"IN SCOALA HARULUI"

"In Tine, Dumnezeule,  ma incred: sa nu fiu dat de rusine,si sa nu se bucure vrasmasii  mei de mine! Da, toti cei ce nadajduiesc in Tine nu vor fi dati de rusine;ci de rusine vor fi dat cei ce Te parasesc fara temei.(Psalmul 25:2-3)

Atunci cand incepe sa paseasca cu picioarele tremuratoare pe calea Domnului, credinciosul cere sa fie condus ca un copil care se tine de mana tatalui si ravneste sa fie instruit in alfabetul adevarului.

Invatatura expermentata este refenul rugaciunii lui David  in psalmul  (Psalmul 25:4-5)"Arata-mi ,Doamne,caile Tale,si invata-ma cararile Tale.Povatuieste-ma in adevarul Tau,si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele;Tu esti totdeauna nadejdea mea! 

David stia multe, dar se simtea nestitor si dorea sa mai frecventeze scoala Domnului. El se roaga pentru o bursa in scoala harului de patru ori in aceste versete.

At fi bine daca credinciosii s-ar interesa de caile vechi ale adevarului lui Dumnezeu si ar cere ferbinte Duhului Sfant sa le dea o intelegere sfintita si un spirit dornic de a invata, in loc sa-si foloseasca propiile planuri si sa croiasca carari noi dupa mintea lor.

"Caci Tu esti Dumnezeul mantuiri mele".Iehova cel intreit este Autorul si Desavarsitorul mantuirii poporului Sau. Este  El Dumnezeul mantuirti tale?

Gasesti in alegerea Tatalui, in ispasirea Fiului si in trezirea Duhului temeiul  sperantelor tale vesnice?Daca da, poti sa folosesti aceste miljoace de har ca baza pentru obtinerea viitoarelor binecuvantari.

Daca Domnul a randuit sa te mantuieasca cu siguranta ca El nu va refuza sa te invete caile Lui.

Este o binecuvantare sa ne putem  adresa Domnului cu increderea pe care a manefestat-o David in textul de la inceput;ea ne da o putere mai mare in rugacine si mangaere in incrcari "Tu esti intotdeauna nadejdea mea".

Rabdarea este slujnica si fiica credintei; asteptam cu placere atunci cand suntem sigur ca nu asteptam in zadar. Este datoria si privilegiul nostru sa-L asteptam pe Domnul in slujire, in inchinare, in expectativa si in incredere in toate zilele vietii noastre. 

Credinta noastra va fi incercata; si, daca este adevarata, va continua sa sufere incercarile fara se se vaite.

Nu vom obosi asteptandu-L pe Dumnezeu, daca ne vom aminti cat de mult si cu cata rabdare ne-a asteptat El.pe noi.{CHARLES H. SPURGEON}

"TOT CE GASESTE MANA TA SA FACA, FA CU TOATA PUTEREA TA"

 "De aceea,dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; ...Caci daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru  Isus Hristos."(2 Petru 1: 5-8)

Tot ce gaseste mana ta sa faca" se refera la lucrurile posibile. Sunt multe lucruri pe care le-am putem face, si nu le facem niciodata.

Ar fi bine daca aceste lucruri ar ramane numai in mintea noastra, dar daca vrem sa fim folositori, nu trebuie sa ne multumim sa facem planuri si sa vorbim despre ele.

Trebuie sa indeplinim in mod practic tot ce pot sa faca mainile noastre. O fapta buna este mai valoroasa decat o mie de teorii geniale.

 Sa nu asteptam ocazii mai bune, sau deosebite, ci sa facem lucrurile pe care le avem de facut in fiecare zi. Nu avem alt timp de trait.

Trecutul s-a dus; viitorul nu a venit inca. Nu vom avea niciodata alt timp in afara de prezent. Nu astepta ca experenta ta sa ajunga la maturitate, si apoi sa-L slujesti pe Dumnezeu.

Doreste-ti sa rodesti acum. Slujeste-L pe Dumnezeu acum , dar ai grija de felul in care iti indeplinesti munca: "Fa cu toata puterea ta." .

Fa-o imediat. Nu-ti irosi viata gandindu-te  la ceea ce planuiesti sa faci maine, de parca asa ti-ai putea ascunde lenea de azi.

Niciun om nu-L slujeste pe Dumnezeu facand lucrurile maine. Daca Il onorom pe Hristos si suntem binecuvantati, acest lucru se intampla prin ceea ce face azi. 

Orice ai face pentru Hristos, pune-ti tot sufletul Nu-I oferi o treaba de mantuiala, facuta cand si cand. Cand Il slujesti, slujeste-L cu tot sufletul tau, cu toata inima ta si cu toata puterea ta.

Unde se afla puterea crestinului?  Nu in el insusi, fiindca el este slab .Puterea lui se afla in Domnul ostirilor.

Sa cautam deci  ajutorul Domnului; sa-l cautam cu rugaciune si credinta, si , dupa ce am facut"tot ce gaseste mana  ",sa asteptam binecuvantarea Domnului..Astfel,ceea ce am facut va fi bun si isi va indeplini scopul.{CHARLES H. SPURGEON}

ESTE MINTEA TA CONECTATA LA DUMNEZEU?

 "Celui cu inima tare,Tu-i chezasuiesti pacea; da pacea, caci se increde in Tine." (Isaia 26:3)

"...Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura." (Ioan 7:37-38"

Iti este mintea conectata la Dumnezeu sau ti-e infometata ? Flamanzirea mintii, ce apare in urma neglijarii, constituie una dintre principalele cauze ale epuizarii si neputintei celui implicat in slujire.

Daca nu te-ai folosit niciodata de mintea ta ca sa-ti dedici fiinta lui Dumnezeu, incepe sa faci acest lucru chiar  acum. N-ai de ce sa astepti sa fii abordat de Dumnezeu.

Intoarce-ti gandurile si privirea de la idoli, priveste spre Dumnezeu si vei fi mantuit."Intorceti-va la Mine,si veti fi mantuiti toti ceice sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu si nu altul."Isaia 45:22)

Mintea este cel mai mare dar pe care ti l-a oferit Dumnezeu si ea trebuie sa-i fie dedicata Lui intregime. Cauta sa faci orice gand "rob ascultari de Hristos" (2 Corinteni 10:5)

Aceasta va constitui una dintre cele mai de pret valori ale credintei tale cand va veni timpul incercarii, fiindca atunci credinta ta si Duhul lui Dumnezeu vor conlucra .

Cand ai idei si ganduri ce merita sa fie laudate de Dumnezeu, invata sa le compari si sa le asociezi cu tot ceea ce se intampla in natura - cu rasaritul si cu asfintitul soarelui, cu stralucirea lunii si a stelelor de pe cer si cu schimbarea anotimpurilor.

Atunci vei constata ca gandurile iti vor veni de la Dumnezeu, iar mintea ta nu se va mai afla la dispozitia impulsurilor de moment, ci va fi intotdeauna in slujba lui Dumnezeu.

"Noi am pacatuit ca si parintii nostri...si...nu si-au adus aminte...Dar El i-a scapat din, pricina Numelui Lui,ca sa-Si arate puterea" (Psalmul 106:6-7,8)

Da un imbold memoriei tale si trezeste-te imediat. Nu spune in sinea ta:"dar nu cred ca Dumnezeu imi vorbeste  chiar in clipa aceasta." El ar trebui sa-ti vorbeasca. Adu-ti aminte cui apartii si pe cine slujesti. 

Motiveaza-te sa-ti aduci aminte si atunci dragostea ta fata de Dumnezeu va creste inzecit. Mintea nu-ti va mai flamanzi, ci va fi agera si plina de entuziasm, iar nadejdea nespus de vie.{OSWALD CHAMBERS}

RETRAS CU DUMNEZEU

 "Daca ramaneti in Mine,si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.(Ioan 15:7) "  Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti , si vi se va deschide, Caci ori si cine cere, capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide.(Matei 7:7-8)

Unul din cele mai importante lucruri pe care le facem in aceasta lume este sa ne rugam. Nicio afacere nu va atinge atat de profund interesele vietilor noastre.

Asadar, trebuie sa invatam sa ne rugam corect, pentru a fi siguri de raspuns. De asemenea, trebuie sa fim dornici sa obtinem orice farama de instructiune cu privire la rugaciune.

In cuvantul nostru pentru azi avem una dintre cele mai clare si mai semnificative instructiuni ale Domnului despre modul de a ne ruga.

El nu vorbeste despre rugaciunea publica, ca aceea in care slujitorul conduce adunarea, ci despre rugaciunea personala,in care copilul lui Dumnezeu  vrea sa vorbeasca cu Tatal Sau despre propiile sale probleme si sta la la picioarele Sale cu propiile lui poveri.

Noi ar trebui sa cautam sa fim singuri in toate rugaciunile de felui acesta.  Alte prezente in jurul nostru ne perturba  gandurile si ne ingradesc libertatea. De aceea ni se cere sa ne retragem in odaita noastra si sa inchidem usa dupa noi.

Aceasta inchidere a usii este semnificativa din mai multe puncte de vedere.Ea tine lumea afara. Ne protejeaza de perturbari.

Ea trebuie sa tina afara gandurile lumesti, ingrijorarile si lucrurile care distrug atentia,precum si prezentele lumesti. Ratacirea gandurilor in timpul rugaciunii este , de obicei , una din cele mai chinuitoare neplaceri ale noastre.

Apoi, inchiderea usii ne tine inauntru, si acest aspect este, de asemenea important si plin de semnificatie. Ne tine inauntru, astfel incat sa fim singuri cu Dumnezeu.

Nicio ureche, in afara de a Lui, nu ne aude in vremea ce ne varsam sentimentele inimii si dorintele noastre inaintea Lui.

Astfel suntem ajutati sa  ne dam seama ca doar cu Dumnezeu avem de-a  face, ca doar El ne poate ajuta.

In timp ce suntem inchisi pentru a fi singuri cu Dumnezeu, suntem , de asemenea , inchisi cu scopul de a ne asigura ca atunci cand ne rugam astfel, nu rostim doar vorbe in vant. 

Este o ureche care ne aude si, desi nu putem vedea nicio prezenta, urechea Tatalui nostru ne asigura de pretuirea iubitoare a cerului, dar si de un raspuns promt si indurator.{J.R.Miller}

SA FOLOSESTI TOATE DARURILE ...CA SA DEVII UN VINGATOR ?

"Ca vulturul care isi scutura cuibul, Zboara  deasupra puilor, Isi intinde aripile, ii ia Si-i poarta pe penele lui: Asa a condus Domnul singur pe poporul Sau,si nu era nici un dumnezeu strain cu El.(Deuteronom 32:10-12)

Dumnezul nostru atotputernic este ca un parinte caruia Ii face placere sa-Si conduca cu grija copiii plapanzi pana la marginea unei prapastii si apoi sa-i impinga de pe stanca pur si simplu in aer.

El face acesta pentru ca ei sa poata afla ca au deja putere de sbor de care nu-si dau seama si pe care o pot adauga pentru totdeauna la placerea si confortul vietii lor.

Totusi daca, in incercarea lor de a zbura,sunt expusi unui pericol extraordinar, El este pregatit sa coboare sub ei si sa-i poarte pe aripile Lui puternice.

Cand Dumnezeu aduce pe unul din copiii Lui intr-o pozitie de neegalata dificultate, ei pot intotdeauna sa se bizuie pe El ca sa-i salveze.,din Cantecul de biruinta

Cand Dumnezeu pune o povara asupra ta, El Isi pune bratele sub tine.

A fost odata o plantuta care era mica si a carei crestere era oprita, pentru ca traia sub umbra unui stejar urias. Plantuta aprecia umbra care o acopera si se bucura foarte mult de odihna linistita pe care nobilul ei prieten i-o ofera.Totusi exista o binecuvantare mai mare pregatita pentru aceasta plantuta. 

Intr-o zi un padurar a intrat in padure cu o secure ascutita si a doborat stejarul uriasi. Plantuta a inceput sa planga, strigand: "Adapostul meu a fost luat. Acum orice vant puternic va bate peste mine,si orice furtuna va cauta sa ma smulga din radacini!"

Ingerul pazitor al plantutei a raspuns: "Nu! Acum soarele va straluci si ploile vor cadea peste tine mai abundente ca inainte. Acum forma ta  pipernicita va rasari in toata splendoarea, si florile tale, care n-ar fi putut creste niciodata pana la deplina perfectiune in umbra, vor rade in stralucirea soarelui.

Si oamenii uimiti vor spune: "Uite cum  a crescut planta aceea! Ce glorios de frumoasa a devenit prin indepartarea aceluia care era umbra  si placerea ei!"

Dragul meu credincios, intelegi tu ca Dumnezeu poate sa-ti ia confortul si privilegiile ca sa faca din tine un crestin mai puternic?

Vezi tu de ce Domnul Isi instruieste intotdeauna soldatii nu lasandu-i sa stea intinsi pe paturile comoditatii, ci chemandu-i la marsuri si servicii dificile? El face sa treaca prin ape, sa traverseze inot rauri, sa escaladeze munti stancosi, si sa faca multe marsuri lungi carand in spate ranite grele de necaz.

Asa Isi formeaza El soldatii - nu imbracandu-i in uniforme frumoase ca sa umble tantosi la portile cazarmilor sau sa apara ca niste gentlemeni chipesi pentru cei care se plimba prin parc.

Nu, Dumnezeu stie ca soldatii pot fi formati numai in batalie si nu se dezvolta in timpuri de pace. Putem sa crestem materia prima din care sunt facuti soldatii, dar ca sa-i trasfornam in adevarati luptatori este nevoie de educatia capatata prin mirosul prafului de pusca si prin lupta in mijlocul gloantelor care zboara si a bombelor care explodeaza, trairea in vremuri placute si pasnice.

Deci dragul meu crestin, ar putea explica aceasta situatia ta? Iti descopera Domnul darurile si le face sa creasca? Dezvolta El in tine calitatile unui soldat impingndu-te in focul bataliei?N-ar trebui atunci sa folosesti toate darurile si armele pe care El ti le-a dat ca sa devii un vingator? [CHARLES H..SPURGEON]

CEA MAI MARE SURSA A PUTERII

"De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea. Si cand stati in picoare de va rugati,sa iertati orice aveti impotriva cuiva, si Tatal vostru din ceruri va va ierta greselile voastre." (Marcu 11: 24-25) "...orice veti cere in Numele Meu voi face..."(Ioan 14:13)

Duc eu la indeplinire aceasta lucrare de mijlocire pana in cele mai ascunse cotloane ale vietii mele?  Nu exista niciun fel de capcana si niciun fel de pericol de a fi amagit sau de a arata mandrie in mijlocirea adevarata.

Ea este o lucrare ascunsa ce aduce roade prin care Tatal este proslavit. Ingadui eu ca viata mea spirituala sa se vestejeasca sau sunt focalizat, aducand totul intr-un punct central - ispasirea Domnului meu!

Stapaneste Isus Hristos din ce in ce mai mult fiecare interes al vietii mele?  Daca punctul central sau cea mai puternica influienta a vietii mele este ispasirea Domnului,  atunci fiecare aspect al vietii mele va aduce roade pentru El.

Totusi, trebuie sa pun timp deoparte ca sa descopar care este acest punct central al puterii. Sunt eu dispus sa dedic cate un minut din fiecare ora concentrarii asupra Lui ? 

" Daca ramaneti in Mine..." -adica daca veti continua sa actionati si sa lucrati incepand din acel punct central - "cereti orice veti vrea, si vi se va da" (Ioan 15:7)

Raman eu in El?  Imi fac timp de sa raman in El? Care este cea mai mare sursa a puterii din viata mea? Este oare munca, slujirea si sacrificiile mele pentru altii sau este stradania mea de a lucra pentru Dumnezeu?

Nu ar trebui sa fie nicinul dintre aceste lucruri -  ceea ce ar trebui sa constituie cea mai mare sursa a puterii din viata mea este ispasirea Domnului. 

Noi suntem cel mai mult modelati nu de lucrul caruia il dedicam cel mai mult timp, ci lucru care exercita cea mai mare putere asupra noastra. Trebuie sa luam o hotarare de a ne limita si a ne concentra dorintile si  interesele asupra ispasirii realizate prin Crucea lui Hristos.

"Orice veti cere in Numele Meu ,voi face..." Ucenicul care ramane in Isus este voia lui Dumnezeu, iar ceea ce par a fi alegirele sale libere sunt de fapt lucrurile hotarate mai dinainte de Dumnezeu. 

Este acest lucru plin de mister? Pare el sa contrazica logica sanatasa sau pare cu totul absurd? Da,  insa ce adevar glorios este aceasta pentru un credincios al lui Dumnezeu. {OSWALD CHAMBER}

"PACE IN MINE.IN LUME VETI AVEA NECAZURI;"

 " Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru,aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu,care intrece orice pricepere,va va pazi inima si gandurile in Hristos Isus."

Este o mare diferenta intre placere si binecuvantare. Pavel a expermentat intemnitarea, durerea, sacrificiul, si suferinta pana la limitele lor, totusi prin toate acestea a fost binecuvantat.

Toata fericirea a devenit reala in inima si viata lui, in mijlocul imprejurarilor dificile.

Paganini,marele violonist italian, a pasit odata pe scena si a descoperit ca era ceva in neregula cu vioara lui, tocmai cand audenta incetase cu aplauzele.

S-a uitat la instrument pentru o clipa si dintr-odata si-a dat seama ca nu era vioara lui cea buna si cea mai valoroasa. 

De fapt, vioara nu era a lui de loc .Momentan a simtit ca paralizeaza,dar s-a intors repede spre audenta, spunundu-ca s-a facut o gresalale si ca nu avea vioara lui cu el,

A pasit inapoi in spatele cortinei, gandindu-se ca trebuie s-o fi lasat in spatele scenei, dar a descoperit ca cineva o furase pe a lui si o lasase pe cea inferioara in locul ei.

Dupa ce a ramas un moment in spatele cortinei, Paganini a pasit din nou pe scena ca sa vorbeasca audentei.

"Doamnelor si domnilor, acum va voi demostra ca muzica nu tine de instrument, ci de suflet".

Apoi a cantat ca niciodata inainte,si frumoasa muzica a curs din acel instrument inferior pana cand audenta a fost atat de incantata incat aplauzele lor entuziaste aproape ca a ridicat tavanul salii de concerte.

El l-a aratat intr-adevar ca muzica nu tinea de instrumentul  lui, ci de sufletul lui! 

Dragul meu credincios testat si incercat, este misiunea ta sa umbli pe scena acestei lumi ca sa aarati tuturor celor din cer si de pe pamant ca muzica vietii nu sta in imprejurarile tale sau in lucrurile exterioare, ci in sufletul tau.

 Daca pacea este in inima ta,

Cea mai salbatica furtuna de iarna este plina de o frumosete solemna.

Intunericul noptii se imprastie, dar iti arata calea datoriei

Fiecare creatura vie spune o poveste noua si vesela,

Chiar si copacii si pietrele, toate prind o raza de glorie

Daca pacea este in inima ta. Charles Francis Richardson

{IZVOARE IN DESERT}

NIMIC NU ESTE PREA GREU PENTRU DUMNEZEU!

 ""Ah,Doamne  Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este mirat din partea Ta!" ( Ieremia 32:17)

Exact in momentul in care haldeii inconjurasera Ierusalimul. cand sabia, foametea si molima pustiiau tara, Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia sa cumpere o tarina si sa faca zapisul in mod legal, cu martori.

Era o fapta stranie pentru un om rational. Prudenta nu o putea justifica, fiindca nu existau prea multe sanse ca Ieremia sa se bucure de tarina cumparata.

Dar pentru Ieremia cuvantul Domnului a fost de ajuns, fiindca el stia ca Dumnezeu va fi justificat de toti copiii Sai. El gandea in felul urmator: "Doamne Dumnezeule, Tu poti sa faci aceasta bucata de pamant folositoare pentru mine.

Poti sa scapi tara de asupritori. Poti sa ma ajuti sa stau sub via si sub smochinul meu , pe propietatea pe care mi-am cumparat-o, fiindca Tu ai facut cerul si pamantul.Nimic nu este prea greu pentru Tine."

Aceasta este maiestatea sfintilor din vechime, care au indraznit sa faca, la porunca Domnului, lucruri pe care ratiunea umana le condamna.

Fie ca este vorba de Noe care a construit o corabie pe pamant uscat, de Avram care si-a oferit ca jertfa singurul fiu, de Moise care a dispretuit comorile Egiptului, 

sau Iosua care a asediat Ierihonul timp de sapte zile, fara nicio alta arma in afara de ulcioare si de trambite - toti au actionat la porunca Domnului, contrar ratiunii umane.

Si Domnul le-a dat dar o rasplata pe masura credintei lor ascultatoare.

Sa-i ajute Dumnezeu pe credinciosii timpurilor moderne sa aiba parte de o credinta eroica mai mare in Dumnezeu!

Daca ne-am aventura mai mult in fagaduintele lui Dumnezeu, am intra intr-o lume de minuni de care suntem inca straini. Fie ca locul de incredere al lui Ieremia sa fie al nostru! Nimic nu este prea greu pentru Dumnezeul care a creat cerurile si pamantul!{CHARLES H. SPURGEON}