AFIRMATII DESPRE BIBLIE

  "Temelia Cuvantului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice,(Psalmul 119:160)

"Am convincerea fundamentala ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia." (Isaac Newton, fzician, matematician si astronom)

"Exista dovezi abundente ca Biblia, desi scrisa de oameni, nu este produsul mintii omenesti. Ea a fost intotdeauna venerata de nenumarati oameni ca fiind cuvintele transmise noua de Creatorul universului."(John Ambrose Fleming, inventator englez)

"Temelia cea mai solida a educatiei este Evanghelia. Evanghelia ne deschide calea spre o viata mai inalta, artandu-ne  cat de mult datoram Faptuitorului a toate celor vazute si nevazute. (Dumitre Sturdza, carturar roman)

"Biblia este o carte vesnic vie, activa, pentru ca nimeni nu se va ridica vrodata sa spuna: o inteleg in totalitatea ei si o patrund in fiecare iota...e venerabila in totalitatea ei iar in amanunt aplicata."(Johann Wolfgang von Goethe, poet german)

"Biblia este cel mai minunat dar dat vreodata omului."       (Abraham Lincol, fost presedinte S.U.A.) (Samanta buna .2015)

"...Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel, si apoi piere.(Iacov4:14)

Istoria ca si viata nostra arata ca nimic nu este stabil sub soare.  Oamenii cu vaza, care au stralucit altadata, s-au dus cu totii.

Colegi de-ai nostri, vecini, rude nu mai sunt printre noi. Iata o implinire a cuvintelor Scripturii:"Omul ! Zilele lui sunt ca iarba si infloreste ca floarea de pe camp. Cand trece un vant peste ia, nu mai este si locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaste"(Psalm 103 15-16)

Suntem  trecatori - iata marea concluzie pe care trebuie sa o acceptam! Si nu numai atat! Fiindca suntem asa de trecatori, sa nu uitam ca Dumnezeu a pus in fiinta noastra si gandul vesniciei.

Cine a gasit prin credinta in Mantuitorul iertarea pacatelor, liniste a constiintei ,speranta vietii vesnice, se bucura pentru clipa de fata si are siguranta ca nu se termina totul aici.(Samanta buna.2012)

DE LA IESLE PAN ' LA CRUCE

 "Ea va naste un Fiu si-l vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacatele lui.(Matei 1:21)

Noi toti am primit un mesaj de la Dumnezeu Insusi. Ca sa putem primi si intelege acest mesaj, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din lumea necuprinsa si minunata a cerului in lumea noastra mica si lipsita de stralucire.

Copilasul din ieslea Betleemului nu este altvineva decat Fiul lui Dumnezeu care a devenit Om. Sa nu lasam indiferent deoparte acest mesaj!

Prima parte a mesajului ne spune ca suntem pierduti!  " Nu este nicio deosebire, caci toti au pacatuit si n-au ajuns la slava lui Dumnezeu: (Romani 3:22-23)

Pacatele noastre, cum ar fi fost mincina, ura, cearta, violenta, egoismul, lipsa de iubire, imoaritatea, blasfemia avaratia, batjocura insalaciunea...,faco despartire intre noi si Dumnezeu.(Isaia 59:2)

 

Ochi lui Dumnezzeu sunt asa de curati, ca nu pot sa vada raul (Habacuc 1;13) El uraste pacatul si nu Il toloreaza. Pentru ca Dumnezeu este absolut drept, El va pedepsi orice pacat.

Dar Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sau in lume sa judece lumaea, ci ca lumea, sa fie mantuita prin El." (Ioan 3:17) -aceasta este a doua parte a mesajului.

Dumnezeu nu este doar sfant si drept, ci El este si dragoste ."Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca L-a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica"Ioan 3:16)

Pentru a intelege aceasta dragoste, trebuie sa ne indreptam de la Betleenem si de la ieslea catre Ierusalim si catre cruce.

Acolo, dupa 33 de ani de la iesle, Omul Isus Hristos a fost rastignit pe cruce din ura si din invidie.Isus Htistos , care nu a facut niciodata in viata Lui niciun pacat, a mers de bunavoie pentru pacatele altora si in locul acestora la judecata lui Dumnezeu.

"Pedeapsa  care ne da pacea era peste El" Isaia 53:5) Astfel, pe aceasta temelie, Dumnezeu ne da  iertare pacatelor si scapam de pedeapsa meritata."Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nedreptate " (1 ioan 1:9)

Dumnezeu ne cunoaste pacatele, dar asteapta ca  noi sa aceptam sentinta Lui asupra vietii noastre si sa venim in rugaciune cu fiecare pacat de care ne aducem aminte si sa-l marturisim inaintea Lui.

"Cine aude cuvantul Meu si crede in Cel care M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata ,ci a trecut din maoarte la viata." (Ioan 5:24){Samanta buna}

CALEA PACII

                             "...si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii! (Luca 1:79)

In primul rand Domnul Isus a facut o cale a pacii pentru noi. Pacatul distrusese drumul spre cer, lasand doar o cale bonlavicioasa  si spinoasa pe care sa mearga picioarele omenesti. N-ar fi existat niciodata o carare a pacii, daca Isus Insasi  nu ar fi facut-o 

Toate caile din viata, in afara de aceasta pe care ne-a deschis-o El, sunt pline de dureri si de necaz si duc numai la amaraciune disperare si moarte.

Insa Domnul Cristos a pregatit o cale speciala, care este frumoasa, binecuvantata si duce la bucurie si glorie eterna .

Facerea acestui drum n-a fost un lucru usor. La construitia unora din marile magistrale ale lumii au fost sacrificate mii de vietii omenesti.

Uneori, inaintand pe calea rascumpararii, in mijlocul scenelor linistite, cu muzuica dulce la urechi, cu mangaieri  bogate in inimile noastre si sperante ceresti care ne atrag sa mergem inainte, uitand ce L-a costat pe Domnul nostru

binecuvantat - ce truda, lacrami si sange - ca sa ne pregateasca o cale, sa o intinda deasupra prapastiilor  si sa netezeasca muntii, Insa acum calea este deschisa si ea este o cale a pacii de la inceput pana la sfarsit.

Multi oameni cred ca viata crestina este grea, neplacuta, aspra si prapastioasa, insa ea este , cu adevarat, o cale placuta a pacii.

Singurii oameni cu adevarat fericiti din aceasta lume sunt cei care Il urmeaza pe Domnul Cristos de-a lungul caii rascumpararii. Isi au si ei partea lor de necazuri, dezamagiri  si intristari; dar, in mijlocul acestora, au tot timpul o pace ascunsa, de care lumea nu stiu nimic.

In vaile joase dintre muntii mareti sunt carari care infatiseaza in mod incantator calea pacii crestinului. Acolo sus, printre piscuri si colturi de stanca, furtunile sufla cu furie, dar pe aceste poteci din vale nu se face niciodata simtit vreun suflu de furtuna.

Florile infloresc si izvoarele de apa clipocesc de-a lungul drumului, pomii isi raspandesc umbra placuta, iar cantecul pasarilor rasuna in vazduh. Asa este si "calea pacii" Domnului Cristos in aceasta lume.{J.R.Miller}

O MARE TAINA

 "Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudeea ...iata ca a venit niste magi din rasarit la Ierusalim..."(Matei 2:1)

Aceasta a fost cea mai minunata nastere care a avut loc vrodata in aceasta lume. Nu este de mirare ca au fost atat de multe evenimente remarcabile care acompaniat-o, ca ingerii s-au pogorat ca s-o anunte si sa-si cante cantcul lor de bucurie si ca magii au venit de departare ca sa-si aduca omagiile.

 Era Fiul lui Dumnezeu intrupat care-Si dormea primul somn in ieslea din Betleem.

Aceasta este o taina atat de mare, incat n-o putem intelege; totusi stim ca Acelasi care atunci a devenit trup fusese cu Dumnezeu in eternitate, ca era Dumnezeu, ca a fost facute toate lucrurile, ca in El se afla izvorul intregii vieti al fericirii.

Faptul straniu n-a fost acela ca un copil s-a nascut; in aceasta lume se naste un copil la fiecare bataie de inima. Nici faptul ca un copil s-a nascut intr-un staul n-a fost o intamplare remarcabila in acea tara.

Dar cand ne amintim cine era Cel care s-a intrupat in acea noapte, ne aflam in prezeta celei mai uimitoare minuni din toate vremurile.

Cu siguranta ca si noi ar trebui sa venim impreuna cu pastorii si cu magii ca sa aducem omagiile la ieslea Aceluiasi glorios  Rege-copil.

Magii au calatorit sute de mile ca sa-L gaseasca pe Cristos. Calatoria a fost dificila, periculoasa si foarte costitoare.Noi n-ar trebui sa consideram nicio truda si niciun sacrificiu prea mare ca sa-L gasim pe Cristos.

Ar trebui sa fim gata sa mergem mii de mile, daca este nevoie, ca sa-L gasim. El este margaritarul de mare pret, si vom fi rasplatiti din belsug pentru cautarea noastra, desi ne va costa pierderea si jertfirea tuturor lucrurilor, desi va trebui sa ne dam chiar si vietile, pentru a-L castiga pe El.

Observam, de asemenea, ca intotdeauna cei care sunt cel mai aproape de Cristos vad primii slava Sa. El S-a nascut printre evrei, insa nimeni din Ierusalim nu s-a dus sa I se inchine.

Va fi la fel si cu noi?Vom pierde binecuvantarea de a-L vedea pe Mantuitorul care este atat de aproape?{J.R.Miller}

CRISTOS SA LOCUIASCA IN INIMILE VOASTRE

" In El, Dumnezeu ne-a ales inainte  de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui dupa buna Lui placere, in dragostea Lui ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos dupa buna  placerea a voiei Sale,

 spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Prea Iubitul Lui .In El avem rascumparare ,prin sangele Lui, iertarea pacatelor,dupa bogatiile harului Sau.(Efeseni 1:4-5-6,7)

     "Asa incat Christos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta. (Efeseni 3:17)

Peste masura, se doreste ca noi, in calitate de credinciosi, sa pastram mereu persoana Domnului Isus in minte, ca sa ne aprindem dragostea pentru El si sa crestem in cunostinta Lui.

Doresc ca toti cititorii sa se inroleze in scoala Domnului Isus, studenti la "Corpus Christ"  sau trupul lui Christos, hotarati sa obtina o diploma de cunoasterea a crucii.

Ca sa-L pastrezi pe Isus mai aproape, inima trebuie sa fie plina de El, indundata de dragostea Lui, gata sa se reverse. De aceea, apostolul se ruga "asa incat Christos sa locuiasca in inimile voastre".

Vedeti cat de aproape vrea sa fie Isus!  Nu poti sa ai pe cineva mai aproape decat in inima. "Asa incat Christos sa locuiasca " - nu sa te viziteze uneori, ca un oaspete care ramane peste noapte la tine ,

ci sa  "locuiasca", sa devina Domnul si Strajerul fiintei tale, sa nu te paraseasca niciodata. Observa aceste cuvinte: " astfel incat Christos sa locuiasca in inimile voastre"

Inima este cea mai buna incapere din casa omului. Christos nu trebuie sa ocuiasca doar in gandurile tale, ci si in sentimentele tale; nu doar in meditatiile mintii ci si in emotiile inimii.

Noi ar trebui sa dorim cu inflacarare ca dragostea pentru Christos sa ramana in noi - nu o dragoste care se aprinde, apoi se stinge intr-o jerba de scantei, 

ci o flacara constanta, hranita cu ulei sfintit, ca focul de pe altarul templului, care nu se stinge niciodata (Levitic 6:12-13)

Aceasta se poate indeplini numai" prin credint"Credinta trebuie sa fie puternica, altfel dragostea se va stinge. Radacina florii trebuie sa fie sanatoasa altfel nu vom avea de ce sa asteptam mireasma.

Credinta este radacina crinului si dragostea, este floarea lui. Isus nu poate locui in inima ta daca nu te tii strans de El prin credinta.

De aceea, roaga-te  sa te increzi intotdeauna in Christos, ca sa Il poti iubi intotdeauna. Daca dragostea este rece,poti fi sigur ca si credinta e la fel.{CHARLES H. SPURGEON}

VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VIATA

 "Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara; caci M-am pogorat din cer ca sa nu fac voia Mea, ci voia Celuice M'a trimes, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi.Voia Tatal Meu este ca oricine vede pe Fiul , si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de opoi."(Ioan 6: 36,37,39,40)

Asadar, Isus le-a explicat ucenicilor Sai cum fusese hranit in absenta lor. El Se aflase in lucrarea Tatalui Sau si acea lucrare Il inviorase.

In aceste cuvinte se ascunde o minunata taina a binecuvantarii ascunse, disponibila pentru toti ai lui Cristos. 

Exista o viata mai inalta decat simpla existenta trupeasca.

Asa cum a spus Domnul nostru in alta parte ," omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu."

Doar viata de jos poate fi alimentata cu paine, si aceasta poate fi bine hranita, in timp ce adevarata viata sufera de foame: existenta superioara este sustinuta de comuniunea cu Dumnezeu, 

iar aceasta comuniune este mentinuta prin infaptuirea voii lui Dumnezeu. Aceasta comuniune cu Tatal  L-a sustinuit pe Cristos in toate suferintilor Sale.

Odata El a spus: " Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur, pentru  ca totdeauna fac ce-I este placut." Simpla bucurie de a face voia Tatalui a fost un alt element din "mancare" cu care a fost hranit Cristos aici.

De asemenea, era bucuria salvarii unui suflet pierdut. Noi nu realizam bucuria pe care o avea Cristos cand ii vedea pe pacatosi pocaindu-se si venind acasa. Tot aceasta "mancare" L-a sustinut si in toate suferintele crucii - " pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretiut rusinea..."

Aceasta sunt doar cateva din multele sugestii profunde si valoroase ale adevarului care se afla in aceasta afirmatie divina.

Ar trebui sa invatam si noi lectia de aici,  caci este adevarat si pentru noi, asa cum a fost si pentru Isus, infaptuierea voii lui Dumnezeu ne hraneste sufletele.

Supunerea desvarsita si iubitoare fata de voia divina, in timp de suferinta, ne inalta duhul deasupra durerii. 

Intreaga dedicare fata de lucrarea lui Dumnezeu il aduce pe crestin intr-o asemenea comuniune vie cu Domnul, incat se bucura si in mijlocul trudei si al sacraficiului.  A face voia lui Dumnezeu ne aduce in comuniune vie cu El, si acesta este viata. (J.R Miller)

EL "UMBLA DIN LOC IN LOC " SI " FACEA BINE".

"Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul, pe care l-a primit. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca  dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu: pentruca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor !Amin." (1 Petru 4:10-11)

                   "...care umbla din loc in loc, facea bine ..."(Faptele Apostilor10:38)

Aceste cuvinte sunt putine, dar reprezinta o descriere excelenta a Domnului Isus Christos. Nu sunt multe randuri, dar sunt iesite din penelul unui maestru.

In privinta Mantuitorului, si numai in privinta Lui, textul nostru este deplin complet si indreptatit adevarat. El "umbla din loc in loc" si "facea bine".

Din aceasta descriere este evident ca El facea personal bine. Scriitorii Evangheliei ne spun constant ca El atingea leprosii cu propia-I mana, si ca, in cazul in care era rugat sa spuna cateva cuvinte de vindecare de la distanta, El mergeain mod personal la patul bonlavilor si ii vindeca.

Exemplul Sau este o lectie pentru noi: daca vrem sa facem bine, trebuie sa Il facem personal. Sa dam de pomana cu propiile maini;  o privire si o vorba buna vor mari valoarea darului.

Sa vorbim unui prieten despre starea sufletului lui; apelul nostru iubitor va avea o influienta mai mare decat o intreaga librarie de carti.

Metodele pe care le folosea Domnul in facerea de bine ne arata si activitatea Sa neincetata. Nu facea bine numai aproape de casa, ci "umbla din loc in loc" in faptele Sale de indurare.

In tot tinutul Iudeii, nu exista niciun sat si niciun catun care sa nu se fi bucurat de privirea Lui. Cat de tare ii mustra exemplul Sau pe crestinii care Ii slujesc intr-un mod lenes!

Sa ne incingem "coapsele mintii" (1 Petru 1:13) si sa nu obosim "in facerea binelui"(2 Tesaloniceni 3:13. Nu spune textul ca Isus Cristos Isi parasea drumul ca sa faca bine?  El "umbla din loc in loc ,facea bine".Nu era oprit de primejdii sau de greutati. El cauta obiectele intentiilor Sale milostive.

La fel trebuie sa facem si noi. Daca vechile planuri nu ne servesc, trebuie sa incercam altele noi.  Masurile proaspete reusesc mai bine decat metodele clasice.

Perseverenta Domnului Christos si unitatea scopului sunt si ele implicate in testul nostru.Aplicatia practica a temei noastre de astazi poate fi concretizata in cateva cuvinte:

"Cristos...a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui"(1 Petru2:21) {CHARLES H.SPURGEON}

CALAUZIRE CEREASCA

 "Celce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt,si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: "El este locul meu de scapare, si cetatuia mea,Dumnezeul meu in care ma incred."(Psalmul 91:1-2)

Toate miscarile noastre ar trebui sa aiba loc sub calauzirea lui Dumnezeu. In timpurile stravechi, Dumnezeu isi calauzea poporul printr-un stalp de foc si printr-un nor, 

care se ridicau si se miscau cand poporul trebuia sa se deplaseze si ii arata calea, si care ramaneau pe loc si se asezau cand poporul trebuia sa se opreasca.

In aceste zile pline de o revelatie mult mai mare, nu mai este nevoie de un asemena simbol vizibil al calauzirii. Cu toate acestea, calauzirea nu devine mai putin reala si precisa.

Cel care i-a adus lui Iosif porunca sa fuga in Egipt a fost un inger. Ingerii nu ne mai apar astazi in fata ochilor; dar cine va spune ca ei nu ne soptesc in urechi multe indemnuri despre care noi credem ca vin din propiile noastre inimi?

Cel putin stim ca, intr-un anume fel, Dumnezeu ne va spune intotdeauna ce sa facem. Daca am avea urechi de auzit, nu am duce niciodata lipsa de calauzire.

Ar trebui ca intotdeauna sa asteptam porunca lui Dumnezeu inainte de a face orice pas. Mai ales in vremurile de pericol, cand ne miscam sub calauzirea Lui, ar trebui sa asteptam si sa nu ne miscam, pana cand nu ne vorbeste.

Faptul ca stim ca Dumnezeu are grija de noi cu atata credinciosie ar trebui sa ne mangaie foarte mult si sa ne dea un sentiment de siguranta.

Unii oameni rad de credinta simpla a celor care cred in Dumnezeu ca niste copii si spun ca este curata fantezie, ca nu exista nimeni in cer care sa aiba grija de noi.

Insa pe noi nu trebuie sa ne tulbure asemenea oameni sceptici. Exista un Dumnezeu in cer si El este Tatal nostru.El nu doarme niciodata.

El Se ingrijeste de toate lucrurile acestui univers si este intotdeauna "la carma".Acestea ar trebui sa ne dea toata increderea. Datoria noastra este de a fi intotdeauna gata sa ascultam.

Ori de cate ori auzim vocea care ne porunceste sa ne ridicam si sa plecam, exista un motiv pentru aceasta si n-ar trebui sa ezitam sa ascultam.

Indiferent unde suntem trimisi, noi ar trebui  sa ramanem linistiti acolo pana cand Dumnezeu ne da porunca sa mergem in alta parte.

Locul datoriei este intotdeauna lucul sigurantei, si n-ar trebui sa ne miscam niciodata de acolo pana cand nu ne spune Dumnezeu.{J.R.Miller}