POVATUIESTE-MA IN ADEVARUL TAU

"Intareste-mi pasi in Cuvantul Tau ,si nu lasa nici o nelegiuire sa stapaneasca peste mine ! (Psalmul 119:133)

Atunci cand incepe sa paseasca cu picioare tremuratoare pe calea Domnului,credinciosul cere sa fie condus ca un copil care se tine de mana tatalui si trebuie sa fie instruit in alfabetul adevarului.

Invatatura experimenata este refrenul rugaciunii lui David in psalmul 25:4-5.David stia multe, dar se simtea nestitor si dorea sa mai frecventeze scoala Domnului. El se roaga pentru o bursa in scoala harului de patru ori in aceste doua versete. 

Ar fi bine daca credinciosii s-ar interesa de caile vechi ale adevarului lui Dumnezeu si ar cere ferbinte Duhul Sfant sa le dea o intelegere sfintita si un spirit dornic de a invata, inloc sa-si foloseasca propiile planuri si sa croiasca carari noi, dupa mintea lor. "Caci Tu esti Dumnezeul mantuiri mele." 

Iehova cel Intreit este Autorul si Desavarsitorul mantuiri poporului Sau. Este El Dumnezeul mantuiri tale? Gasesti in alegerea Tatalui, in ispasirea Fiului si in trezirea Duhului temeiul sperantele tale vesnice?

Daca da , poti sa poti sa folosesti aceste mijloace de har sa te invete in caile Lui. Este o binecuvantare sa ne putem adresa Domnului cu increderea pe care a manifestat-o David intextul de inceput ; ea ne da o putere mai mare in rugaciune si mangaiere in incercari."Tu esti intotdeauna nadejdea mea".

Rabdarea este slujnica si fiica credintei; asteptam in zadar. Este datoria si privilegiul nostru sa-L asteptam pe Domnul in slujire, in inchinare, in expectativa si in increderea in toate zilele vieti noastre,

Credinta noastra va fi incercata; si, daca este adevarat, va continua sa sufere incercarile fara vaite. Nu vom obosi asteptandu-L pe Dumnezeu , daca ne vom aminti cat de mult si cu cata rabdare ne-a asteptat El pe noi. CHARLES H. SPURGEON 

"SUNTEM COPIII LUI DUMNEZEU"

"Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentruca nu la cunoscut nici pe El. Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s'a aratat inca Dar stim ca atunci cand Se va arata El; vom fi ca El; pentruca Il vom vedea asa cu este. (1 Ioan 3:1-2)

"Tatal mostru"! Cat de putin ne dam seama ce inseamna asta! Domnul Hristos ni L-a dat pe Tatal; in timpul vietii Sale pamantesti a spus in dese randuri: "Tatal vostru Ceresc" , insa cu o putere deosebita a vestit aceasta infiere inainte de moarte si dupa moarte. 

I-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17:23),Ii spune El Tatalui. Cand auzim cuvintele acestea ne trec fiorii; e oare cu putinta ca dragostea care data Fiului Unuia-Nascut si iubit al lui Dumnezeusa se pogoare in aceeasi  masura si asupra noastra?

Domnul Hristos asa a spus; El Il cunoaste pe Tatal si I-a cerut drept rasplata pentru patimirea Sa, sa ne infieze. Ridicandu-se din mormant, a vestit: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru (Ioan 20-17)

Infierea pe care El a fagaduit-o s-a implinit. Dandu-si seama de tot pretul, de toata bucuria si de toata intaietatile infierii acesteia, 

Apostolul Ioan striga: 'Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai Dumnezeuz ! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste pentruca nu L-a cunoscut nici pe El (1Ioan 3:1)

Aceasta infiere ii uneste pe toti credinciosii. Tatal  este al nostru, si in El suntem cu toti rude. Aceasta inrudire e mai presus, mai stransa, mai temeinca decat oricare alta. 

La Acest Tata avem intrare necontenit; la El trebuie sa ne varsam toate necazurile si toate grijile, la El este izvorul cel nesecat al bunatatilor pentru cei care nadajduiesc in El, si in El inimile se contopesc, 

"Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai pe sus de toti care lucreaza prin prin tpti si care este in toti.(Efeseni 4:6) Traducere Adrian Tanasescu-Vlas 

PUNE-TI NADEJDE IN DOMNUL

"Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia; legatile la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa inainte lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te biziui pe intelepciunea ta. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.(Proverbe 3:3-4-5-6)

Este de negandit ca Domnul sa trimita incercari, necazuri si griji care sa intreaca puterea noastra de a le indura. Nu exista pe lumea asta poveri cu neputinta de purtat!

Odata cu povara, Domnul da destula putere ca s-o purtam; ea este grea, ne apasa, ne striveste, uneori ni se pare ca suntem istoviti si, in deznadejdea noastra, suntem gata s-o aruncam de pe umeri,ori credem ca nu vom putea indura incercarea.

experenta vietii crestine ne invata altceva. Punandu-ne nadejdea in Dumnezeu, asteptand de la El in fiecare zi si putere, si indrumare, nu vom slabi pe cale, ci vom duce pana la capat ceea ce n-am fi putut implini cu propiile puteri: El va implini pentru noi.

Sa presupunem ca avem de strabatut un drum greu, ca avem de urcat un munte inalt, abrut, inaccesibil. Ridicandu-ne privirea obosita spre acel munte, la fiecare pas vedem numai obstacole si primejdii -  si, intreadevar, fara credinta vie, neclintita in Dumnezeu muntele acela ne-ar ramane inaccesibil.

Totusi, daca noi, dand uitarii slabiciunea noastra, neputinta noastra, vom striga neincetat catre Dumnezeu cerand ajutor, vom birui, pas cu pas, si piedicile, si insusi muntele.

Ca inaripati, ne vom ridica la inaltimea dreptatii dumnezeiesti, in stralucirea luminii. Lui. acolo unde domnesc pacea desavarsita si bucuria fara sfarsit. Nu va descurajati pe cale! Domnul le da celor smeriti har.

Indurarea Sa nu s-a imputinat," mana Domnului nu este prea scurta, ca sa poata sa izbaveasca (Isaia 59:1) Lumina Lui nu se stinge ; incredeti-va in El, si va va duce pana la capat."Cel ce a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat, pana in ziua lui Hristos Isus (Filipeni 1:6)Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

"BINECUVANTAREA NECAZULUI"

"Pe cand se pogora el, l-au intampinat robii lui si i-au adus vestea ca fiul lui traieste. El i-a intrbat  de ceasul in care a inceput sa-i fie mai bine.Si ei i-au zis: "Ieri, in ceasul al saptilea, lau lasat frigurile"(Ioan 4:51-52 )

Necazul din familia lui l-a trimis pe acest om la Domnul Cristos. Poate ca nu s-ar fi dus niciodata, daca n-ar fi fost boala fiului sau. Multi din cei care se duceau la Domnul Cristos in timpul cand a fost El pe pamant erau manati de durerea din inima lor.

Ei incercau inainte toate lucrurile si apoi, in ultimul moment se grabeau la Domnul Isus . Acelasi lucru este adevarat si in zilele noastre. Multe persoane care nu s-au rugat niciodata inainte, au cazut in genunchi langa patul copiilor lor bonlavi si pe moarte, strigand catre Dumnezeu sa-i ajute.

Multe persoane au fost trimise pentru prima data la Dumnezeu de propiile lor, necazuru.Fiul risipitor nu a spus ca se va scula si se va duce la tatal sau, pana cand nu a ajuns sa fie in mare lipsa si nu i se epuizase orice alta sursa.

Multi pacatosi nu se gandesc niciodata la Domnul Cristos, Pana nu ajung in disperare coplesiti de un sentiment de vina. Pana nu vad apropiindu-se furtuna maniei, ei nu cauta adapostul crucii,

Dar ce mangaiere este faptul ca Mantuitorul nu-i respinge, nici nu Se leapada de cei care vin la El chiar daca acestia ajung atat de tarziu!

Ar trebui sa ne aminti intotdeauna ca atunci cand vine la noi vreun necaz, indiferent ce alt scop ar avea, el este cu certitudine menit sa ne indrepte din nou spre Domnul Cristos. Poate ne-am departat de El, am devenit nepasatori sau ne-am pierdut dragostea dintai.

Necazul care ne apasa este mana induratoare a lui Dumnezeu care vrea sa ne conduca inapoi in locul de siguranta si fericire, alaturi de El.

Un om se afla in calatorie si a flamanzit, dar nu stia unde sa mearga sa gaseasca hrana. S-a iscat fara veste o furtuna violenta, obligandu-l sa caute adapost. Fugind sub un pom pentru adapostire,a gasit nu numai un loc ferit, ci si mancare deoarece furtuna i-a doborat fructe din ramurile pomului, pentru a-si potoli foamea.

Cei pe care necazul ii conduce la Domnul Cristos  gasesc atat adapost din fata furtunii, cat si hrana pentru implinirea nevoilor lor.{J.R.Miller}

DUMNEZEU STIE CEL MAI BINE

"Nu va ingrijorati dar, zicand: "Ce vom manca?"Sau: " ce vom bea? Sau: cu ce  ne vom imbraca.

Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta.

 Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de de ele. Cautati mai intai imparatia lui  Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va ingrijorati dar de ziua de maine: caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei  necazul ei.(Matei 6:31-32-33-34)

Niciun tata nu va raspunde strigatului copilului sau flamand dupa paine dandu-i in locul  ei o piatra, sau un sarpe, daca acesta ii cere un peste. Chiar si parintii pacatosi au in inimile lor ceva din propia imagine de parinte a lui Dumnezeu.

Rationamentul porneste de la ce este mai mic si ajunge la ce este mai mare. Daca un tata pamantesc adevarat, cu toata imperfectiunea sa, nu-si va bate joc de strigatul unui copil, ci-i va raspunde cu afectiune, cu cat mai mult va face acesta Tatal nostru din cer pentru noi?

"Cu cat mai mult?" este o intrebare la care nimeni nu poate raspunde. Putem doar spune cu cat mai iubitor, mai intelept, mai capabil sa dea este Tatal ceresc decat un tata pamantesc. Totusi trebuie sa explicam aceasta promisiune si prin alte versete. 

Poarta rugaciunii este deschisa foarte larg in acest verset, dar cei care doresc sa intre sa vina in mod corect si sa caute lucruri "bune"

Cu toate ca nimeni care cere paine nu va primi o piatra, nici cel care cere o piatra nu va primi o piatra. De multe ori noi venim la Dumnezeu staruind de El sa ne dea o piatra. Bine inteles, ne imaginam ca aceasta este paine si ca ne va hrani. Este vorba de vreun lucru lumesc, un obiect al dorintei inimii.

Dupa vederea noastra inselatoare, pare a fi o paine, insa Dumnezeu stie ca nu este altceva decat o piatra rece - care, daca ar fi sa o primim, ne va lasa sa pierim de foame. 

Dat El ne iubeste prea mult ca sa dea curs strigatelor  noastre jalnice sau ca sa fie miscat de insistenta sau de lacrami prin care -I cerem sa ne-o dea. Cand Ii cerem o piatra , El ne va da paine. 

Asa se face ca multe cereri dupa lucruri pamantesti raman nesatisfacute. Totusi rugaciunile nu raman fara raspuns. In loc de piatra pe care o dorim, Dumnezeu ne da painea de care avem nevoie.

Nu stim intotdeauna ce este painea si ce este piatra si trebuie sa lasam in seama lui Dumnezeu decizia finala cu privire la toate rugaciunile noastre.{J.R.Miller}

RUGACIUNEA PERSEVERENTA

 "Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide.' Matei 7:8)Sa te asculte Domnul in ziua necazului, sa te ocroteasca Numele Dumnezeul lui Iacov, sa-ti trimeata ajutor din locasul Sau cel Sfant, si sa te sprijineasca din Sion! (psalmul 20:1-2)

Acestea sunt promisiuni foarte ferme, dar trebuie citite cu descernamant, in lumina altor versete, care explica si definesc cuvintile. Nu toate cererile primesc raspuns, deoarece exista si cereri care nu sunt adevarate  rugaciuni. 

Unii spun doar cuvinte, fara a avea o dorinta reala in inimile lor. Altii cer din egoism ca sa poata folosi darul divin in poftele lor. Altii cer dintr-o stare de razvatrire, fara a se supune voii lui Dumnezeu.

Uni cer fara credinta, fara a astepta vreu raspuns. Unii cer cu indolenta, nefiind  gata sa-si faca propia parte. Altii cer, in ignoranta lor, lucruri care, daca le-ar fi date, n-ar fi binecuvantari. Este foarte limpede ca, in aceste cazuri, cei care cer nu vor primi.

Asadar nu se intampla ad literam  ca toti cei care cauta gasesc. Cautare trebuie sa fie facuta cu sinceritate. Exista un cuvant, remacabil la unul din profetii din vechime: "Ma veti cauta si Ma veti gasi , daca Ma veti cauta cu toata inima."

Cautarea trebuie, de asemenea , sa fie dupa lucruri bune. Daca urmarim lucruri pacatoase sau binele lumesc, aceasta ne va face rau din pinct de vedere spiritual si Dumnezeu nu ne va da ceea ce cautam.

Apoi , trebie sa traim in mod drept. "Celui ce umbla drept ni ise va refuza nici un lucru bun" (Psalmul 84:11,KJV).Lucru in sine trebuie sa fie bun, iar noi trebuie sa umblam pe cararile ascultarii, altfel nu exista nicio promisiune rasplata a cautarii noastre.

 De asemenea, Dumnezeu nu deschide usa la orice bataie . Sunt batai slabe, care nu indica nici dorinta, nici credinta, ca atunci cand copii neastamparati suna la usa apoi fug, nedorind sa intre. Doar atunci cand batem la usa corecta, si batem plini de expectativa, cu credinta si si insistent, se deschide cu indurare usa.

Astfel, pentru interptarea aceasta minunate rugaciuni-promisiune, trebuie sa discernem adevaratul inteles al cuvintele ei. Cerere,cautare, bataia la usa trebuie sa fie o rugaciune adevarata.{J.R.Miller}

GATA PENTRU LUCRARE

 "Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentruca n-a crezut in Numele singurul Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:17-18)

Aceasta este un cuvant pentru toti slujitori Domnului Cristos. Aceasta este motto-ul adevaratei consacrari din toate timpurile si locurile. Fiecare cuvant din propozitia aceasta are o semnificatie accentuata si intensa."Orce va va zice (El)."

Nu mai exista altcineva care are dreptul sa ne porunceasca. Noi Ii apartinem Domnului Cristos, pentru ca El ne-a rascumparat. El este Domnul si Stapanul nostru. "Orice va va zice".

Noi nu putem alege unele din poruncile Sale ca sa le ascultam, iar pe altele sa le neglijam, sa nu le acordam atentie sau sa le respingem.

Nu trebuie sa facem lucrule placute pe care ni le porunceste si sa le lasam nefacute pe cel care nu sunt dupa gustul nostru sau nu simtim placere sa le facem. Din partea noastra se asteapta sa facem chiar si lucrule care se obtin cu pretul durerii si al jertfirii personale.

Astfel a indeplinit si Domnul Isus  voia Tatalui Sau. Voia Tatalui L-a dus la cruce. Insa nu a sovait sa o accepte cand a vazut calea  devenind tot mai intunecoasa sau a cand a simtit spinii sub picioare si poverile tot mai mari trasformandu-se intr-o greutate zdrobitoare pe umeri. Daca am umbla pe urmele Lui, ascultarea noastra ar fidesavarsita.

"Orice va va zice ." Dar cum putem sti ce ne zice? Noi nu-I putem auzi vocea asa cum I-au auzit-o slujitori la nunta. El vorbeste acum in Cuvantul Sau, iar inima plina de teama sfanta, in timp ce cugeta cu rugaciune la cuvintele sfinte, poate auzi intotdeauna ce spune El.

Domnul Cristos vorbeste in constiinta care ramane sensibila printr-o asultare credincioasa; El vorbeste in providenta  car ne arata datoria ce o avem de indeplinit. Nu exista nicio nesiguranta privitor la ceea ce ne spune, daca suntem cu adevarat dornici sa cunoastem voia Sa.

"Sa faceti orice va va zice."A face - aceasta este lucrul important. N-ar trebui sa punem niciodata intrebari sau sa facem sugestii, atunci cand ne-a vorbit Domnul Isus; problema primordiala pentru noi este ascultarea.

N-ar trebui sa intrebam niciodata care pot fi consecintele sau ce ne-ar costa; din partea noastra se cere pur si simplu sa asultam. Domnul Cristos stie de ce vrea sa facem un lucru, si aceasta ar trebui sa ne motiveze indeajuns.{J.R.Miller}