~Psalmii 86:11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ~

duminică, 22 mai 2022

CUNOSCANDU-L PE DUMNEZEU


 "Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat,si pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu." (Ioan 17:3)

Asa, dar oricine Il cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat are viata vesnica. Dar a-L cunoaste pe Dumnezeu inseamna mai mult decat a avea cunostinta despre El. 

Cineva poate sa aiba toata cunoasterea doctrinala despre caracterul, atributele si lucrarile lui Dumnezeu, asa cum ne sunt revelate in Biblie, si totusi sa nu-L cunoasca deloc pe Dumnezeu.in acel mod care da viata.

Noi putem sa cunoastem totul despre un om renumit - sa-i cunoastem biografia  - si totusi sa nu-l cunoastem personal pe acel om.

Sa presupunem, insa, ca apoi il intanlim si devenim foarte apropiati- el devine prietenul nostru drag, iar noi invatam sa-l iubim si sa ne incredem in el.Atunci ajungem sa il cunoastem cu adevarat.

La aceasta cunoastere personala a lui Dumnezeu se face referire prin cuvintele de mai sus. Mai intai aflam despre El, apoi Il cautam si Il gasim; El ne primeste in familia Sa, toarna dragostea Lui in inimile noastre si ne da Duhul Sau.

Apoi invatam sa ne incredem in El si Sa-L iubim. Aceasta este cunoasterea lui Dumnezeu care da viata vesnica.

Dar cum putem sa-L intanlim pe Dumnezeu, sa-L cunoastem in mod personal si sa ajungem la o prietenie stransa cu El? Mai este un cuvant in versetul acesta care ne ajuta sa primim raspuns: "sa Te cunoasca pe Tine... si pe Isus Cristos." 

Ni se spune clar in alta parte ca noi Il cunoastem pe Dumnezeu numai prin Isus Cristos. "Nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal , afara de Fiul si acelia care vrea sa i-L descopere"

Isus Cristos este revelatia Tatalui fata de oameni : "Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal." Noi putem sa facem cunostinta cu Cristos in umanitatea Sa si, astfel, sa-L cunoastem pe Dumnezeu si sa-L avem pe El drept cel mai apropiat Prieten al nostru.

M,Cheyne a spus: "Se pare ca stiu mai mult despre Domnul Isus Cristos, decat despre cel mai intim prieten pe care-l am pe pamant." 

N-ar trebui cu totii sa cautam prietenia personala a Domnului Cristos? Cu cat ne incredem mai mult in persoana Sa, cu atat vom cunoaste mai multe despre El si cu atat Il vom iubi mai mult.{J.R.Miller}

vineri, 20 mai 2022

"CEL CE UDA PE ALTII VA FI UDAT SI EL


                            "Cel ce uda pe altii va fi udat si el."(Proverbe11:25)

" Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fii Celui Prea Inalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai. Fiti dar milostivi, cum si Tatal vostru este milostiv.(Luca 6:35-36)

Aici suntem invatati marea lectie ca, pentru a primi, trebuie sa dai, ca sa aduni trebue sa risipesti, ca sa fii fericit,  trebuie sa faci pe altii fericiti, si, ca sa devii viguros spiritual, trebuie sa cauti binele spiritual al celorlalti.

Udandu-i pe altii suntem si noi udati. Cum? eforturile noastre de a fi folositori ne maresc puterile de a fi folositori. Avem talente latente si facultati adormite, care sunt aduse la lumina prin sacrificiu.

Puterea noastra de munca este ascunsa inauntrul nostru, pana ne aventuram sa luptam bataliile Domnului sau sa urcam muntele incercarilor.

Noi nu stim cata simtire posedam impreuna, pana nu suntem incercati sa alinam durerea vaduvei sau lacramile orfanului.

Atunci cand ii invatam pe altii, capatam  noi insine invatatura. O, ce lectii minunate am invatat la capataiul bonlavilor! Am mers sa-i invatam din Scriptura si ne-am intors rusinati de putina noastra stiinta.

In conversatiile noastre cu sarmanii sfinti, suntem invatati despre calea lui Dumnezeu pentru noi, si primim o cunoastere mai adanca a adevarului Sau.

Asa ca, udandu-i pe altii, devenim mai umili. Descoperim cat de mult har este acolo unde nu banuiam, si cat mult ne pot ajuta cei sarmani in dobandirea cunostintelor .

Descoperim cat de mult har este acolo unde nu banuiam, si cat de mult ne pot ajuta cei sarmani in dobandirea cunostintelor. Si mangaierea noastra este mai mare atunci cand muncim pentru altii.

Noi vrem sa-i inveselim pe ei, iar mangaierea ne bucura inimile. Asemenea celor doi oameni prinsi in zapada, unul trebuie sa frece mainile si picioarele celuilalt ca sa nu-l lasa sa moara si facand asa, isi pune sangele in miscare si isi salveaza viata.

Sarmana vaduva din Sarepta si-a oferit putinele provizii pentru hrana proorocului si din ziua aceea nu a mai stiut niciodata ce inseamna sa rabzi de foame. "Dati ,si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra."(Luca 6:38) [CHARLES H.SPURGEON} 

duminică, 15 mai 2022

"DUMNEZEU SE GANDESTE INTOTDEAUNA LA NOI"


"Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor. Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip Cand ma trezesc, sunt tot cu tine.(Psalmul 139:17-18)

Atotstiinta divina nu aduce nici o mangaiere mintilor nesfintite, dar copiii lui Dumnezeu gasesc in ea belsug de alinare.

Dumnezeu se gandeste intotdeauna la noi. El nu-Si intoarce niciodata fata de la noi, pentru ca ne priveste intotdeauna.

Acest lucru este absolut necesar, fiindca ar fi ingrozitor sa ramanem macar o clipa fara proctectia Sa. Gandurile Sale sunt intotdeauna blande  iubitoare,intelepte prudente si prevazatoare 

Ele ne aduc benificii nemasurate; de aceea, este o incantare sa ne amintim de ele.

Domnul s-a gandit intotdeauna la poporul Sau; dovada este alegerea lor si legamantul de har prin care le-a asigurat mantuirea. 

El se va gandi intotdeauna la ei; o dovedeste perseverenta cu care ii conduce in siguranta, spre odihna finala. In toate umbletele noastre , privirea Strajerului vesnic ne urmareste necontenit; nu iesim niciodata din raza Lui de observatie.

In toate durerile noastre, El ne priveste neincetat, si niciunul din vaitele noastre nu-I este nestiut. In toate chinurile noastre, El ne observa stradaniile si scrie in cartea Sa toate luptele celor credinciosi.

Gandurile Domnului ne urmaresc pe toate cararile si patrund pana in strafundul fiintei noastre. Nici un nerv si niciun tendon, nici o valva si nici o artera nu este uitata; toate detaliile lumii noastre neinsemnate se afla in gandurile marelui Dumnezeu.

Draga cititorule, pretuieste acest adevar? Atunci pastreaza-l in inima ta. Domnul traieste si se gandeste la noi; aceasta este un adevar prea pretuios pentru a fi furat.

 Cunoasterea unui nobil este atat de valoroasa incat cel care o are se considera bogat; cu cat mai de pret este cunoasterea Regelui Reglor! Daca Dumnezeu se gandeste la noi, totul este bine, si ne putem bucura pe vecie.{CHARLES H. SPURGEON}

vineri, 13 mai 2022

"OBICEIUL LUI CRISTOS DE A SE RUGA"


" In sarguinta, fiti fara preget. fiti plini de ravna, cu duhul. Slujiti Domnului . Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in  necaz. Staruiti in rugaciune.(Romani 12:11-12) Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleas simtiminte,unii fata de altii, dupa pilda lui Hristos  Isus. (Romani 5:5)

                "Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui "Ioan18:2)

Din aceste cuvinte intrezarim ceva din obiceiurile devotionale ale Domnului. Linistea adanca din Gradina Maslinilor era odaia Sa de rugaciune.

Aici obisnuia sa mearga pentru rastimpuri de rugaciune. Mai existau si alte locuri folosite de El in acest scop, precum varfurile de munte, unde petrece nopti intregi in comunicare cu Tatal Sau.

Exemplul Domnului nostru ne invata ca ar trebui sa ne petrecem mult timp in devotiune. Unii oameni izbutesc sa se descurce fara multa rugaciune, dar aceasta este intotdeauna cu pretul vietii lor spirituale.

Daca nu ne hranim sufletele, ele devin foarte neroditoare. De fapt, nu poate exista viata crestina frumoasa, puternic, folositoara fara multa lucrare in camaruta de rugaciune.

Fiecare pom are o radacina, pe care oamenii nu o pot vedea, care nu are nici o frumosete, dar care in secret, in intuneric, face un serviciu  pomului, fara de care pomul nu ar putea trai.

Ceea ce reprezinta radacina pentru pom aceea este si viata devotionala tainica a crestinului pentru viata exterioara, vizibila observata de lume.

Noi vom inflori si vom fi roditori in viata spirituala doar proportional cu seriozitatea, autenticitatea si intensitatea vietii noastre devotionale. Este nevoie ca si cea mai mica lucrare sa fie insotita de foarte multa rugaciune .

Exemplul Domnului nostru ne invata, de asemenea, importanta obiceiurlor regulate de rugaciune. Unii oameni spun ca rugaciunea ar trebui sa fie spontanta si ca fixarea unui timp si a unui loc anume pentru ea o fac sa devina formala, fara viata.

Insa noi suntem fapturi ale obiceiului si, de aceea, daca nu ne rugam in mod regulat, in fiecare zi,foarte curand nu ne vom mai ruga deloc.

Daca insa mergem intotdeauna in camaruta noastra la o ora fixata, activitatea noastra devotionala va deveni parte a vietii noastre zilinice si nu vom trai nici macar o zi fara timpul ei de rugaciune.

Daca viata sfanta a Domnului nostru a avut nevoie de obiceiuri regulate de rugaciune si comunicare cu mult mai mult au nevoie de acestea vietile noastre frante, imperfecte. {J.R.Miller}

luni, 9 mai 2022

TREBUIE SA PETRECEM UNELE NOPTI SUB STELE

 

"Ce va spun Eu la intuneric, voi sa spuneti la lumina; si ce auziti soptindu-se la ureche , sa propavaduiti de pe acoperisul caselor.(Matei 10:22)

 Domnul nostru ne duce mereu la intuneric ca sa ne spuna ceva. Poate fi intunericul unui camin unde o pierdere grea a lasat storurile; intunericul unei vieti singuratice si pustii, in care o boala ne-a separat de lumina si activitatile vietii; sau intunericul unei mahniri zdrobitoare si a unei dezamagiri.

Acolo ne spune El tainele Sale -- mari si minunate, eterne si infinite. El ne deschide ochii, orbiti de stralucirea lucrurilor pamantesti, ca sa priveasca la constelatiile ceresti.

Si urechile noastre detecteaza dintr-odata chiar si soapta glasului Sau,care de multe ori a fost acoperita de tumultul strigatelor pamantesti.

Insa aceste revelatii vin intotdeauna si cu responsabilitatea corespunzatoare: "Ce va spun Eu la intuneric, voi sa spuneti la lumina; si ce auziti soptindu-se la ureche, sa propovaduiti de pe acoperisul caselor".

Noi nu trebuie sa zabovim in intuneric sau sa stam in camaruta. Curand vom fi invitati sa ne ocupam locul in zarva si furtunile vietii.

Si cand va veni momentul acela , noi trebuie sa spunem si sa propovaduim ce am aflat. Aceasta da o noua semnificatie suferintei, a carei cea mai trista parte este deseori sentimentul aparent al inutilitatii pe care acesta il provoaca.

Suntem tentati sa gandim: " Cat de nefolositor sunt! Ce sa fac, de sunt diferentiat de ceilalti? De ce este irosit " parfumul " (Ioan 12:3 al sufletului meu ?"Acestea sunt vaitele disperate ale celui ce sufera, dar Dumnezeu are un scop in toate.

El isi aduce copiii pe culmi tot mai inalte ale partasiei, ca sa-L poata auzi vorbind "fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui " (Exod 33:11), si apoi sa trasmita mesajul celor de la poalele muntelui.

Au fost cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe munte irosite? Dar timpul petrecut de Ilie la Muntele Horeb sau anii petrecuti de Pavel in Arabia?

Nu exista nicio scurtatura spre o viata de credinta, care este o absoluta necesitate pentru o viata sfanta si victorioasa. Trebue sa avem perioade de meditatie si partasie personala cu Dumnezeu.

Sufletele noastre trebuie sa aiba momente de partasie cu El pe munte si sa treaca prin vaile odihnei linistite la umbra unei stanci mari.

Trebuie sa petrecem unele nopti sub stele, cand intunericul a acoperit lucrurile pamantesti, a redus tacere zgomotul vietii omenesti si ne-a largit orizontul , descoperindu-ne infinitul si eternul . Toate acestea sunt absolut esentiale asa cum este hrana pentru trupurile noastre.

Numai in felul acesta simtirea prezentei lui Dumnezeu poate deveni avutia sigura a sufletelor noastre, permintandu-ne  sa spunem tot timpul, cum scria si psalmistul odata "Tu esti aproape Doamne "(Psalmul 119:151){F.B.Meyer}

vineri, 6 mai 2022

CRISTOS II CUNOASTE PE AI SAI


 "Domnul este bun, El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El.(Naum 1:7)"Eu sunt Pastorul cel bun.Eu imi cunosc oile Mele,si ele Ma cunosc pe Mine (Ioan 10:14)

Pastorii orientali aveau anumite semne dupa care isi cunosteau propiile oi. Chiar si in tara noastra fermierii isi marcheaza  oile - cu propiile lor initiale,  cu un "semn la ureche" sau un alt semn specific, dupa care le vor cunoaste oriunde.

Cristos ii cunoaste pe ai  Lui dupa  niste semne distictive. El Ii  cunoaste dupa chipul lor. Exista ceva in fiecare copil adevarat al lui Dumnezeu care indica aparenenta lui - o tresatura a chipului divin reflectata in afara.

Tatal fiului risipitor si-a recunoscut fiul cand l-a vazuta de departe. Asa cum era el - in zdrente,sarac lipit, purtand pe el semnele unei vieti risipite - ochiul dragostei si-a recunoscut copilul.

Cristos nu Ii cunoaste pe ai Sai dupa chipul lor oricat de vaga ar fi asemanarea cu El. 

Oamenii din lume nu-i recunosc pe printii cerului in umilii  crestini pe care-i intanlesc; fiecare inger li cunoaste.

Cristos nu  cunoaste pe ai Sai doar dupa chipul lor ,ci si dupa voce. Mama recunoaste vocea copilului ei orunde, chiar si in intuneric, si o poate distinge dintre mii de voci. Cristos cunoaste  vocile celor care -i apartin, oriunde-l   aude vorbind sau plangand.

El cunoaste si dupa caracter. Chiar daca exteriorul este necizelat si stangaci, aceasta nu ascunde de ochii Sai viata interioara,  duhul ,inima. 

El l-a vazut pe viitorul Petru, in toata maretia  caracterului sau, in necioplitul Simion care a fost adus la El. El isi cunoaste prietenii prin ascultarea lor. 

Cunoaste hainele albe ale dreptatii pe care le poarte rascumparatii Sai. Isi cunoaste ucenicii prin faptul ca Il urmeaza acolo unde li conduce.

Cunoaste inima penitenta prin mireasma pe care o raspandeste: ea este un altar al tamaierii, este vasul spart din care se revarsa undelemn placut.

Asa cum descoperim locurile in care sunt ascunse florile dupa miresmele emanate de acestea, tot asa si Dumnezeu stie unde este o inma penitenta dupa mirosul  placut pe care-l raspandeste. El  cunoaste pe ai Sai{J.R.Miller}

duminică, 1 mai 2022

DE CE IL IUBIM PE ISUS ? "FIINDCA EL NE-A IUBIT MAI INTAI"


 "Deci, fiidca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta,avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.(Romani 5:1-2)

Este minunat sa fii in stare, fara "daca"  sau   "dar" , sa spui despre Domnul Isus: "Tu, pe care te iubeste inima mea". 

Multi pot spune despre Domnul Isus doar ca spera ca-L iubesc;  ei cred ca Il iubesc; dar numai o exprienta saraca si suprficiala va fi multumita sa ramana la acest nivel.

Nu ar trebui sa   ingaduim adihna sufletelor noastre pana nu suntem siguri in aceasta chestiune importanta .Nu trebuie sa ne multumim cu speranta superficiala  ca Isus ne iubeste sau cu parerea ca noi Il iubim.

Sfintii din vechime nu au vorbit cu dar, daca, sper si poate, ci au vorbit clar si raspicat.  "Stiu in Cine am crezut (2 Timotei 1:11) crezut spunea Pavel. "Stiu ca Rascumparatorul meu este viu " Iov 19:25)  spunea Iov.

Aduna cunostinte despre dragostea ta pentru Isus, si nu te multumi pana cand nu poti vorbi despre interesul tau in El ca despre o realitate, de care ai fost asigurat prin martuirea Duhului Sfant si prin sigilarea sufletului tau in credinta.

Adevarata dragoste pentru Hristos este lucrarea Duhului Sfant, si trebuie sa fie implinta in inima prin El. El este Agentul, dar motivul logic pentru care Il iubim pe Isus se afla in El Insusi.

De ce Il iubim pe Isus?  " Fiindca El ne-a iubit mai intai (1Ioan 4:19)

Am capatat viata prin moartea; avem pace prin sangele Sau ."El , macar ca era bogat, s-a  facut sarac pentru voi." (2 Corinteni 8:9)

De ce Il iubim pe Isus ?  Din cauza plinatatii persoanei Sale. Suntem plin de simtamantul frumusetii Lui, de admiratie pentru calitatile Lui, si de constienta infinitei Sale perfectiuni!

Maretia, bunatatea si frumusetea  sa se unesc intr-o singura raza, si incanta sufletul  atat de tare incat exclama: Toata fiinta Lui este plina de farmec"(Cant. 5:16)

Acestea este o dragoste care leaga inima cu lanturi mai fine decat matasea, si mai tari decat piatra!{CHARLES  H. SPURGEON"