OBICEIUL DE A RECUNOASTE BOGATIA LUI DUMNEZEU

"Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celuice ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin cari El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit  de stricaciunea care este in lume prin pofte. (2Petru 1:3-4)

Noi suntem facuti "partasi firii dumnezeiesti", primind si avand parte de insasi natura luiDumnezeu prin promisiunile Sale.

Mai apoi trebuie sa aducem acea fire dumnezeieasca in firea noastra omeneasca prin cultivarea unor obiceiuri sfinte.

Primul obicei pe care trebuie sa il cultivam este obiceiul de a recunoaste bogatia lui Dumnezeu de care El ne face parte.

Totusi noi spunen: "O, nu pot  sa-mi permit cutare lucru" Una dintre cele mai mari minciuni se ascunde in aceasta afirmatie.Vorbim de parca Tatal nostru ceresc  ne-a dezmostenit, lasandu-ne saraci lipiti!

Credem ca este un semn de umilinta autentica sa spunem in cele din urma:"Ei bine, abia am reusit sa o scot la capat astazi,dar a fost nespus de greu."

Si cu toate acestea, Dumnezeuu Atotputernic este in intregime al nostru in Domnul Isus! Iar El va merge pana in panzele albe pentru a ne binecuvanta, numai sa Il ascultam.

Chiar are importanta ca imprejurarile n care ne aflam sunt grele? Si de ce nu ar fi? 

Daca ne lasam cuprinsi de autocompatimire si ne lafaim in luxul nefericirii, dam la o parte bogatiile lui Dumnezeu din viata noastra si ii impiedicam si pe altii sa aiba parte de ele.

Niciun pacat nu este mai rau decat pacatul autocompatimirii, caci acesta Il inlautara pe Dumnezeu de pe tronul vietii noastre, inlocuindu-Lcu propriile noastre interese.

El ne face sa ne deschidem gura numai sa ne plangem,si nu devenim altceva decat niste bureti spirituali-mereu absorbind, niciodata daruind si nefiind niciodata satui. Iar in viata noastra nu mai exista nicun fel de frumosete sau de generozitate.

Inainte ca Dumnezeu sa devina multumit de noi,ne va lua toata asa-numita a noastra bogatie,pana ce vom invata ca El este Izvorul nostru ; dupa cum spunea psalmistul:"Toate izvoarele mele sunt in Tine"(Psalmul 87:7)

Daca maretia, harul si puterea lui Dumnezeu nu sunt manifestate in noi,El ne cere socoteala..

"Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har,pentruca ...sa prisositi..."(2Corinten 9:8)-invata apoisa reversiharullui dumnezeuasupra altora, daruindu-te cu generozitatealtora.Indentifica-te cu natura lui Dumnezeu si binecuvantareaLuise varevarsa necontenit peste tine.{OSWALD  CHAMBERS}

UN OM AL RUGACIUNII

"Cereti ,si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide.Caci ori si cine cere capata; cine cauta gaseste ; si celui ce bate, i se deschide.(Matei7:7-8)
"De aceea va spun ca orice veti cere ,cand va rugati ,sa credeti ca l-ati si primit si-l veti avea.(Marcu 11:24) 

Unul dintre cei mai mari oameni ai rugaciunii si ai credintei secolului al XIX-lea, pe care Dumnezeu l-a  dat omenirii, a fost germanul Georg Muller(1805-1898), care a emigrat in Anglia.El a calcat pe urmele Domnului si Mantuitorului sau.

 

Dupa terminarea studiilor uneversitare la Universitatea din Halle, a placat in Anglia unde a intrat in legatura cu o societate misionara. Acolo Dumnezeu l-a directionat spre o alta lucrare.

Inima lui Muller s-a legat de cei 6.000 de copii orfani ai Anglei,care erau gazduiti in inchisorile din tara, pentru ca nu erau un alt loc pentru ei.

Intr-o dimineata a citit Psalmul 81. Cuvintele: "Eu sunt Domnul Dumnezeu tau, care te-am scos din tara Egiptului; deschide-ti  gura larg, si ti-o voi umple!",au gasit un puternic ecou in sufletul sau.

Atunci s-a hotarat sa faca ce nu mai facuse: sa-i ceara  lui Dumnezeu un local de 25.000 de lire si niste oameni care sa ingrijeasca de copii. Dumnnezeu i-a ascultat rugaciunea.In dimineata urmatoare a sosit banii.

De atunci, omul rugaciunii si al credintei s-a hotarat sa nu ceara nimic de la oameni, decat de la Dumnezeu."Domnul va purta de grija", a devenit motto-ul lui si al orfanilor carora le era acum tata

Unul din principiile lui Georg Muller era sa nu ceara ajutor financiar niciodata de la nicio fiinta umana oricat de mare ar fi fost nevoia,ci sa-si prezinte dorintele numai inaintea lui Dumnezeu.

Prin rugaciune si credinta, Georg Muller a construit cinci orfelinate -case pentru peste 10.000 decopii orfani,a infiintat 117scoli care au educat peste 120.000 copii, incluzand orfanii.

Fara sa ceara ceva altei persoane decat lui Dumnezeu , a primit pentru orfani peste sapte milioane dolari de-a lungul vietii.Cand se ruga pentru ceva,el nu se ruga doar pentru ca dorea acel lucru,ci pentru ca nevoia era mare.

Georg se ruga tot timpul cu Biblia deschisa inaintea lui.In fiecare rugaciune se baza pe promisiunile lui Dumnezeu. Cand vedea ca hrana era pe terminate, se ruga impreuna cu sutele de copii orfani.

Acest om al credintei si al rugaciunii traia intr-un duh de rugaciune."Ma rog cand merg, cand vorbesc, cand ma culc si cand ma trezesc". ,spunea Georg Muller."De mii si zeci de mii de ori rugaciunile mele au primit raspuns.Nu voi renunta niciodata, stiu carui Dumnezeu Ii slujesc."

Georg Muller era nedezlipit de Biblie si incuraja pe ceilalti credinciosi sa-si faca obiceiul sa se trezeasca mai devreme si sa se intanleasca cu Dumnezeu prin Cuvantul Sau.

Se spune ca a citit Biblia de peste 200 de ori in 69 de ani.In Cuvantul lui Dumnezeu Georg Muller a intanlit pe Domnul sau care a spus cuvintele din versetul de astazi:"cand va rugati ,sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea".{Samanta buna}

CREDINCIOSUL LENES DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL

 "Sa veghem unii asupra altora,ca sa ne indemnam la dragoste si fapte bune.Sa nu parasim adunarea noastra...(Evrei 10:24-25)

Cu totii suntem in stare sa fim lenesi din punct de vedere spiritual. Dorim sa ne ferim de drumurile dificile ale vietii, iar principalul nostru obiectiv este sa ne asiguram un loc de refugiu de lume.

Ideile prezentate in aceste versete din Evrei 10 sunt acelea de a ne indemna unii pe altii si de a ramane unitii.

Ambele actiuni necesita initiativa - sa fim dispusi sa facem primul pas spre cunoasterea lui Hristos, nu sa luam initiativa spre relizarea de sine.

A trai o viata distanta, retrasa si izolata este diametral opus spiritualitatii propovaduite de Isus Hristos.

Adevaratul test  al spiritualitatii noastre are loc atunci cand ne confruntam cu nedreptatea, decadere, ingratitudine si tumult,toate acestea avand tendinta sa ne facem lenesi din punct de vedere spiritual.

In timp ce suntem incercati, dorim sa ne folosim de rugaciune si de citirea Bibliei in scopul gasirii unui refugiu linistit.

Il folosim pe Dumnezeu numai pentru a dobandi pace si bucurie. Cautam doar desfatare pe care o putem avea in Isus Hristos, nu cautam sa Il cunoastem cu adevarat.Aceasta este primul pas in directia gresita. 

Toate acestea lucruri pe care le cautam sunt doar niste efecte,si cu toate acestea noi incercam sa le transformam in cauze.

"Dar socotesc ca este drept - spunea Petru - ... sa va tin treji aducandu-va aminte..." (2 Petru 1:13)

Este un lucru absolut neplacut sa primim o lovitura puternica de la cineva care este folosit de Dumnezeu ca sa ne indemne - cineva care este plin de activitate spirituala.

O simpla lucrare activa si activitatea spirituala nu este unul si acelasi lucru. Lucrarea activa poate fi de fapt imitatia activitatii spirituale

Adevaratul pericol al lenei spirituale este faptul ca noi nu vrem sa fim indemnati- nu vrem sa auzim nimic altceva decat despre o izolare spirituala de lume. .

Totusi ,Domnul Isus Hristos nu incurajeaza niciodata ideea izolarii - El spune: "...Duceti-va si faceti ucenicii... Si invatati-i sa pazeasca tot ce v'am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele,pana la sfarsitul veacului."Matei 28:19-20) {OSWALD CHAMBERS}

"STAI PE LOC"

 " Stati pe loc, si veti vedea izbavirea pe care v-o va Domnul in ziua aceasta. (Exod 14:13)

Acest verset contine porunca lui Dumnezeu pentru mine ca credincios pentru acele perioade in care ma confrunct cu situatii cumplite si dificultati extraordinare.

Ce trebuie sa fac eu cand nu ma pot retrage nici nu pot merge inainte si calea mea este blocata si la dreapta si la stanga?

Cuvantul Stapanului pentru mine este: "Stai pe loc". Si cel mai bun lucru pe care-l pot face in momentele acelea este sa ascult numai de cuvantul Stapanului meu, pentru ca altii vor veni la mine cu sugestiile lor si cu sfaturile lor rele.

Disperarea va veni, soptind: "Renunta - nu te impotrivi". Dar chiar si-n cele mai grele timpuri, Dumnezeu ma va face sa fiu vesel si curajos, bucurandu-ma in dragostea si credinciosia Lui.

Lasitatea va veni si va spune: "trebie sa te intorci la caile de actiune ale lumii. Este prea greu pentru tine sa continui sa traiesti viata de crestin. 

Renunta la principiile tale". Insa oricat de mult m-ar presa Satan sa urmez calea lui, nu pot, pentru ca sunt un copil al lui Dumnezeu.

Hotararea divina a Domnului mi-a poruncit sa merg " din putere in putere"(Psalmul 84:7). De aceea, asa voi face, si nici moarte, nici iadul nu ma vor intoarce de pe calea mea. 

Si daca pentru o perioada El imi spune sa "stau pe loc", voi admite aceasta ca un timp de reinnoire a puteri mele pentru pasii mai mari din viitor.

Nerabdarea va veni, tipand: "Scoala-te, fa ceva! Sa "tai pe loc" si sa astepti este pura trandavie". De ce sa ma gandesc ca trebuie sa fac ceva acum in loc sa privesc la Domnul? El nu numai ca va face ceva-El va face totul.

Aroganta va veni, mandrindu-se: "Daca marea iti blocheaza calea, arunca-te in ea si asteapta un miracol" Insa adevarata credinta nu asculta niciodata de aroganta, de nerabdare, de lasitate sau de disperare, ci Il aude numai pe Dumnezeu, spunand: Stai pe loc." Si atunci ramane pe loc neclintita ca o stanca.

"Stai pe loc". Trebuie sa iau postura unuia care sta pe loc, gata de actiune, asteptand alte oridine si asteptand vesel si rabdator glasul Conducatorului.

Nu va trece mult si Dumnezeu imi va spune, la fel de clar cum i-a spus si lui Moise sa transmita copiilor lui Israel: "Sa porneasca inainte" (Exod14:15) ....{Chares H. Spurgeon} 

In perioade de nesiguranta- asteapta. Daca ai vreo indoala -asteapta, nu te sforta sa intri in actiune. Daca simti vreo retinere in duhul tau, nu porni impotriva ei- asteapta pana se elibereaza calea.{Izvoare in Desert}

NECESITATEA RELTIEI

 "Voi sunteti lumina lumii. O cetate asazata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa. Si oameni n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc,ci o pun in sfesnic,si lumineaza tuturor celor din casa .

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri. (Matei 5:14-15,16)

Invatatura Domnului nostru poate fi rezumata astfel: relatia pe care ne-o cere El este una imposibila daca El nu a facut o lucrare supranaturala in noi.

Isus Hristos cere ca ucenicul Sau sa nu ingaduie nici macar cea mai mica urma de indignare in inima sa atunci cand confrunta cu tiranie si nedreptate

Nici cel mai mare entuziasm nu va putea tine piept poverii pe care o va pune Isus Hristos asupra slujutorului Sau.

Un singur lucru va putea suporta acea povara si anume o relatie personala cu Insusi Isus Hristos - o relatie care a fost examinata , curatita si incercata pana  cand nu a mai ramas decat un singur scop si pot spune cu adevarat:

"Sunt aici pentru ca Dumnezeu sa ma trimita acolo unde doreste El." Chiar daca toate celelalte lucruri vor deveni incetosate, aceasta relatie cu Isus Hristos nu trebuie sa devina niciodata astfel.

Predica de pe Munte nu este un tel de neatins; este o declaratie a ceea ce se va intampla in mine atunci cand Isus Hristos a schimbat natura mea, punand in mine insasi natura Sa. Isus Hristos este singurul care poate implini predica de pe Munte.

Pentru a putea fi ucenici ai lui Isus, trebuie sa fim facuti ucenici in mod supra natural. Iar atata vreme cat pastram in mod constient scopul hotarat de a fi ucenicii Lui,  putem fi siguri ca nu suntem ucenici.

Isus spune: "Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi..."(Ioan 15-16). In felul acesta incepe harul lui Dumnezeu.  Este o constrangere de care nu putem scapa niciodata ; putem sa nu ascultam de ea, dar nu o putem genera sau produce vreodata.

Noi suntem atrasi la Dumnezeu printr-o lucrare a harului Sau supranatural si nu putem sa identificam vreodata unde anume a inceput aceasta lucrare.

Modul in care Domnul nostru face pe cineva ucenic al Sau este supranatural .El nu cladeste pe temelia vreunei capacitati naturale a noastre. 

Dumnezeu nu ne cere sa facem lucrurile care sunt usoare pentru noi din fire- ne cere doar sa facem lucrurile pe care suntem cu totul destoinci sa le facem prin harul Sau,si acela este locul unde va aparea intotdeauna crucea pe care trebuie sa o purtam.{ OSWALD CHAMBERS}

URCA, PRIETENE, PE UN MUNTE INALT

 
                                          "Suie-te pe un munte inalt"  (Isaia 40:9)

"Sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi. (Efeseni 3:18-19,20)

Cunoasterea noastra despre Cristos seamana cumva cu escaladarea unuia dintre muntii Wales. Cand il privesti de la poalele, ti se pare o nimica toata: muntele este insa de doua ori ma inalt.

Daca iti petreci toata viata pe vale, nu vei vedea de cat paraiele care coboara in cascade la picioarele muntelui.

Urca-te pe primul damb care iti este la indemana si vei vedea toata valea intinsa la picioarele tale. Urca mai sus si  vei vedea intreg tinutul intr-o priveliste care iti va bucura sufletul.

Urca inca si mai sus si scena se va mai largi, pana cand vei ajunge in varf si vei vede estul, vestul nordul si sudul; intreaga Anglie se va intinde la picioarele tale.

Colo vei vedea o padure dintr-un tinut indepartat, poate la doua sute de kilometri si dincolo marea,si mai incolo serpuirea agitata a unui rau si coloanele de fum dintr-un mare oras, sau catargele corabiilor odihnindu-se in port.

Toate lucrurile acestea te vor incanta si iti vei spune: "nu mi-am imaginat niciodata ca as putea vedea atatea minunatii de aici".

Viata crestinului este la fel. Cand primim credinta in Christos, Il vedem foarte putin. Dar cu cat urcam mai sus, cu atat vedem mai mult din frumusetea Lui.

Insa cine ar putea spune ca am ajuns la varf?  Cine a cunoscut toate inaltimile si adancimile iubirii "lui Christos, care intrece orice cunostinta"(Efeseni 3:19)

Batranul Pavel, albit de vreme si de necazuri, tremurand in temnitile Romei, a avut dreptate sa spuna: "stiu in cine am crezut" (2 Timotei 1:12), fiindca, pentru el, fiecare experienta a fost ca urcarea unei culmi,

Fiecare incercare a insemnat o escaladare, iar moartea l-a condus chiar in varf, de unde a vazut toata credinciosia si dragostea Celui caruia ii incredintase sufletul. Urca, prietene, pe un munte inalt!

{CHARLES SPURGEON}

PUNE-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC

                 "...Isus nu se incredea in ei... fiindica El insusi stia ce este in om" (Ioan 2:24-25)

Pune increderea in Dumnezeu pe primul loc. Domnul nostru nu Si-a pus niciodata increderea in vreo persoana. 

Cu toate acestea, El nu a fost niciodata suspicios, niciodata ursuz si niciodata nu Si-a piardut speranta in privinta cuiva deoarece Si-a pus increderea in Dumnezeu pe primul loc.

Avea incredere absoluta in ceea ce poate face harul lui Dumnezeu pentru altii. Daca imi pun increderea in primul rand in fiinte umane, rezultatul va fi disperarea si dezndejdea mea fata de oricine.

Voi deveni ursuz pentru ca am insistat ca oamenii sa fie ceea ce nu poate fi niciodata un om- absolut perfect si drept.

Niciodata sa nu ai incredere in nimic din tine sau din oricine altcineva, in afara de harul lui Dumnezeu.

Pune voia lui Dumnezeu pe primul loc."Iata-Ma ,vin sa fac voia Ta Dumnezeule."( Evrei 10:9)

Un om asculta deceea ce pricepe el drept nevoie - Domnul nostru a ascultat de voia Tatalui Sau. Lozinca din vremea noastra este: "

Trebuie sa ne apucam de lucru! Paganii mor fara Dumnezeu.Trebuie sa mergem sa le spunem despre El"

Insa trebuie mai intai sa ne asiguram ca "nevoile" lui Dumnezeu si voia Sa in noi personal sunt implinite. Isus a spus:"... ramaneti ... pana veti fi imbracati cu putere de sus" (Luca 24:49)

Scopul instruirii noastre crestine este sa ajungem ne raportam corect la "nevoile" lui Dumnezeu si la voia Sa.

Odata ce sunt implinite "nevoile"lui Dumnezeu in noi, El ne va deschide drumul ca sa infaptuim voia Sa, implinind "nevoile"Sale  in alta parte.

Pune-L pe Fiul lui Dumnezeu pe primul loc."...oricine va primi un copilas ca acesta in Numele Meu, Ma primeste pe Mine"(Matei 18;5)

Dumnezeu a venit in lume in chip de copil, daruindu-Se si incredintandu-mi-Se mie. El asteapta ca viata mea personala sa fie un "Betleem".

Ingadui eu ca viata mea fireasca sa fie transformata treptat prin viata Fiului lui Dumnezeu care locuieste in mine? Scopul suprem al lui Dumnezeu este ca Fiul Sau sa poata fi aratat in mine.{OSWALD  CHAMBERS}