"IN VREME DE NEVOIE, INCREDE-TE IN DOMNUL"

 

Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te iau de mana dreapta si-ti zic: "Nu te teme de nimic , Eu iti vin in ajutor.! Isaia 41:13)  El ne-a dat fagaduitele Lui nespus de mari si scumpe.(2Petru 1:4)

Cand un constructor de nave face un vapor, face acesta numai ca sa-l tina pe esafodaj? Nu el il construieste ca sa navigheze  pe mari si oceane si sa infrunte furtunile.

De fapt, daca el nu tine seama de vanturi puternice si de uragane in timp ce-l construieste , este un constructor nepriceput.

In acelasi fel , Cand Dumnezeu te-a facut credincios, El a vrut sa te testeze. Si cand ti-a dat promisiuni si ti-a cerut sa crezi in ele.

El a facut promisiuni pentru vremuri de furtuna si pentru valuri mari .Crezi ca unele din promisiunile Sale sunt contra facute, asa cum o vesta de salvare care arata bine in magazin nu ti-e de nici un folos 

in mare?

Am vazut cu totii sabii care sunt frumoase , dar nu sunt pentru razboi, sau pantofi facuti ca obiecte decorative, dar in care nu poti umbla.

Insa pantofii lui Dumnezeu sunt facuti din fier si alama, si putem umbla tot drumul pana la cer cu ei, fara ca ei sa se uzeze vreodata. 

Si putem intota de o mie de ori in Atlantic cu vesta Lui de salvare, fara teama ca ne vom scufunda .Cuvantul promisiunii Lui este facut sa fie incercat si testat.

Nimic nu-l displace mai mult Domnului Hristos decat sa-i vada pe cei din poporul Sau ca-L marturisesc in public si apoi nu se folosesc de El

Lui Ii place sa ne folosim de El, pentru ca binecuvantarile legamantului Sau nu sunt menite doar sa ne uitam la ele, ci sa ni le insusim. Domnul nostru Isus ne-a fost dat ca sa ne fie de folos acum. Te folosesti tu de El asa cu trebuie? 

Prea iubitule, ma rog ca tu sa nu tratezi promisiunile lui Dumnezeu ca ceva de expus la muzeu, ci mai degraba sa le folosesti in fiecare zi ca un izvor de mangaiere. Si cand treci printr-o vreme de nevoie, Incredete in Domnul.{ CHARLES H SPURGEON }

"CRISTOS, GARANTUL NOSTRU INSANGERAT"

 Curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. Cand voi strange nori deasupra pamantuli, curcubeul se va arata in nor (Genesa 9:14)

Observati forma fagaduintei. Dumnezeu nu a spus:" cand vei vedea curcubeul si iti vei aduce aminte de legamantul Meu, atunci nu voi distruge pamantul". 

Fagaduinta nu depinde de memoria noastra, care este slaba si ratacitoare; ea se bazeaza pe memoria lui Dumnezeu care este infinita si neschimbatoare. "Curcubeul Meu va fi in nor, si Eu ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic"Genesa 9:16)

Nu de amintirile mele se leaga legamantul, ci faptul ca Dumnezeu isi aminteste de mine si de legamantul Sau cu mine este temelia sigurantei mele.

Slava lui Dumnezeu! Toate fortaretele mantuirii sunt asigurate de puterea divina.  Chiar si cele mai mici turnuri, despre care credem  ca sunt lasate in grija oamenilor, sunt pazite de puterea Lui.

Nici amintirea legamantului nu este lasat in seama noastra. Noi pentem uita, dar Domnul nu uita pe sfintii sapati in palmele Sale. Isaia 49:16)

Noi suntem asemenea Israelului  in Egipt.  Sangele trebuie pus pe tocul si pe usiorii usii. Domnul nu spune : "cand tu vei vede sangele, Eu voi trece peste tine" (vezi Exodul 12:22-23)

Privind la Isus, primesc bucurie si pace, dar numai atunci cand Dumnezeu priveste la Isus este asigurata mantuirea mea si a tuturor alesilor Sai.

Este imposibil ca Dumnezeu sa se uite la Cristos, Garantul nostru insangerat si sa mai uite odata pentru pacatele pedepsite in Isus.

Nu, nu de noi depinde sa fim mantuiti, amintindu-ne legamantul Nu exista nici o cobinatie de in si lana in Jertfa Domnului  Cristos - nici o urma de mana omeneasca nu intineaza lucrarea de mantuire Mantuirea nu vine prin om sau de la om ci doar prin Domnul. 

Noi ne vom aminti de legamantul doar prin harul divin. Totusi , temelia sigurantei noastre nu se afla aici. Faptul ca Dumnezeu Isi amintteste de noi si nu faptul ca noi ne amintim de Dumnezeu, este siguranta noastra.  De aceea legamantul este un legamat  vesnic. Genesa 9:16) {CHARLES H. SPURGEON}

" MAI INTAI, EL ESTE MEDICUL.

                                               "Caci ii cunosc durerile.'' (Exod 3:7)

"El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate boalele tale El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare. (Psalmul 103 :3-4)

Copilul este mangaiat atunci cand canta  "tatal meu stie asta " Oare noi nu vom fi mangaiati gandind-ne ca dragul nostru Prieten si scumpul nostru Mire stie totul despre noi?

Mai intai, El este Medicul. Daca El stie totul, nu este nevoie sa stie pacientul. Linisteste-te inima slaba si tulburata; inceteaza cu panda, curozitate si neincrederea! 

Ce nu stii acum, vei sti mai tarziu. Intre timp, Isus, preaiubitul Medic, iti cunoaste sufletul si ispitele. Ce nevoie are pacientul sa analizeze toata medicina, sau sa evalueze toate simtoamele?

Aceasta este munca Medicului nu a mea. Treaba mea este sa ma incred in prescriele Lui. Daca nu pot citi retete Lui, nu trebuie sa ma nelinistesc.

Trebuie sa ma incred in priceperea Lui de a face totul limpede, in rezultatele obtinute, oricat de misterioase le-ar fi indeplinirea. In al doilea rand , El este Stapanul iar cunoasterea Lui ne slujeste in locul cunoasterii noastre. Noi trebuie sa ascultam, nu sa judecam : "robul nu stie ce face stapanul Sau "Ioan 15;15)

Oare arhitectul isi explica planul orcarui lucrator neindemanatic? Daca stie ce vrea, nu este deajuns? Lutul de pe roata olarului nu stie ce forma va avea ,dar daca olarul isi cunoaste meseria, ce conteaza ca lutul este nestitor? 

Domnul meu nu trebuie sa fie examinant de un nestitor ca mine. In al treilea rand, El este Capul. Toata intelegerea locuieste in El. Oare o mana judeca? Oare un picior intelege? Toate puterile cunoasterii se afla in cap.

De ce sa aiba un membru al trupului creier  doar pentru el, atunci  cand capul indeplineste toate functiile inteligente? De aceea, atunci cand un credincios este bonlav, trebuie sa se mangaie cu urmatorul adevar: s-ar putea ca el sa nu cunoasca sfarsitul incercarii, dar Isus stie totul,

Iubitul meu Domn, fii ochi, suflet si minte pentru mine intotdeauna, si ajuta-ma sa fiu multumit cu  ceea ce imi descoperi Tu!{CHARLES H. SPURGEON}

 

" DACA INSETEAZA CINEVA, SA VINA LA MINE SI SA BEA"

 "In ziua de pe urma , care era ziua cea mare a praznicului , Isus a stat in picioare, si a strigat: Daca inseteaza  cineva, sa vina la Mine si sa bea. (Ioan 7:27)

Fiecare cuvant aici e plin de semnificatie. Cuvantul "daca" indica singura conditie ceruta de invitatiea Mantuitorului. Bineinteles , daca nu insetem, nu ne vom sinchisi sa mergem la izvor si sa bem.

Peste tot in jurul nostru mor suflete, nu pentru ca apa nu este aproape, ci pentru ca nu sunt insetate. Setea intensa este o stare vrednica de plans; insa lipsa de sete a sufletului este o stare mai vrednica de plans fara speranta.

Cuvintele "vreunui om" ne arata cat de atotcuprinzatoare este invitatia Domnului nostru. Chemarea nu a fost adresata "vreunui evreu", nici "vreunui om de caracter", ci "vreunui om .Nimeni nu este lasat afara.

Cuvantul "insetat" descrie nevoia pe care Cristos e in stare s-o implineasca. Nu este setea trupeasca, ci setea sufletului, este cea pe care Se ofera El s-o potoleasca. 

Pentru ca sufletul, la fel de bine ca si trupul, are setea lui, si nu exista nici un izvor pe pamant la care ea sa pota fi potolita.

Cuvintele "sa vina" ne arata poarta  larg deschisa spre fantana. Nu este nici o bariera in cale. "Sa vina la Mine" ne aminteste insa ca, daca vrem ca setea noastra sa fie potolita de Cristos, trebuie sa venim cu adevarat la El.

Trebuie sa ne pastram conductele noastre uscate, fara apa, si sa venim la Cristos. Nu putem sa-L aflam pe Cristos cata vreme ramanem in pacatele noastre.

Cuvintele "sa bea" ne spun ca trebuie sa Il primim pe Cristos Insusi in inimile noastre , daca vrem ca setea noastra sa fie potolita de El.

Simplu fapt de a merge la un izvor si de a-i privi apele sclipitoare nu va potoli niciodata setea nimanui; trebuie sa bem din apa lui. Tot asa, sa-l primim in viata noastra si sa lasam ca Duhul Lui sa ne umple inimile.

Aceasta noua imagine a Domnului Cristos ni-L infatiseaza asemenea unui Izvor maret in pustie. Apa tasneste dintr-o crapatura a stancii. Intelegem semnificatia crapaturi - Domnul Isus a murit ca sa fie apa pentru sufletele noastre insetate. {J.R.Miller)

"NU LASA MANA SA TI SE ODIHNEASCA"

"Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor.  In care mergi, nu mai este nici lucrare , nici chibzuiala , nici stiinta, nici intelepciune." (Eclesiastul 9:10)

Ocaziile sunt in numar mai mare seara. Oamenii se intorc acasa de la munca, si castigatorul de suflete gaseste timp sa le spuna despre dragostea Domnului Isus .

Esti angajat in lucrarea de seara pentru Domnul Isus? Daca nu, nu mai zabovi sa te inrolezi in  serviciul care cere atata munca.

Pacatosii pier din lipsa de cunostinta. Cel care intarzie isi va vedea hainile patate cu sangele sufletelor  lor. (vezi Ieremia 2:34).

Domnul Isus si-a dat amandoua mainile picioarele cand a fost rastignit pe cruce .Cum pot eu sa-mi tin mainile departe de lucrarea Sa? Zi si noapte, El a trudit si S-a rugat pentru mine. Cum pot eu sa stau o singura ora lenivand fara grija?

Trezeste-te, inima lenesa. Pune-ti mainile la treaba, sau inalta-le in rugaciune. Cerul si iadul stau in zel .Sa fiu zelos , deci, si sa seman seminte bune pentru Domnul Dumnezeul meu in seara aceasta.

Seara vietii cere multe de la noi .Viata este atat de scurta incat se reduce la o dimineata a puterii si la o seara de prabusire. Pentru unii oamenii, viata pare lunga, dar un banut inseamna o suma mare pentru un sarac.

Viata este atat de scurta incat nimeni nu-si poate permite sa piarda o zi. S-a spus ca, daca un mare rege ar veni la noi cu o gramada de aur si ne-ar spune ca ne da cat putem numara intr-o zi , am avea o zi cat se poate de lunga. Am incepe dis-de -dimineata si nu ne-am opri pana seara.

Castigarea sufletelor este o munca mult mai nobila. de ce sa ma retrag atat de devreme? Unii oameni sunt crutati pentru seara lunga a batraneti puternice.

Daca aceasta este cazul meu, sa-mi folosesc talentele cat mai pot si sa-L slujesc pe Domnul pana in ultimul ceas. Prin harul Lui, voi muri pe ogor.

Voi lasa jos povara numai atunci cand ma voi aseza sa mor.Cei care sunt mai  in vastra pot sa-i instruiasca pe cei tineri sa-i mangaie pe cei slabiti si sa-i incurajeze pe cei disperati .

Daca seara are mai putina caldura , este mai bogata in intelepciune calma. De aceea , pana seara , nu imi voi lasa mana sa se odihneasca.{CHARLES H. SPURGEON}

NE RUGAM PANA PRIMIM RASPUNSUL

 "Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri cu multumiri. Si pacea lui Dumnezu, care intrece pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus." (Filipeni 4:6-7)

Esecul in staruinta este una din cele mai frecvente probleme in rugaciune si mijlocire. Incepem sa ne rugam pentru ceva, inaltand cererile noastre timp de o zi, o saptamana,sau o luna, dar apoi , daca nu primim un raspuns clar,  repede ne dam  batuti si incetam sa ne mai rugam pentru lucru respectiv.

Aceasta este o gresala cu consecinte ingrozitoare si pur si simplu o cursa  in care incepem multe lucruri, dar nu le vedem niciodata terminate. Acesta duce la ruina in toate domeniile vietii.

Oamenii care obisnuiesc sa inceapa ceva fara sa termine vreodata, isi formeaza obiceiul de a esua.

Si cei ce incep sa se roage pentru ceva  fara sa persevereze  pana ajung la un rezultat bun isi formuleaza acelas obicei in rugaciune. 

Renuntarea este acceptarea esecului si a infrangeii. Infrangerea duce apoi la descurajare si la indoieli cu privire la la puterea rugaciunii, ceea ce poate fi fatal pentru succesul vietii de rugaciune a unui om.

Oamenii intreaba adesea: "Cat de mult trebuie sa ma rog?  N-ar trebui sa revin  la momentul in care am incetat sa ma mai rog si sa  las problema in mana lui Dumnezeu?"

Singurul raspuns este aceasta: Roaga-te pana cand ti se implineste rugaciunea sau pana cand esti deplin incredintat in inima ta ca se va implini.

Dar cand una din aceste doua conditii va fi indeplinita este sigur sa te opresti din staruinta in rugaciune, pentru ca rugaciunea nu este doar  chemare lui Dumnezeu, ci este si o lupta cu Satana .

Si deoarece Dumnezeu foloseste mijlocirea noastra ca o arma puternica a biruintei in lupta , El singur trebuie sa decida cand este sigur sa sa incetezi sa te mai rogi. De aceea noi nu indraznim sa incetam sa ne mai rugam pana nu a venit raspunsul sau pana nu primim  incredintarea ca va veni.

In primul rand, ne oprim pentru ca vedem efectiv raspunsul . In al doilea rand, ne oprim pentru ca credem si credinta din inimile noastre este tot atat de demna de incredere  ca vederea ochilor nostri,  pentru  ca este "credinta  din partea lui Dumnezeu." (Efeseni 6:23 )  si ' credinciosia lui Dumnezeu" (Romani 3:3) pe care o avem in noi.

Daca traim o viata de rugaciune, vom ajunge sa experimentam  si sa recunoastem din ce in ce mai mult aceasta incredintare data de Dumnezeu. Vom sti cand sa ne odihnim in ea linistiti si cand sa continuam sa ne rugam pana cand vom primi raspunsul Lui.{IZVOARE IN DESERT}

UNDELEMNUL BUNATATII

 "Incolo fratii mei, tot ce este adevarat,t ot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de iubit tot ce este vredinc de primit ,orice fapta buna, si orice lauda aceea sa va insufleteasca.( Filipeni 4:8)

E o poveste veche despre un batran  care purta mereu cu el  o canuta de ulei cu el oriunde mergea , si cand intra pe  o usa  care scartia, picura  putin ulei pe balamale. Daca intalea  o poarta care se deschidea greu , ungea zavorul.

Si asa umbla prin viata, ungand toate locurile dificile, facand sa fie mai usoare pentru toti cei care veneau dupa el.

Oamenii il considerau  pe om excentic, ciudat si nebun, dar el mergea inainte cu credinciosie, umplandu-si deseori canuta cu ulei cand era aproape goala, si ungand locurile dificile pe care le gasea.

In lumea aceasta, sunt multe vieti  care scartie si scrasnesc peste masura  ce-si desfasoara munca zilinca. Adesea se pare ca nimic nu le merge bine in aceste vieti si ca au nevoie de o ungere cu "undelemn de bucurie (Psalmul 45:7), de blandete sau de chibzuinta.

Porti tu cu tine cana ta cu undelemn?  Esti gata in fiecare dimineata cu undelemnul tau folositor?  Daca oferi indelemnul tau omului care este cel mai aproape de tinea ceasta ar putea sa unga toata ziua pentru el.

Undelemnul tau de bucurie va insemna mai mult decat crezi pentru cineva care este mahnit. Sau undelemnul poate fi un cuvant de incurajare pentru un om care este plin de deznadejde .

Sa nu pregetam niciodata sa-l spunem , pentru ca vietile noastre pot sa-i atinga pe altii numai o data pe drumul vietii, si apoi caile noastre se pot desparti si nu se mai intanlesc niciodata.

Undelemnul bunatatii a ros marginile ascutite si dure ale multor vieti impetrite de pacat si le-a facut moi si flexibile, gata sa primeasca harul rascumparator al Mantuitorul .

Un cuvant bun este o raza stralucitoare de soare pe o inima intristata. De aceea da altora stralucirea soarelui si spune restul Domnului Isus.

Noi nu putem cunoaste durerea pe care oamenii o pot avea; Noi nu putem vedea sufletele.  Bantuite de furtuna necazurilor; Dar dragoste poate straluci pe cale ; Astazi, maine; Hai sa fim buni.

Pe roata durerii sunt zdrobite atat de multe vieti istovite. Deci hai sa le aratam dragostea noastra cu cuvinte trande. Hai sa fim buni."Iubiti-va unii pe altii  cu o dragoste frateasca."(Romani 12:1o) Isvoare in desert}

"'INCREDE-TE iN EL,SI EL LUCREAZA"

 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te  in El, si El va lucra. (Psalmul 37:5)

Sensul literal al acestui verset este: "Rostogoleste-ti calea pe urmele lui Yehova si increde-te in El, si El lucreaza. Ne atrage atentia interventia imediata a lui Dumnezeu odata ce incredintam, sau o "rostogolim"  poverile de orice fel din mainile noastre in ale Lui.

Fie ca povara noastra este un necaz, o dificultate , o nevoie trupeasca, sau cu privire  la mantuirea cuiva drag, "Ei lucreaza".

Cand lucreaza El ? "El lucreaza" acum.  Noi ne purtam ca si cum Dumnezeu nu acceptat imediat increderea noastra in El si ca urmare intarzie implinirea a ceea ce I-am cerut sa faca. Nu intelegem ca "El lucreaza" In timp ce incredintam . "El lucreaza " acum!  Laudati-L pentru acest fapt real.

Speranta ca El va lucra este ceea ce-L imputerniceste  pe Duhul sa implineasca ceea ce am "rostogolit " asupra Lui. In momentul acela nu mai este in mana noastra, si nu trebuie sa mai incercam s-o facem noi. "El lucreaza!"

Debaraseaza-te de povara si nu incerca s-o iei din nou. Ce usurare este sa stii ca intr-adevar El este la lucru in dificultatea prin care trecem!

Si cand cineva iti spune: "Dar nu vad nici un rezultat", nu-i da atentie. "El lucreaza" daca am "rostogoli  poverile noastre asupra Lui si "daca ne uitam tinta ...la Isus"(Evrei12:2) ca El sa rezolve lucrurile.  Credinta noastra poate fi incercata, dar "El lucreaza". Cuvantul Sau este adevarul! V.H.F.

"Eu strig catre Dumnezeu, catre Cel Prea Inalt, catre Dumnezeu care lucreaza pentru mine."(Psalmul 57:2)

O traducere frumoasa mai veche a acestui verset spune:" El va implini cauza ce-o tin in mana". Lucrul acesta mi se pare foarte real in ziua de azi. Lucrul acesta pe care-l tin in mana mea" - lucrarea mea de azi, acest concept pe care nu-l pot stapani aceasta sarcina  in care mi-am supraestimat abilitatile -

acesta este ce pot "striga" dupa El sa faca "pentru mine", cu siguranta linistita ca El o va face. Cei neprihaniti si intelepti , si faptele lor , sunt in mana lui Dumnezeu"(Ecl.9:1) Frances Ridley Havergal

Domnul va urmari promisiunile legamantului Sau. Orice apuca si tine mana Sa va implini. De aceea indurarile Sale trecute sunt garantii pentru cele viitoare, si motve intemeate de a continua sa strigam la El. Chareles H. Spurgeon {Izvoare in desert}

"ORICE RUGACIUNE EVLAVIOASA ESTE ASCULTATA"

"Nu sfarsise el inca de vorbit,si a iesit, cu vadra pe umar Rebeca...Atunci omul a plecat capul si s-a aruncat la pamant inainte Domnului, zicand:"Binecuvantat sa fie Domnul ...care n-a parasit induratea si credinciosia Lui.( Ceneza 24:15-26,27)

Orice rugaciune evlavioasa este ascultata chiar inainte de a fi terminata- "Nu sfarsise el inca de vorbit ..." . Aceasta pentru ca Domnul Hristos ne-a asigurat in Cuvantul Sau;"Orice veti cere de la Tatal , in Numele Meu,  va da"(Ioan 1^23)

Cand ceri prin credinta si-n Numele lui Hristos- adica in unitatea cu El si voia Lui- ' vi se va da" (Ioan 15:17)

Atat timp  cat Cuvantul lui Dumnezeu nu poate sa cada, ori de cate ori indeplinim aceste simple conditii, raspunsul la rugaciune noastra a fost deja dat si implinit in tipmpul rugaciunii, chiar daca nu se va arata pe pamant decat mult mai tarziu.

De aceea este intelept sa inchei fiecare rugacune cu lauda si multumire la adresa lui Dumnezeu pentru raspunsul pe care deja l-a dat

." El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic ! Caci cuvintele tale au fost ascultate  din cea dintai zi, cand ti-ai pus inima ca sa intelegi, si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau si tocmai din pricina cuvintelor  tale vin eu acum! (Daniel 10: 12) 

Cand ne incredem in Dumnezeu pentru o binecuvantare, trebuie sa avem o atitudine de credinta si sa incepem sa actionam si sa ne rugam ca si cum binecuvantarea va fi deja a noastra.

Sa-I raspundem lui Dumnezeu ca si cum El ne-a indeplinit cererea . Aceasta atitudine de incredere inseamna sa ne bizuim pe El pentru ceea ce am cerut si sa luam ca atare faptul ca El ne-a dat ce am cerut si va continua sa ne dea.

Cand oamenii  se casatoresc, au imediat o noua perspectiva de viata si incep sa se compoarte ca atare.

Asa ar trebui sa fie si cand Il primim pe Domnul Hristos ca  Salvator al nostru, ca Sanctificator al nostru, ca Vindecator al nostru, sau ca Eliberator al nostru.

  

El se asteapta ca noi sa avem o noua perspectiva, in care sa-L recunoastem pe El in capacitatea  si rolul pentru care ne-am increzut in El, si in care sa-L lasam sa fie pentru noi tot ce I-am cerut prin credinta.

{IZVOARE IN DESERT}

SA-L CUNOASTEM PE DUMNEZEU

"Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu ;  pentru ca Dumnezeu este dragoste.(1Ioan 4:7-8)

Fiecare credincios intelege ca a-L cunoaste pe Dumnezeu este cea mai inalta si cea mai buna forma de cunoastere. Aceasta cunoastere spirituala este o sursa de putere pentru crestin.

Ea ii intareste credinta. Credinciosii sunt descrisi mereu in Scriptura ca fiind persoane luminate si invatate de Domnul; se spune despre ei ca au " primit ungerea din partea Celui Sfant."(1 Ioan 2:20),

si ca Duhul are misiunea speciala de a-i conduce in tot adevarul, in vederea cresterii si a dezvoltarii credintei lor. Cunostinta intareste  dragostea, la fel de bine si credinta. 

Cunostinta deschide usa, si apoi, prin aceasta, il vedem pe Mantuitorul. Ca sa folosim o alta metafora, cunostinta picteaza portretul Domnului Isus, si, cand Ii vedem portretul, Il iubim mai mult.

Nu putem iubi un Christos pe care nu Il cunoastem, cel putin, nu prea mult. Daca stim putine despre viritutile Domnului Isus, despre ceea ce a facut pentu noi si despre ceea ce face acum, nu Il putem iubi prea mult. Cunoasterea intareste si speranta. Cum putem spera la un lucru daca nu ii cunoastem existenta?

Speranta poate fi telescopul,  dar,  pana cand nu primim  instructiuni, ignoranta noastra sta in fata lentilei  si nu putem vede nimic.

Cunoasterea indeparteaza obiectele  care se intrepun, dar cand privim prin sticla stralucitoare, vedem gloria care ni se descopera si o asteptam cu incredere voioasa. Cunoasterea ne imbunatateste resursele de rabdare.

Cum sa avem rabdare  daca nu stim nimic despre sipatiea Domnului Christos si daca nu intelegem binele care vine din corectia pe care ne-o trimite Tatal?

Nu exista niciun har al crestinului care sa nu fie dezvoltat si adus la desavarsire prin cunoasterea sfanta si binecuvantarea lui Dumnezeu.

Cat de important este sa crestem numai "in har" ci si " in cunostinta Domnului si Mantuitorul nostru Isus Christos " (2Petru 3:18){CHARLES H. SPURGEON}