele puterii I-au stralucit pe frunte. Toti ingerii puternici Il numeau Domn. Trebuie sa ne amintim aceasta, daca vrem sa intelegem cat de mare a fost smerenia Lui.
Orice elev a citit poveste despre Petru cel Mare, care si-a parasit tronul deghizat in haine modeste, si a intrat sa lucreze ca ucenic in Zaandam si Amsterdam, ca tamplar de vapoare.
Lucra printre muncitorii obisnuiti, imbracat in haine de lucru, traia intr-o barca, isi gatea propia hrana, isi facea patul singur. Totusi, procedand astfel el nu a incetat niciun moment sa fie conducatorul Rusiei.
Pentru un timp, si-a pus splendoarea regeasca deoparte; puterea si majestatea sa regala au fost ascunse temporar sub hainele in care era deghizat. Dar n-a fost nici macar o ora in care el sa nu fi fost imparat.
La fel a fost ascunsa si gloria Domnului Cristos sub hainele trupului omenesc. El n-a incetat niciodata sa fie Fiul lui Dumnezeu; si, totusi, a luat asupra Sa toate situatiile umanitatii .
Si-a ascuns puterea si a devenit un bebelusi neajutorat, incapabil sa umble, sa vorbeasca, sa gandeasca; statea doar culcat la sanul mamei, slab si dependent de ea.
Si-a tinut cunoasterea ascunsa si a invatat asa cum invata si alti copii. S-a lepadat de suveranitatea si maratia Sa. Cata smerenie! Si toate acestea de dragul nostru, ca noi sa ne putem inalta in slava.
El a venit ca Mantuitor in aceasta lume, a devenit Fiu al omului, ca sa ne poate face si pe noi fii ai lui Dumnezeu.
S-a coborat pe pamant si a trait printre oameni, trecand prin experientele lor de umilire, ca sa ne ridice in slava pentru a impartasi cu ei marimea Lui.{J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu