ROAGA-TE PANA-L CREZI PE DUMNEZEU

 "Du-te ", i-a zis Isus, "fiul tau traieste". Si omnul acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus,si a pornit la drum. (Ioan 4:24) Orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti... (Marcu 11: 24)

Cand esti confruntat cu o situatie care necesista rugaciune imdiata, roaga-te pana-L crezi pe Dumnezeu- pana cand poti sa-I multumesti cu toata inima si cu toata sinceritatea pentru raspuns.

Daca nu vezi  imediat raspunsul exterior, nu te ruga pentru el ca si cum este evident ca nu crezi ca Dumnezeu o sa-ti raspunda. 

Acest tip de rugaciune va fi un obstacol pentru tine in loc sa fie un ajutor. Si cand vei termina rugaciunea, vei observa ca ti-a scazut credinta sau ca s-a dus de tot. Impulsul pe care l-ai simtit ca sa te rogi astfel este clar de la tine si de la Satan.

Nu este rau sa mentionezi din nou inaintea Domnului in rugaciune situatia ta, daca El te face sa astepti raspunsul Lui, dar asigura-te ca te rogi intr-un fel care sa-ti arate credinta.

Niciodata sa nu te rogi intr-un fel care iti diminueaza credinta. Poti sa-I spui ca mai astepti ca inca crezi si de aceea Il lauzi pentru raspunsul Lui.Nimic nu-ti solidifica mai bine credinta decat sa fii atat de sigur de raspuns incat sa-i poti multumi lui Dumnezeu pentru el.

Rugaciunile care ne golesc de credinta nu recunosc promisiunile lui Dumnezeu din Cuvantul Sau,nici "Da"ul pe care El l-a soptit inimilor noastre.

Astfel de rugaciuni sunt numai exprimarea nelinistii inimii noastre, si nelinistea implica necredinta ca rugaciunile noastre vor fi ascultate. "Pe cand noi,fiindca am crezut, intram in odihna (aceea) (Evrei 4:3)

Tipul de rugaciune care ne goleste credinta, ia nastere deseori din concentrarea gandurilor noastre mai degraba asupra dificultatii problemei decat asupra promisiunilor lui Dumnezeu.

Avraam, ...El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu"(Romani 4:19-20 "Sa veghem si sa ne rugam, ca sa nu cadem in ispita"(Matei 26:41) sa nu facem rugaciuni care ne diminuiaza credinta. C. H. P.

Credinta nu este un simt, nu este prin vedere, nu este rationala, ci pur si simplu sa-L crezi pe Dumnezeu pe cuvant. Christmas Evans

Inceputul ingrijorarii este sfarsitul credintei, si inceputul adevaratei credinte este sfarsitu ingrijorarii. George Mueller

Niciodata nu vei invata credinta inconjurat de confort. Dumnezeu ne da promisiunile Sale intr-o ora linistita, pecetluieste legamintele noastre cu cuvinte mari si pline de indurarea, si apoi  Se da cativa  pasi inapoi, asteptand sa vada daca avem credinta. Apoi ingaduie sa vina ispititorul, si testul care urmeaza pare sa contrazica tot cea spus El. 

Aceasta este momentul cand credinta isi castiga cununa.     Acum e timpul sa privim in sus prin furtuna, si sa declaram printre marinarii care tremura infricosati: "am incredere in Dumnezeu ca se va intampla asa cum mi s-a spus"(Fapte 27:25) {IZVOARE IN DESERT}

DUIOASA INDURARE A LUI DUMNEZEU

 "Iata ce mai gandesc in inima mea, si ce ma face sa mai trag nadejde: Bunatatile Domnului nu s'au sfarsit, Indurarile Lui nu sunt la capat, ci se inoiesc in fiecare dimineata.Si credinciosia Ta este atat de mare! (Plangerile Lui Ieremia 3:21-22-23) "...datorita duiosiei indurari a Dumnezeului nostru" Luca 1:78,KjV

Ce ne-am fi facut daca Dumnezeu nu ar fi indurator ? N-ar fi existat niciun suflet mantuit in aceasta lume.  Este o poveste despre un om care viseaza ca se afla pe un camp deschis, in bataia apriga a furtunii, si cauta inebuneste un un refugiu.

Vede o poarte o poarta pe care scrie "Sfintenie".  Se pare ca este un adapost inauntru si bate. Usa este dechisa de cineva in haine albe; dar nimeni, in afara de cei sfinti, nu poate fi lasat sa intre, iar el nu este sfant.

Se grabeste deci sa gaseasca adapost in alta parte. Vede o alta poarta si o incearca si pe aceea; dar deasupra ei scrie " Adevar", iar el nu este vrednic sa intre. Se grabeste la o a trea, care este Palatul Justitiei; insa usa este pazita de santinele inarmate si numai cei drepti pot sa fie primiti.

In cele din urma, cand aproape ajunge  la disperare, vede o lumina stralucind la o anumita distanta si se grabeste spre ea.

Usa sta larg deschisa si ingeri frumosi il intampina cu salutari de bucurie. Este casa indurarii. El este luat inauntru, isi gaseste refugiu din fata firtunii si este primit cu mare ospitalitate. 

Niciunul dintre noi nu poate gasi vreodata refugiu la nicio alta usa in afara de usa indurarii. Aici chiar si cel mai josnic pacatos poate gasi adapost vesnic; si nu doar un adapost rece, deorece indurarea lui Dumnezeu este "duioasa" .

Noi fugim pentru a gasi un adapost si il gasim. Zidurile puternice ii tin afara pe dusmanii care ne urmaresc si ele ne si adapostesc de toate furtunile.

Apoi pe masura ce incepem sa ne bucuram de siguranta noastra, invatam  ca suntem in interiorul unei case incantatoare, si nu doar al unui adapost sigur. Refugiul nostru este in insasi  inima lui Dumnezeu. 

Sanul niciunei mame n-a fost vreodata un adapost atat de calduros pentru propiul ei copil,cum este indurarea divina pentru toti cei care isi gasesc refugiul in ea. 

"Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic...El te va acoperi cu penele Lui, si te va ascunde sub aripile Lui." Psalmul 91: 1,4, KJV{J.R.Miller}

VEGHEATI SI RUGATI-VA

 "Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.

 Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare, si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie." (Evrei 4:15-16)

Noi trebuie sa invatam atat sa veghem, cat si sa ne rugam. Este bine sa veghem. Sunt prelicole pretutindeni.

 O armata intr-o tara straina nu se odihneste niciun moment pana nu este inconjurata de detasamentele de paza, care vegheaza in fiecare punct impotriva pericolelor, raportand imediat orice miscare ostila.

Traim in tara dusmanului; prin urmare nu putem lasa sa treaca nici macar o ora fara a sta de veghe. Insa veghea nu este suficienta; pentru atunci cand vine pericolul , nu suntem in stare sa ne pazim pe noi insine.

Asadar, trebuie, pe langa asta, sa ne rugam, cerandu-I lui Dumnezeu sa ne pazeasca. Dar asa cum vegherea fara rugaciune nu este suficienta, tot asa nici rugaciunea nu este suficienta fara veghere.

Dumnezeu vrea sa ne folosim ochii,sa nu ne pierdem cumpatul, dar, in acelasi timp sa si strigam la El dupa ajutor.

Nu trebuie sa spunem despre nicio persoana care face o marturisire de credinta, apoi cade, ca este nesincera sau iprocrita. 

Petru n-a fost nici una, nici alta, atunci cand a facut marturisirea curajoasa ca nu se va lepada niciodata de Cristos si ca va muri impreuna cu El.Il iubea pe Domnul Cristos si intentia lui a fost sa-I fie loial. 

Duhul sau era inflacarat si zelos, insa in sine insusi, era slab; si deoarece s-a bizuit pe sine, n-a fost in stare sa se impotriveasca ispitelor dureroase care au venit asupra lui.

Noi suntem , cu totii, exact ca Petru. Daca suntem crestini adevarati, vrem sa-I fim credinciosi Domnului nostru. Dar sinceritatea nu este de ajuns."Carnea este slaba" si avem nevoie sa ne bazam continuu pe Dumnezeu, ca El sa ne ajute sa fim loiali si credinciosi.

Daca tinerii crestini ar invata aceasta lectie, nu ar cadea atat de usor. Daca betivul care se hotaraste sa se schimbe ar invata asta, ar fi mai in siguranta si mai puternic.Indiferent cat de bune sunt intentiile sale, el nu este in stare sa le indeplineasca in sine insusi. 

Niciunul dintre noi noi nu este atat de bun pe cat vrea sa fie sau se straduieste sa fie; si numai prin ajutorul maret al Domnului Cristos  poate oricare dintre noi sa traiasca o viata credincioasa si nobila in mijlocul tuturor ispitelor si pericolelor lumii.{J.R.Miller}

EL ARE PUTERE SA IERTE PACATELE !

 "Caci n-avem un Mare Preot ,care sa n'aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. 

Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului. ca sa capatam indurare, si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Observa una dintre priceperile Marelui Medic: El are puterea sa ierte pacatele! In timpul in care a trait pe pamant - inainte ca rascumpararea sa fie platita, inainte ca sangele Sau sa ajunga la scaunul milei - El avea puterea sa ierte pacatele.

Deci nu va avea El putere sa ierte pacatele acum, ca a murit? Cata putere trebuie sa locuiasca in Cel care a platit datoria poporului Sau, pana la ultimul banut! 

El are putere nemarginita acum,  dupa ce a indeplinit ceea ce trebuia ca sa ne plateasca faradelegile si sa puna capat pacatului (Daniel 9:24)

Daca te indoiesti de acest adevar, gandeste-te la El inaltandu-Se din moarte. Priveste-L inaltandu-Se la dreapta lui Dumnezeu, in toata splendoarea slavei. Asculta-L mijlocind in fata Tatalui aratand ranile Sale, implorand meritele suferintei Sale sfinte.

Ce putere de iertare are ! El s-a "suit pe inaltime " si a "luat in dar oameni" (Psalmul 68:18) El este urcat in inaltime ca sa ofere pocainta si iertarea pacatelor (Fapte 5:31) Cele mai purpurii pacate sunt spalate prin purpuriul sangelui Sau.

In acest moment, draga cititorule ,oricat de multe pacate ai avea , Domnul Isus are putere sa ierte  - puterea sa te ierte pe tine si milioane de oameni ca tine. Un singur cuvant al Lui te va curati.

El nu are nimic de facut ca sa castige iertarea ta; toata munca de ispasire este facuta. El poate raspuns la rugaciunile tale, sa-ti ierte pacatele azi si sa te faca sa stii ca te-a iertat.

Chiar in momentul acesta, El poate sa-ti umple sufletul cu pacea de la Dumnezeu,"care intrece orice pricepere"(Filipeni 4: 7)si care isi are obarsia in iertarea desavarsita a pacatelor tale.

Crezi acest lucru? Stiu ca crezi. Fie sa experimentezi chiar acum puterea Domnului Isus de a ierta pacatele! 

Nu mai pierde timpul si cheama-L pe Medecul sufletelor ;grabeste-te la El strigand :"Isus ,Stapane, asculta-mi rugaciunea.! Salveaza-ma ; vindeca-ma cu un cuvant" 

"Obosit,  ma plec la picioarele-Ti sfinte. Asculta-mi implorarea cerescule Parinte."{CHARLES H,SPURGEON}

INFINITA BUNATATE A LUI DUMNEZEU

 "Bunatatile  Domnului nu sa-u sfarsit, Indurarile Lui nu sunt la capat, ci se inoiesc in fiecare dimineata.Si credinciosia Ta este atat de mare!( Plangerile Lui Ieremia.(22-23)

Indurarea este unul din atributele lui Dumnezeu, nu ceva ce are Dumnezeu,ci ce este Dumnezeu. Daca indurarea ar fi ceva ce are Dumnezeu, se poate presupune ca El ar putea-o indrepta gresit sau ar putea-o epuiza.

Dar, intrucat ea e ceva ce este Dumnezeu, trebuie sa ne amintim ca e necreata. Indurarea lui Dumnezeunu a aparut; ea a fost intotdeauna, caci indurarea e ce este Dumnezeu, iar Dumnezeu este vesnic infinit.

Cu toate ca si Vechiul Testament si Noul Testament declara indurarea lui Dumnezeu, Vechiul Testament spune de peste patru ori mai multe despre indurare decat in Noul .

Unii gandesc ca Vechiul Testament este lege si judecata, iar noul Testament e numit har. Ce nu are in vedere aici este ca Dumnezeu nu Se schimba niciodata. Ce a fost El in Vechiul Testament, este si in Noul Testament,si chiar si astazi.

El este acelasi Dumnezeu si, fiind aceelasi Dumnezeu si neschimbandu-Se, urmarea este ca trebuie ca in Vechiul sa fie acelasi care este in Noul si in Noul acelasi care este si in Vechiul. A ne baza pe indurarea lui Dumnezeu inseamna a ne baza pe Dumnezeu Insusi.

Bunatatea este sursa indurarii lui Dumnezeu si in acest punct trebuie sa-mi cer scuze pentru nevoia de a folosi limbajul omenesc ca sa vorbesc despre Dumnezeu.

Limbajul are de-a face cu lucruri care sunt finite, dar Dumnezeu este infinit. Cand incercam sa-L descriem pe Dumnezeu sau sa vorbim despre Dumnezeu, mereu ne incalcam propiile reguli si cadem inapoi in mici capcane ademenitoare in care nu vrem sa cadem.

Infinita bunatate a lui Dumnezeu este aratata in intreaga Biblie.Dumnezeu doreste fericirea creaturilor Sale si in El exista implusul irezistibil de a harazi o stare de binecuvantare poporului Sau.

Aceasta bunatatea a lui Dumnezeu isi gaseste placerea in placerea poporului Sau. Din pacate, in noi este asa de inradicinata ideea ca, daca suntem fericiti, Dumnezeu este speriat si inspaimantat in ce ne priveste si nu e niciodata tocmai multumiti de noi.

Cercetati Scripturile si veti descoperi ca Dumnezeu Isi gaseste placere in placerea poporului Sau, cu conditie ca poporul Sau sa-si gaseasca placere in El.{A.W. Tozer}

SLUJIREA MULTUMIRII

 "El a venit, a apucat-o de mana, a ridicat-o in sus si au lasat-o frigurile.Apoi ea a inceput sa le slujeasca."Marcu1:31)

Aceasta face mereu Isus pentru oameni bonlavi in trup, pentu cei bonlavi in suflet si pentru cei doborati in orice fel, care nu sunt in stare sa se ridice.

El nu sta departe cand vrea sa-i ajute pe oameni si ii cheama sa vina la El, ci ii intampina cu oinima calduroasa de frate si cu o mana gata sa ajute.

Aceasta esta modul in care ar trebui sa invatam sa ne ajutam unii pe altii, intanzandu-le o mana puternica, dadatoare de speranta celor care sunt descurajati.

Multi cad si pier, care de altfel ar putea fi salvati pentru viata si glorie, daca ar veni cineva in Numele lui Cristos si i-ar ajuta sa se ridice.

Exemplul acestei femei nu trebuie sa fie trecut cu vederea. Cristos i-a redaruit viata, si ce ar trebui sa faca acum ea decat sa o consacre slujiri. Aceluia care a vindecat-o?

Aceasta a si facut, nu numai prin cuvinte de multumire, nu doar cu sentimente afectuoase de lauda, ci de slujire; s-a ridicat si le-a slujit Vindecatorului si prietenilor Sai.

De asemena, lucrarea ei cat se poate de practica, de utila. Ea nu a suspinat dupa nu stiu ce oportunitate de a indeplini o slusba mare pentru Domnul Isus, ci pur si simplu s-a apucat de lucru care-i statea la indemana, oferindu-se sa indeplineasca sarcinele banale ale unei gazde chibzuite.

Gasim aici o invatatura. Fiecare persoana bonlava care este vindecata, fie intr-un mod obisnuit, fie intr-unul extraordinar, ar trebui sa se grabeasca sa consacre slujirii lui Dumnezeu viata care i-a fost redata,

Cu siguranta , a fost crutata pentru un scop, si am fi necredinciosi fata de Dumnezeu daca nu I-am dedica-o astfel. Un mare numar de persoane suspina mereu dupa ocazii de a-I sluji Domnului Cristos ,imaginandu-si lucrari minunate si splendite la care ar dori sa contribuie.

Intre timp, lasa sa le scape din maini tocmai lucrurile prin care Cristos doreste sa I se slujasca Adevarata slujire a Domnului Cristos inseamna, inainte de toate, indeplinirea, asa cum se cuvine ,a tuturor indatoririlor noastre zilnice.[J.R.Miller}

DEPENDENTI DE PREZENTA LUI DUMNEZEU

 "... cei ce se incred in Domnul isi inoiesc puterea, ei sboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc.(Isaia 40:31) 

Ferice de cei fara prihana in calea lor, care umbla intotdeauna dupa Legea Domnului. Ferice de cei ce pazesc poruncile Lui, care-L cauta din toata inima lor.(Psalmul 119:1-2)

Umblatul nu ne produce niciun fel de placere, si cu toate acestea el reprezinta testul tuturor calitatilor noastre constante si trainice.

Sa "umbli si sa nu ostenesti" reprezinta cea mai mare masura posibila a puterii. Verbul a umbala este folosit in Biblie pentru a exprima caracterul unei persoane - "Ioan... pe cand privea pe Isus umbland, a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu !" (Ioan 1:35-36.

In Biblie nu exista nimic abstract sau obscur; totul este plin de viata si real. Dumnezeu nu spune: "Fii spiritual ", ci spune "Umbla inaintea Mea...(Ceneza 17:1)

Cand nu suntem sanatosi din punct de vedere fizic sau spiritual, intotdeauna  cautam placeri in viata. In viata fizica, lucrul acesta duce la eforturile noastre de a imita lucrarea Duhului Sfant; in viata emotionala,

el duce la obsesii si la nimicirea moralitatii noastre; iar in viata spirituala,  daca inisistam sa cautam doar placeri si sa zburam  "ca vulturii" (Isia 40:31) el va ducela nimicirea spiritualitatii noastre.

Faptul de a avea realitatea prezentei lui Dumnezeu nu este conditionat de vreo imprejurare sau vreun loc anume in care sa ne aflam, ci este conditionat doar de hotararea noastra de a-L pastra pe Domnul necurmat inaintea noastra.

Problemele noastre apar atunci cand refuzam sa ne punem increderea  in realitatea prezentei Sale. Experienta despre care vorbeste psalmistul - "De aceea nu ne temem chiar daca ...(Psalmul 46:2)

- o vom trai si noi odata ce ne vom bizui pe adevarul realitatii prezentei lui Dumnezeu, nu doar o simpla constientizare a ei, ci o intelegere a realitatii ei Atunci  vom exclama "El a fost aici tot timpul!"

In momentele critice din viata noastra, este necesar sa spunem in mod constant: O, Doamne, calauzeste-ma in cutare si cutare lucru."Bineinteles ca ne va calauzi,  si de fapt ne calauzeste deja! 

 Daca deciziile noaste de zi cu zi nu sunt in armonie cu voia Lui, El ne va atentiona, aducand in inima noastra un sentiment de retinere. Atunci va trebui sa stam in tacere si sa asteptam calauzirea prezentei Sale.{OSWALD CHAMBERS}

" INVATA-NE SA NE RUGAM"

 "El ia aminte la rugaciunea nevoiasului, si nu-i nesocoteste rugaciunea. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul care se va naste, sa laude pe Domnul!(Psalmul 102:17-18)

"In zilele acelea, Isus s-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noapte in rugaciune catre Dumnezeu."(Luca 6:12)

Daca a existat  vreodata cineva care ar fi putut trai fara rugaciune, acela a fost Domnul nostru desavarsit. Totusi nimeni nu s-a rugat atat de mult ca El !

Atat de mare a fost dragostea Lui pentru Tatal,incat I-a placut sa fie intr-o permanenta partasie cu El. Atat de mare a fost dragostea Lui pentru poporul Sau,incat a dorit sa mijloceasca necontenit pentru ei.

Viata de rugaciune a Domnului Isus este o lectie pentru noi. El ne-a dat un exemplu, ca sa putem pasi pe urmele Lui.

Timpul de rugaciune pe care l-a ales - noaptea - este admirabil. Era timpul linistii, cand nu avea sa fie tulburat de multumie; timpul de inactivitate, cand toata lumea se oprise din lucru, in afara de El; timpul cand somnul ii face pe oameni sa-si uite necazurile, si sa nu mai vina la El pentru ajutor.

In timp ce oamenii aflau odihna in somn , El se inviora prin rugaciune. Locul de rugaciune era intotdeauna  bine ales. Era singur, intru-un loc in care nu venea nimenii, si in care nimeni nu Il supraveghea. Astfel era eliberat de pretentiile fareseilor si de intreruperile publicului.

Dealurile acelea intunecate si tacute erau un loc de rugaciune potrivit pentru Fiul lui Dumnezeu.

Ceul si pamantul, incremenite in linistea noptii, au auzit gemetele si suspinile Fiinteii misterioase in care erau unite.

Durata implorarii Sale este remacabila. Ceasurile lungi nu a fost prea lungii pentru El. Vantul rece nu I-a inforat devotiunea. Intunericul aspru nu I-a intunecat credinta, si singuratatea nu -I-a oprit perseverenta.

Noi nu suntem in stare sa veghem cu El o ora, dar El a vegheat pentu noi nopti intregi. Ocazia noptii de rugaciune a Domnului Isus este remarcabila.

Era momentul in care dusmanii Sai atinsesera culmea inversunarii, si de aceea rugaciunea era adapostul si mangaierea Lui. La fel s-a intamplat si inainte de alegerea celor doisprezece ucenici, si o asemenea rugaciune a fost calea de acces spre lucrarea Sa, vestitorul preotiei Sale.

Nu ar tebuie sa invatam de la Domnul Isus sa fugim la rugaciune atunci cand suntem incercati sau cand avem noi indatoriri in slusba Invatatorului? Doamne Isuse, "invata-ne sa ne rugam" (Luca 11:1)

Fii UN CRESTIN DARNIC!

 

 "Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite ostenala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti.Evrei 6 :10)

"Ferice de cei milostivi , caci ei vor avea parte de mila! "(Matei 5:7)

Dr.Oswald Smith, pastorul Bisericii poporului din Toronto, Canada, povesteste cum in timp ce se afla pentru evanghelizari in Minneapolis, la treminarea unui serviciu a venit la el un domn bine imbracat, mare om de afaceri, i-a stras mana si i-a spus: Tot ce sunt si tot ce am va datorez dmneavoastra."

Apoi i-a istorisit cum locuind in Toronto a ajuns fara lucru. Din cauza aceasta s-a cufundat in datorii. Neputand sa mai gaseasca de lucru, a fost parasit de cele doua fiice ale sale, dupa un timp l-a parasit si sotia si el a devenit un vagabond.

"Intr-o zi" , spunea el ,"am trcut pe Bloov Street pe langa Biserica poporului si am auzit cantundu-se. Neavand ce face am intrat si m-am asezat in fundul salii. Era o intrunie misionara si dumneavoastra erati la amvon .Atunci ati facut unele dintre cele mai uimitoare declaratii pe care le-am auzit in viata mea. Ati spus: Dati si vi se va da.

Niciodata nu-L veti putea bate pe Dumnezeu in darnicie.Dumnezeu nu va fi niciodata dator."Eu am ascultat zapacit. Eram un ruinat, un nimeni,si Dumneavoastra ati spus ca daca dau voi primi.

Spre a ma inconvinge ca ce ati spus este adevarat,am luat un plic de darnicie de la usier si am pus ceva in el, fagaduind lui Dumnezeu ca Ii voi da un procent din tot ce-mi va da in zilele urmatoare.

Imi era usor sa promit, pentru ca nu aveam nimic. Dar spre mirare mea lucrurile au inceput sa se schimbe rapid. 

In timp de cateva ceasuri am gasit de lucru.Cand am primit bani am dat procentul  promis lui Dumnezeu. La scurt timp am primit o slujba mai buna, cu o plata mai mare si am putut da mai mult. In fiecare saptamana cand primeam banii, dadeam intai proncentul Domnului.

Am ajuns la un costum bun de haine. Fiind mai bine imbracat si avand o sljba, sotia s-a intors la mine. La scurt timp au venit si fetele. 

Am primit o noua ridicare a salariului si mi-am putut plati toate datoriile. Pe scurt,azi am ajuns un om de afaceri bine instarit.

Nu mai avem datorii avem casa noastra. si un cont in banca. Ceea ce ati spus cand eram cu totul si cu totul ruinat, e absolut adevarat".

"Dati si vi se va da! Ba inca vi se va turna in san o masura buna, indesata si clatinata,care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, vi se va masura.(Luca 6:38) {Calea spre cer }Timotei POp

SA-I INCREDINTAM DOMNULUI PLANURILE NOASTRE

 "Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia leaga-ti-le la gat,  scrie-le pe tablita iniimii tale. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu  si inaintea oamenilor.

Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale,si El iti va netezi cararile.Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te  de la rau!(Proverbe 3:3-4-5-6,7)

La inceput de an, oamenii isi stabilesc teluri importante pentru noul an si au asteptari mari de la ei insasi. Oare vor reusi ei sa-si indeplineasca toate bunele lor intenti?

Si tot la inceput de an, multi se gandesc si la punctele slabe din viata lor si isi propun sa schmbe anumite lucruri. Oare vor reusi sa se schimbe pe ei insasi si viata lor? de unde putere?

Versetele de astazi ne incurajeaza sa-I incredintam Domnului problemele noastre, tot ceea ce ne framanta.

Asa cum un copil le spune plin de incredere parintilor sai  lucrurile care il preocupa, tot asa sa le aducem si noi inainte lui Dumnezeu.

Dar pentru a putea vorbi cu Dumnezeu, este necesara o relatie nestingherita cu El. Daca o viata intreaga nu ne-am interesat de Dumnezeu si de voia Lui, acum ne temem de prezenta Lui. Ce avem de facut?

Incepeti sa cititi  -  cu regularitate - Biblia si veti  vedea cum Dumnezeu va vorbeste prin Cuvantul Sau. Apoi rugati-va lui Dumnezeu, marturisindu-I Lui sincer tot ceea ce este gresit in viata dumneavoastra.

Dumnezeu vrea sa va dea siguranta ca pacatele va sunt iertate.Domnul vrea sa va dea putere sa traiti noul an sub neintrerupta Lui indrumare."Domnul te va pazi la plecare si la venire , de acum si pana in veac."Psalmul 121: 8)  {Samanta buna]

"Sunt Eu un Dumnezeu de aproape", zice Domnul, "si nu sunt Eu si un Dumnezeu de departe? Poate cineva sa stea intr-un loc ascuns, incat sa nu-Lvad Eu?", zice Domnul.Nu umplu Eu cerurile si pamantul?", zice Domnul.(Ieremia 23:23,24)