"HRISTOS A MURIT PENTRU NOI"

 "Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati  cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati  cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. Si nu numai atat, dar ne bucuram  in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea."(Romani 5:10-11)

Fiindca suntem  socotiti neprihaniti prin credinta,avem pace cu Dumnezeu." (Romani 5-1) . Constiinta nu ne mai acuza. Judecata decide acum pentu pacatos, nu impotriva lui. Memoria priveste trecutul cu adanca durere pentru pacatele savarsite, dar nu se teme de nicio  pedeapsa viitoare. 

Hristos a platit datoria poporului Sau pana la ultimul banut si a primit chitanta divina. Fiindca  Dumnezeu nu poate fi atat de nedrept incat sa ceara plata dubla pentru o singira datorie, nici un suflet pentru care Isus a murit ca inlocuitor nu poate fi aruncat in iad.

Se pare ca unul din principiile  naturii noastre luminate este credinta ca Dumnezeu este drept. Simtim ca trebuie sa fie asa ,si aceasta ne produce groaza la inceput, dar este minunat ca aceeasi  credinta ca Dumnezeu este drept devine un stalp de incredere si pace!

Daca Dumnezeu este drept, eu,ca pacatos, singur si fara inlocuitor, trebuie sa fiu pedepsit. Dar Isus sta in locul meu si este pedepsit pentru mine. Daca Dumnezeu este drept, eu ca un pacatos, ma ridic prin Hristos, si nu pot fi niciodata pedepsit.

Dumnezeu trebuie sa-Si schimbe natura inainte ca un suflet pentru care Isus a murit sa aiba posibilitatea sa sufere pedeapsa legii. De aceea, Isus a locul credinciosului, suferind mania divina pentru tot ce trebuiea sa indure  poporul Sau ca rezultat  al pacatului; acum, credinciosul poate sa triumfe:

"Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu"? (Romani 8:33)  Nu Dumnezeu , fiindca El a fost indreptatit. Nu Hristos, fiindca El a murit,'ba mai mult, El a inviat" (Romani 8:34)

Speranta mea este vie, nu fiindca sunt pacatos, ci sunt un pacatos pentru care  Hristos a murit. Increerea mea nu intemeaza pe sfintenia mea, ci prin faptul ca, fiind nesfant, El este neprihanirea mea. 

Credinta mea nu se intemeaza pe ceea ce simt sau stiu, ci pe ceea ce este Domnul Hristos, pe ceeace a facut si pe ceea ce face pentru mine.

"Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos , prin care am capatat impacarea.(Romnai 5:11){CHARLES H. SPURGEON }

" DUMNEZEU ESTE O FIINTA INFINIT DE MINUNATA!

 "Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte, unii fata de altii,  dupa pilda lui Hristos Isus; pentru ca toti impreuna, cu o inima si o gura, sa slaviti pe Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos.(Romani 15:5-6)

Dumnezeu cauta barbati si femei ale caror inimi sunt indreptate spre El si care se vor increde mereu in El orice ar dori El sa faca cu vietile lor.

Dumnezeu este gata  si doreste sa lucreze cu mai multa putere ca alta data prin poporul Sau, si ceasul secoalelor bate ora 11.

Lumea priveste si asteapta sa vada ce poate face Dumnezeu intr-o viata dedicata Lui. Si nu numai lumea asteapta, ci Dumnezeu Insusi asteapta sa vada cine va fi cel mai devotat om care a trait vreodata :

dornic sa fie nimic. pentru ca Hristos sa poata fi totul; acceptand in totalitate scopurile lui Dumnezeu ca fiind ale lui; primand smerenia, credinta, dragostea si puterea lui Hristos, 

dar neimpiedecand niciodata planul lui Dumnezeu, ci lasandu-L intotdeauna sa-Si continuie lucrarea Sa minunata. C.H.P.

Nu exista nici o limita la ceea ce Dumnezeu poate sa faca prin tine, cu conditia ca sa nu cauti gloria ta personala.

Gerge Mueller, la mai mult de 90 de ani, cand s-a adresat  unor slujitori si altor lucratori crestini, a spus: "Eu m-am intors la Dumnezeu in Noiembrie 1825, dar n-am ajuns sa-mi predau toata inima decat dupa patru ani, in iulie 1829.

Atunci am realizat ca dragostea mea fata de bani, renume, pozitie, putere si placeri lumesti s-a dus. Dumnezeu, si numai El, a devenit totul meu in toate.

In El am gasit tot ce aveam nevoie, si nu-mi mai doream nimic altceva . Prin harul lui Dumnezeu, intelegerea  suficientei Lui a ramas pana in ziua aceasta, facand din mine un om fericit. Aceasta m-a facut sa ma intereseze lucrurile lui Dumnezeu.

Si astfel, dragi credinciosi , va intreb cu toata dragostea, vati predat toata inima lui Dumnezeu, sau mai este ceva in viata voastra la care refuzati sa renuntati, in ciuda chemarii lui Dumnezeu?

Inainte de momentul care mi-am predat viata, citeam putin din Scripturi, dar preferam alte carti. Dar din momentul acela  adevarul pe care El mi l-a relevat despre Sine Insusi a devenit o binecuvantare inexprimabila. 

Acum pot sa spun cu onestitate din adancul inimii ca Dumnezeu este o Fiinta infinit de minunata.Va rog, sa nu fiti multumiti niciodata pana nu veti putea spune si voi din launtru sufletului vostru:"Dumnezeu este o Fiinta infinit de minunata !{Izvoare in desert}

SUNT "SUSPINE NEGRAITE"

 "Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum sa ne rugam. Dar Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite . Si Cel ce erceteaza inimile, stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu."(Romani 8:26-27)

Aceasta este un mister adanc al rugaciunii. Este o unealta delicata, divina pe care cuvintele n-o pot exprima si teolegia n-o poate explica, dar cel mai umil credincios o cuoaste, chiar daca n-o poate  intelege.

O, poverile pe care le purtam cu dragoste dar nu le putem intelege! O, inexprimabilele dorinte arzatoare ale inimilor noastre  dupa lucrurile pe care nu le putem pricepe!

Totusi stim ca ele sunt un ecou de la tronul lui Dumnezeu ,  si o soapta din inima Sa. Deseori ele sunt mai degraba un suspin decat o cantare, si mai degraba o povara decat o pana plutind in vant.

Dar ele sunt o povara binecuvantata, si un suspin al carui ton retinut este o lauda si o bucurie negraita. Sunt " suspine negraite".

Nu putem intotdeauna sa le exprimam noi insine, si deseori tot ce intelegem este ca Dumnezeu se roaga in noi pentru ceva care numai El intelege si care are nevoie de atingerea Sa.

Asa ca putem pur si simplu sa varsam din preaplinul inimii noastre povara duhului nostru si necazul care pare sa ne zdrobeasca, Putem sti ca El aude, iubeste, intelege, primeste si separa  din rugaciunea noastra tot ce este eronat, imprefect sau gresit.

Si apoi El prezinta ce a mai ramas, impreuna cu tamaia Marele nostru Preot minunat, inaintea tronului Sau din inaltime. Putem fi siguri ca rugaciunea noastra este auzita, acceptata  si ascultata in Numele Lui. A, B. Simpson.

Nu este necesar sa-I vorbesti in continuu lui Dumnezeu, sau sa auzi mereu ceva din partea lui Dumnezeu , ca sa ai partasie cu El, pentru ca exista o partasie fara grai care este mai dulce deca cuvintele.

Un copilas poate sa sada toata ziua linga mama lui, absorvit complet de joaca lui,  in timp ce mama lui este ocupata cu munca ei,  si cu toate ca  amandoi sunt ocupati si fiecare  din ei spune  putine  cuvinte, ei sunt intr-o partasie perfecta. Copilul stie ca mama lui este acolo, si ea stie ca el este bine.

In acelasi fel, un credincios si Mantuitorul  lui pot continua sa fie multe ore intr-o partasie tacuta a dragostei. Si desi credinciosul poate fi ocupat cu lucrurile obisnuite ale vietii, el poate fi constient  ca fiecare detaliu  din viata lui este atins de caracterul prezentei lui Dumnezeu, si poate fi constient de aprobarea si binecuvantarea Lui.

Atunci cand suntem tulburati de poveri si dificultati prea complicate pentru a fi puse in cuvinte si prea incurcate sa fie exprimate sau pe deplin intelese, ce placut este sa cadem in imbratisarea bratelor Lui binecuvantate si pur si simplu sa ne plangem  cu suspine necazul pe care nu-l putem rosti! selectat.{Izvoare in desert)

"SA ALERGAM CU RABDARE"

 Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei  noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnieal lui Dumnezeu.(Evrei 12:2)

A alerga "cu rabdare" este un lucru foarte dificilde facut. Insusi cuvantul ''alergare" sugereaza absenta rabdarii, sau o nerabdare de a ajunge la tinta.

Totusi deseori noi asociem rabdarea cu a sta culcat sau a sta pe loc. Ne gandim la ea ca la un inger care pazeste patul celor neputinciosi. Si totusi nu credem ca rabdarea pe care o poate avea un om neputincios este cel mai greu de atins.

Exista un alt fel de rabdare care cred ca este mai greu de obtinut - rabdarea care alearga .A sta culcat in timpul unei perioade de mahnire adanca, sau a fi linistit dupa o cadere finaciala, cu siguranta ca implica o mare tarie, dar eu cunosc ceva care sugereaza si mai multa tarie-

puterea de a contiuna  sa lucrezi dupa o cadere, puterea de a continua sa alergi cu o inima grea, si puterea de a-ti implini indatoririle zilnice  cu o durere adanca in duhul  tau . Acesta este cristic!

Multi dintre noi  am putea sa ne ocupam de durerea noastra fara lacrami, numai daca ni s-ar permite sa facem asa in particular.

Totusi ceea ce este asa de dificil este ca majoritatea dintre noi suntem chemati sa ne manifestam rabdarea  nu in pat, ci in plina strada, ca sa vada toti.

Suntem chemati sa ne ingropam necazurile nu intr-o inactivitate  odihnitoare, ci intr-o slujire activa- la locul nostru de munca, cand facem cumparaturi, sau cu ocazia diferentilor evenimente  sociale. - contibuind la bucuria altor oameni.

Nici o alta modalitate de a ne ingropa necazurile nu este atat de dificila ca aceasta, pentru ca este intr-adevar ceea ce se intelege prin a alerga "cu rabdare".

Draga Fiul al omului, aceasta a fost felul Tau de rabdare. A fost si asteptare si alergare in acelasi timp-  asteptand  tinta finala, fara ca intre timp sa lucreze mai putin.

Te vad in Cana Galileii , transformand  apa in vin ca sa nu se strice bucuria ospatului de nunta. Te vad in pustiu, hranind multimile cu paine, pur si simplu pentru a satisface o nevoie temporala..

Totusi in tot acest timp ,Tu purtai o durere adanca- neimpartasita sau graita. Alti pot sa ceara un "curcubeu ...in nor" (Geneza 9:13) , dar eu as cere si mult de la Tine. 

Fa-ma, in norul meu , un curcubeu care aduce bucurie pentru altii. Rabdarea mea va fi desavarsita numai cand va lucra in via Ta. { George  Matheson}

"OBICEIURILE DOMNULUI ISUS DE A SE RUGA"

'...dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit si S-a dus intr-um loc pustiu. Si se ruga acolo."(Marcu 1:35)

Isus intotdeauna Isi gasea sau isi facea timp pentru rugaciune. Daca zilele Sale erau pline de freamat si truda, Isi lua timp noaptea pentru a comunica cu Dumnezeu. El nu Si-a permis niciodata sa Se lipseasca de rugaciune. 

Sunt unii crestini care cred ca isi pot permit sa treaca peste rugaciune si meditatia in ascuns, deoarece sunt exterm de ocupati.

Munca il preseaza atat de mult dimineata, incat nu pot gasi  timp sa se roage . Toata ziua sunt ocupati  cu grijile lor si nu gasesc un moment linistit  ca sa mearga la oparte cu Dumnezeu.

Seara trebuie sa participe la atatea angajamente,  sociale si de alt fel,- intruniri, cluburi, evenimente - ori sunt atat de obositi, incat rugaciunea este lasata afara.

Exemplul Domnului Cristos este o mustrare solemna la adresa tuturor, acestor lucruri marunte. Trebuie sa ne gasim timp pentru comuniunea cu Dumnezeu, altfel Dumnezeu nu-Si va gasi timp sa ne binecuvintez.

De asemenea sunt si oameni care pretind ca ei se pot ruga si comunica cu Dumnezeu in orice loc. Ei se roaga in timp ce umbla de colo-clolo si in timp ce lucreaza. Ei nu vad niciun folos in a se retrage la oparte pentru rugaciune.

Cu siguranta, daca cineva poate sa se roage in mod corespunzator intr-o multime sau in timp ce era angajat in lucrare, Isus era Acela. 

Fara indoiala ca-Si  mentinea comuniunea cu Tatal Sau chiar si in cele mai ocupate ore, insa acest lucru nu-I implinea toate nevoile si tanjirile sufletului Sau.

El parasea multimea, isi lasa chiar propii ucenici si se retragea in locuri unde nu putea fi vazut de niciun  ochi decat de ai lui Dumnezeu, unde niciun zgomot de pasi sau vocea omeneasca nu puteau sa-I intrerupa linistea sufletului si  unde era absolut singur.

Cu siguranta, daca El a avut nevoie  de asemena conditii pentru rugaciune, si noi avem. Trebuie sa gasim loc pentru rugaciune, in care nu se poate ivi nimic care sa intrerupa continuitatea  gandiri si a rugaciunii. "intra in odaita, incuie-ti usa si roaga-te." {J.R.MILLER}

"TOTUSI TEMELIA TARE A LUI DUMNEZEU STA NECLINTITA"

 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.(Ioan 3:16)

Temelia pe care se sprijina credinta este aceasta: Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor" (2 Corinteni5: 19 ) 

Marele fapt pe care se bazeaza credinta este ca, Cuvantul s-a facut Trup  si a locuit printre noi" (Ioan 1:14) si ca Christos, de asemenea , a suferit odata pentru pacate, El,Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti ca sa ne aduca la Dumnezeu.(1 Petru3:18)

"El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn" (1 Petru 2:24, pentru ca "pedeapsa , care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti " (Isaia 53:5)

Intr-un cuvant, marele stalp al sperantei crestine este inlocuirea. Speranta lui sta in jertfa de ispasire a lui Christos pentru cel vinovat. Fiind facut  "pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El."(2 Corinteni 5:21)

Christos a oferit o jertfa adevarata si ispasitoare in camera,  in locu si folosul celor pe care Tatal i-a dat, care sunt cunoscuti de Dumnezeu pe nume si recunoscuti in inimile lor dupa increderea pe care o au in Isus. Aceasta este punctul cardinal al Evangheliei.

Daca aceasta temelie ar fi indepartata, ce am mai pute meditam la el  si sa il proclamam, dorind sa fim miscati de recunostinta in fiecare parte a vietii si a conversatiei noastre.

In zile noastre doctrina ispasii  a fost atacata in mod direct. Oameni nu pot indura inlocuirea. Ei scrisnesc din dinti la gandul ca Mielul lui Dumnezeu a purtat pacatele omului.

Dar noi, care cunoastem din exprienta valoarea acestui adevar, il vom proclama cu incredere si neincetat impotriva lor. Nu il vom dilua si nu il vom schimba, nu vom irosi nici o patricica din el.

Numai Christos, Inlocuitorul sigur, poate purta suferinta umana si poate suferi in locul oamenilor. Noi nu putem si nu indraznim sa renuntam la acest adevar, fiindca El este viata noastra. In ciuda oricarei controverse,simtim ca "totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta neclintita" . {CHARLES H.SPURGEON}

INCREDE-TE IN DOMNUL

"Nu te teme caci Eu sunt cu tine;nu te uita cu ingrijorare,caci Eu sunt Dumnezeul tau ;Eu te intaresc ,tot Eu iti vin in ajutor,Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.(Isaia 41:10)

Crestine, nu ar trebui sa te temi de sosirea vestilor rele. Daca esti suparat din cauza lor, cu ce te deosebesti de ceilalti oameni ? 

Ceilalti oameni nu au un Dumnezeu la care sa mearga. Ei nu l-au simntit niciodata credinciosia, asa cum ai facut tu.

Nu este de mirare ca sunt doborati de ingrijorare si coplesiti de de frica dar tu declari ca ai un alt fel de spirit. Tu ai fost "nascut din nou (...) la o nadejde vie" (1petru 1:3), si inima ta traieste in cer, nu in lucrurile pamantesti.

Dar daca esti vazut la fel de ingrijorat ca ceilalti,  care este valoarea harului pe care spui ca l-ai primit ? Unde este demnitate naturii noi pe care pretinzi ca o ai? 

Daca esti plin de teama, ca si  ceilalti,  vei fi condusi, fara indoiala, la acelasi pacate ca ei ,sub incercarea acelorasi imprejurari.

Cei lumesti, atunci cand sunt coplesiti de rele, se razvratesc impotriva lui Dumnezeu, Ei murmura  si cred ca Dumnezeu ii trateaza prea aspru.

Vei cadea si tu in acelasi pacat? Il vei provoca pe Domnul asa cum fac ei? Mai mult , oameni nepocaiti apeleaza la mijloace neindemne ca sa scape de greutati, si e sigur ca si tu vei face la fel daca cedezi presiuni prezente.

Increde-te in Domnul, si " nadajduieste in El" (Psalmul 37:7) Cea mai sigura cale este sa faci ceea ce a facut Moise la Mare Rosie: "Stati pe loc, si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul." (Exod ul 14:13)

Daca dai frau liber temerilor atunci cand auzi vesti rele, nu vei fi in stare sa infrinti necazul cu calmul care te intareste pentru datorie si te sustine in incercari.

Cum poti sa sa Il slavesti pe Dumnezeu daca esti lasi? Sfinti au cantat adesea lauda lui Dumnezeu in foc ,iar tu o sa te indoiesti si o sa disperi, de parca nu ai avea nici un ajutor, si astfel o sa-L maresti pe Cel Prea  Inalt? 

Incurajeaza-te, deci, si intemeaza-ti  credinta pe credinciosia Dumnezeului legamantului nu lasa sa ti se "tulbure inima, nici sa se inspaiminte"(Ioan 14 :27){CHARLES H. SPURGEON)