O FAGADUINTA MAI PERSONALA

""Ah! Doamne Dumnezeule, iata , Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta! (Ieremia 32:17)

Fagaduinta facuta tie in munca ta seculara este diferita. Cand  sfintii sunt la locurile lor de munca seculare, ei sunt imprastiati. Nu sunt impreuna ca la un serviciu de biserica.

Deci porunca de a ramane acolo  "cu Dumnezeu" este o fagaduinta ca tu poti sa simti partasia cu El la modul personal si individual in slujba ta.  Aducand necontenit multumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. 

Una din modalitatile de a te bucura de prezenta si partasia lui Dumnezeu prin constientizarea cu multumire a faptului ca orice abilitate de-a  ta si puterea de a face orice fel de munca se datoreaza harului  Sau."El da tuturor viata, suflare si toate lucrurile" Fapte 17:25

Toate facultatile tale de a vedea, de a auzi si de a simti prin atingere, toate capacitatile de miscare a mainilor si a picioarelor tale, toata capacitatea mentala de observare, de organizare si de evaluare,toata priceperea ta in meseria sau ocupatia pe careo desfasori -toate  acestea sunt darurile lui Dumnezeu.

Cunoasterea acestui lucru te umple de o multumire continua adusa in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. "Te voi lauda din toata inima mea, Doamne Dumnezeul meu, si voi preamari Numele Tau in veci!" (Psalmul 86:12)

Cateodata, minunatia fiintei lui Dumnezeu ne va capta chiar in timp ce lucram si vom sopti spre lauda Sa: Binecuvinteaza, suflete pe Domnul!  Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare!" (Psalmul 104:1)

Daca adaugi la aceasta constientizarea  ca depinzi de Dumnezeu pentru fiecare minut viitor al vietii tale si pentru tot ajutorul de care ai nevoie,

multumirea ta se transforma in credinta pentru fiecare moment care urmeaza si pentru restul zilei, al saptamanii, al lunii, al anului sau al deceniului.

Asta este credinta in harul viitor al lui Dumnezeu. O putem exprima in rugaciune folosind cuvintele bibilice de felul:

"Dar eu ma incred in Tine, Doamne, si zic:"Tu esti Dumnezeul meu! (Psalmul 31:14) . 

Sau poti spune: 

"Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se inoiesc in fiecare dimineata, Si credinciosia Ta este atat de mare! (Plangerile Lui Ieremia){ John Piper}

CONTINUA SA CREZI IN CUVANTUL LUI !

                                "Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede! (Marcu 9:23) 

Cuvantul "toate" mentionat aici nu se implineste intotdeauna doar cerand, pentru ca Dumnezeu cauta mereu sa te invete calea credintei. 

Instruirea ta pentru o viata de credinta necesita multe domenii de educatie, care includ incercarea credintei, disciplina credintei, rabdarea credintei si curajul credintei.

Deseori trebuie sa treci prin multe etape inainte sa ajungi in sfarsit la rezultatul credintei- adica, la biruinta credintei.

Fibra morala autentica se dezvolta indurand disciplina credintei. Cand I-ai cerut ceva lui Dumnezeu,si raspunsul n-a venit inca, ce trebuie sa faci? Continua sa crezi in Cuvantul Lui!

Nu te abate de la el indiferent ce vezi sau ce simti. Si daca vei ramanea ferm pe pozitie, puterea si experienta ta vor creste, se vor intari si se vor adanci.

Cand ramai neclintit din pozitia credintei tale, chiar daca se intrezaresc presupuse contradictii fata de Cuvantul lui Dumnezeu, tu vei fi mai puternic pe toate fronturile.

Deseori Dumnezeu va intarzia in mod intentionat sa-ti de raspunsul, dar de fapt intarzierea este si ea un raspuns la rugaciunea ta ca si implinirea care va veni.

El a lucrat in felul acesta in vietile celor mai mari caractere biblice. Avraam, Moise si Ilie nu erau mari la inceput, dar au devenit mari prin disciplina credintei lor.

Numai prin aceasta disciplina au fost ei pregatiti pentru lucrarea la care i-a chemat Dumnezeu.

Gandeste-te ,de exemplu, la Iosif, pe care Domnul il pregatea pentru tronul .Egiptului.Psalmul 105:19 spune:"I-a incercat Cuvantul Domnului".Nu viata de inchisoare cu paturi incomode si hrana saraca "l-au incercat", ci "Cuvantul Domnului.

Cuvintele rostite de Dumnezeu in inima lui in primii lui ani cu privire la inaltul sau loc de onoare fata de frati sai erau tot timpul inainte lui.

El a ramas singur in inchisoare, in ciuda nevinovatiei lui, privind cum altii abea incercati erau eliberati. Dar el si-a amintit cuvintele lui Dumnezeu chiar si cand fiecare pas al carierei  sale trebuia sa se implineasca  parea din ce in ce mai imposibil.

Acelea au fost timpurile care i-au incercat sufletul, dar ele erau si timpuri de crestere si dezvoltare spirituala.

Apoi,  cand cuvantul eliberarii lui din inchisoare in sfarsit a sosit, el era gata si complet echipat pentru delicata misiune de a se ocupa de rautaciosii lui frati. Si era in stare s-o faca cu o dragoste si o rabdare pe care numai Dumnezeu Isusi le intrecea.

Nici o urma de persecutie nu te va incerca atata timp cat ai experente ca acestea- cele in care ti se cere sa-L astepti pe Dumnezeu. Odata ce El a rostit promisiuneade a lucra, este intr-adevar foarte greu sa astepti cand vezi ca zilele trec fara  sa se implineasca nimic.

Insa aceasta disciplina a credintei este cea care te va aduce la o cunoastere a lui Dumnezeu care altfel ar fi imposibila.{IZVOARE IN DESERT}

NECESITATEA RELATIEI

 "Deschide-ti inima la invatatura, si urechile la cuvintele stiintei. Cumpara adevarul si nu-l vinde, intelepciunea, invatatura si priceperea." (Proverbe 23:12, 23)

Invatatura Domnului nostru poate fi rezumata astfel: relatia pe care ne-o cere El este una imposibila daca El nu a facut o lucrare supranaturala in noi.

Isus Hristos cere ca ucenicul Sau sa nu ingaduie nici macar  cea mai mica urma de indignare in inima sa atunci cand se confrunta cu tiranie si nedreptate.

Nici cel mai mare entuziasm nu va putea tine piept poverii pe care o va pune Isus Hristos asupra slujitorului Sau. 

Un singur lucru va putea suporta acea povara, si anume o relatie personala cu Insusi Isus Hristos - o relatie care a fost examinata, curatita si incercata pana cand nu a mai ramas decat un singur scop si pot spune cu adevarat:

"Sunt aici pentru ca Dumnezeu sa ma trimita acolo unde doreste El."Chiar daca toate celelalte lucruri vor deveni incetosate aceasta relatie cu Isus Hristos nu trebuie sa devina niciodata astfel.

Predica de pe Munte nu este un tel neatins; este o declaratie a ceea ce se va intampla in mine atunci cand Isus Hristos a schimbat natura mea, punand in mine insasi natura Sa.

Isus Hristos este singurul care poate implini Predica de pe Munte.

Pentru a putea fi ucenici ai lui Isus, trebuie sa fim facuti ucenici in mod supranatural. Iar atata vreme cat pastram in mod constient scopul hotarat de a fi ucenicii Lui, putem fi siguri ca nu suntem ucenici.

Isus spune: "Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi..." (Ioan 15-16) In felu acesta incepe harul lui Dumnezeu.

Este o constringere de care nu putem scapa niciodata; putem sa nu ascultam de ea, dar nu o putem genera sau produce vreodata.

Noi suntem atrasi la Dumnezeu printr-o lucrare a harului Sau supranatural si nu putem sa identificam vreodata unde anume a inceput aceasta lucrare. 

Modul in care Domnul nostru face pe cineva ucenic al Sau este supranatural. El nu cladeste pe temelia vreunei capacitati naturale ale noastre.

Dumnezeu nu ne cere sa facem lucrurile care sunt usoare pentru noi din fire - ne cere doar sa facem lucrurile pe care suntem cu totul destoinici sa le facem prin harul Sau,si acela este locul unde va aparea intotdeauna crucea care trebuie sa o purtam.{OSWALD CHAMBER}

" INCREDINTEAZA-TI SOARTA IN MANA DOMNULUI"

" Incredintiaza-ti  soarta in mana Domnului ,si El te va sprijini.El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit. (Psalmul 55:22)

"Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!    Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.(Proverbe 3:5-6)

Grija, chiar daca obiect legitim,  daca este excesiva, are in ea ceva pacatos. Preceptul de a evita grijile este repetat mereu si mereu de Mantuitorul in invataturile Sale .

El este repus in drepturi de apostoli, si nu poate fi neglijat fara a pacatui: fiindca esenta ingrijorarii noastre este credinta ca noi suntem mai intelepti decat Dumnezeu  

si ne asezam in locul Lui pentru a face ceea ce El nu poate face pentru noi. Ne gandim mereu la ceea ce credem ca El a uitat.

Muncim ca sa ne purtam singuri poverile, de parca El ar fi neputincios. Aceasta neascultare de preceptele Sale, aceasta necredinta in Cuvantul Sau, toate aceste inseamna pacat. Mai mult decat atat, ingrijorarea duce adesea la fapte pacatoase. 

Cel care nu-si poate lasa soarta in mana Domnului si isi duce singur povara este tentat sa foloseasca mijloace gresite pentru a se ajuta singur .

Pacatul  ne face sa uitam ca Dumnezeu este Sfatuitorul nostru si recurgem la intelepciunea umana . Asta inseamna sa merigi la " puturi crapate" 

"Caci poporul Meu a savarsit un indoit pacat: M-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat putur, puturi crapate, care nu tin apa."(Ieremia 2:13)

,In loc sa te indrepti spre "Izvorul apelor vii"( la fel si aici) -un pacat de care s-a facut vinovat Israelul din vechime.

Ingrijorare ne face sa ne indoim de bunatatea lui Dumnezeu, si  din aceasta cauza si dragostea noastra fata de El se raceste.

Suntem neincrezatori si intristam  Duhul Sfant, rugaciunile noastre incep sa se poticneasca, exemplul nostru schiopateaza si vietile noastre devin egoiste.

Lipsa de incredere in Dumnezeu ne indeparteaza de El, dar daca prin credinta simpla in fagaduintele Sale, ne aruncam povara asupra Lui, si "nu ne mai ingrijoram de nimic" Filipen 4:6),

fiindca se ingrijeste El pentru noi, ne vom apropia de El si vom putea birui ispitele. "Celui cu inima tare  Tu-i chezasluiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine" (Isaia  26:3

[CHARLES H.SPURGEON]

ISUS, BINEFACATORUL MEU

 "Eu ti-am sters faradelegile ca un nor gros si pacatele ca o ceata: intoarce-te la Mine, caci Eu Te-am rascumparat. (Isaia 44:22) "...Te iubesc cu o iubire vesnic; deaceea  iti pastrez bunatatea Mea "(Ieremia 31:3)

Cel mai mare Binefacator al tau si al meu este Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe care dragostea pentru pacatosii vinovati si pierduti L-a determinat sa vina aici , jos, pe pamant.

El S-a smerit pe Sine Insusi, s-a impovarat cu blestemul pacatului nostru, a mers ca "girant" al nostu la judecata de pe Golgota si a purtat pe cruce pedeapsa noastra.

"El era strapuns pentru nelegiuirile noastre zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea era peste El, si prin ranile Lui suntem vindecati.(Isaia 53:5)

Cu ce I-am multumit ? I-am dat Lui inima noastra ? El ne-a chemat de atatea ori!  O, I-am intors spatele, iubind lumea si pacatul si ne intreband de El! 

Dar Isus ne iubeste foarte mult si doreste sa ne mantuiasca sufletul, sa ne dea pacea.

Sa -L recunoastem pe Acela care pana in aceasta zi a actionat in har cu privire la viata noastra. De multe ori- de mult mai multe ori decat ne-am putea gandi noi - 

El S-a rugat pentru noi, pe cand moartea ne dadea tarcoale, mijlocind la Tatal ca timpul nostru de har sa nu ajunga inca la capat.

Sa intelegem astazi glasul dragostei Sale!  Sa ne ridicam ochii spre Golgota, sa vedem cum sangele se varsa pentru mine si pentru tine!

Dragostea Mantuitorului este acordata celui ce nu o merita,  pentru ca nimeni sa nu se laude vreodata inaintea lui Dumnezeu.

Ce mult ne smereste acest gand, ca am fost salvati fara plata printr-un har atat de bogat!  Dar, in acelasi timp, cata recunostinta Ii datoram acestui Mantuitor pentru o mantuire asa de mare!

{ SAMANTA BUNA}

SA DEVENIM PE DEPLIN AI SAI

"Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsut  lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic."(Iacov 1:4)

Multi dintre noi parem sa fim cum se cuvine in general, insa mai exista inca unele domenii in care suntem neglijenti si lenesi; nu este vorba de pacat,ci de ramasitile vietii noastre trupesti care au tendinta sa ne faca neglijenti.

Neglijenta este o insulta la adresa Duhului Sfant. Nu ar trebui sa dam dovada de neglijenta nici in modul in care ne inchinam lui Dumnezeu si nici macar in modul in care mancam sau bem.

Nu numai ca relatia noastra cu Dumnezeu trebuie sa fie buna, ci expresia exterioara a acestei relatii trebuie sa fie buna deopotriva

In ultima instanta, Dumnezeu nu va lasa nimic sa treaca neobservat; fiecare detaliu al vietii noastre este sub supravegherea Sa.

Dumnezeu ne va readuce in nenumarate moduri in acelasi punct din nou si din nou.Si El nu oboseste niciodata sa ne aduca  in punctul acela pana cand vom invata lectia, caci scopul Sau este acela de a realiza produsul infinit.

Poate ca este vorba despre o problema izvorita din natura noastra implusiva, insa iar si iar cu rabdarea cea mai neabatuta, Dumnezeu ne-a adus inapoi in punctul respectiv.

Sau poate ca problema este mintea noastra lenesa si ratacitoare ori firea noastra independenta si egocentrismul nostru.

Prin acest proces,Dumnezeu incearca sa ne traga atentia asupra acelui lucru care nu este cu totul in regula in viata noastra.

Ne simtim minunat cand studiem adevarul revelat al rascumpararii lui Dumnezeu,iar inima noastra este daruita Lui intru totul.

Si lucrarea Sa minunata in noine spune ca in ansamblu avem o relatie buna cu El." Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea..." Duhul Sfant ,vorbind prin Iacov, a spus: Acum lasati rabdarea voastra sa devina un produs finit."

Ai grija sa nu devii neglijent in detaliile marunte ale vietii,spunand:" O, cred ca deocamndata e de-ajuns." Oricare ar fi problema,Dumnezeu ne-o va semnala cu staruinta, pana cand vom deveni pe deplin ai Sai.{OSWALD  CHAMBERS}

UN CUVANT PENTRU CEL PENITENT

   "Au intrat in mormant,  au vazut pe un tinerel sezand la dreapta imbracat intr-un vesmant alb, si s,au spaimantat.  El le-a zis: Nu va spaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat,

nu este aici iata locul  unde il pusesera.

Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru,ca merge inaintea voastra in Galelia; Acolo il veti vede, cum v-a spus." (Marcu 16:5-6,7)

 De ce "si lui  Petru"?  De  ce a  fost numit Petru, si nici unul dintre ceilalti ucenici?  Fusese Petru cel mai loial si credincios dintre toti prietenii Stapanului, incat merita un asemenea semn de distinctie

O, nu; ne amintim ca Petru se lepadase. Ultimul cuvant care ajunsese la urechea Domnului Isus de pe buzele sale era un amarnic cuvant de tagaduire. Petru actionase mai grav decat oricare dintre ucenici.

De ce i-a trimis Isus atunci acest cuvant in mod deosebit lui Petru?  A  fost doar pentru motivul ca pacatuise. Ultima privire a Salvatorului i-a zdrobit inima, si a plecat in noaptea, asemenea unui om penitent, plangand cu amar.

De cand murise Isus, zilele sale fusesera intunecate pentru el. Nu numai ca a fost coplesit de necaz, la moartea Domnului Sau, pe care Il iubise cu adevarat si cat se poate de mult, 

insa supararea a devenit mai cruda si imposibil de suportat prin aducere aminte, in cele din urma, a  propiei sale tagaduiri josnice.

Adanca trebuie sa fi fost intristarea sa, si cu atat mai adanca cu cat niciodata nu va mai avea ocazia pentru a-si cere iertare. Cat trebuie sa fi tanjit sa-L aiba pe Isus inapoi, chiar daca L-ar fi avut numai pentru un singur moment, ca sa-si marturiseasca pacatul si sa implore iertarea!

Isus i-a trimis acest cuvant special lui Petru prin ingerul de la mormant, pentru ca stia cat de amarnica era durerea ucenicului Sau.

Petru se poate sa fi spus, cand a auzit ca Isus inviase: "Probabil ca nu ma va mai recunoaste ca fiind al Sau"., si astfel, Isus a trimis acest mesaj, cu numele lui Petru mentionat anume, doar pentru a-i da de stire ca a fost iertat si ca nu va fi izgonit.

Ce univers de mangaiere exista in aceste cuvinte, "si lui Petru ", pentru oricine a pacatuit si a ajuns la pocainta! 

Cei care au cazut sunt chiar aceia care primesc  cea mai profunda si mai duioasa compasiune din partea Domnului Isus, pentru ca au cea mai mare nevoie de ea si pentru ca aceasta ii va ajuta sa se ridice din nou.

Evanghelia are intotdeauna cuvantul ei special pentru cel penitent; Cristos continua sa vina pentru a-l chema pe cel pacatos.[J.R.Miller}

DAR ACUM, HRISTOS A INVIAT DIN MORTI

                                   "Dar acum Hristos a inviat din morti..."(1Corinteni 15:20

"Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi ? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu,si mijloceste pentru noi!

Intregul sistem al crestinismului se bazeaza pe faptul ca Hristos a inviat din morti, fiindca  " daca n-a inviat Hristos, propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta noastra  [...] voi sunteti inca in pacatele voastre"(1 Corinteni15: 14, 17)

Divinitatea lui Hristos este dovedita prin invierea Sa, de vreme ce El a fos  "dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, in ce priveste duhul sfinteniei, prin invierea mortilor."(Romani 1:4).

Daca El nu ar fi inviat, am fi avut dreptul sa ne indoim de dumnezeirea Sa. Mai mult inca, chiar  si suveranitatea lui Hristos depinde de invierea Sa. "caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat, ca sa aiba stapanire si peste cei morti si peste cei vii"(Romani 14:9

Din nou, indreptatirea noastra, aceasta binecuvantare a legamantului, este legata de victoria triumfatoare a lui Hristos asupra mortii si a mormantului, Fiindca El  " a fost dat din pricina faradelegilor  noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti "( Romani 4:25)

Mai mult, nasterea noastra din nou este legata de invierea Sa, fiindca noi ne-am "nascut din nou, prin invierea lui Isus Hristos din morti la o nadejde vie" (1 Petru 1:3)

Si cu siguranta ca invierea noastra din morti  este legata de invierea Sa, fiindca "daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus Hristos dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Isus Hristos din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi"(Romani 8:11)

Daca Hristos nu a inviat, nici noi nu vom invia; dar daca El a inviat, atunci cei care au adormit in Hristos nu vor pieri, ci Il vor vedea pe Dumnezeul lor.

De aceea, panglica argintie a invierii  strabate binecuvantarile credintei, de la nasterea din nou la slava vesnica, si le leaga pe toate la un loc. 

Cat de important este, deci, acest fapt, si cat de mult se va bucura crestinul stiind ca, fara indoiala, "Hristos a inviat din morti". 

                                           "Fagaduintele s-au implinit,

                                      Lucrarea de rascumparare s-a incheiat, 

                                       Dreptatea si indurarea s-au unit,

                                     Caci Dumnezeu pe Fiul Sau a inviat

CHARLES H. SPURGEON