Fiecare credincios intelege ca a-L cunoaste pe Dumnezeu este cea mai inalta si cea mai buna forma de cunoastere. Aceasta cunoastere spirituala este o sursa de putere pentru crestin.
Ea ii intareste credinta. Credinciosii sunt descrisi mereu in Scriptura ca fiind persoane luminate si invatate de Domnul; se spune despre ei ca au " primit ungerea din partea Celui Sfant."(1 Ioan 2:20),
si ca Duhul are misiunea speciala de a-i conduce in tot adevarul, in vederea cresterii si a dezvoltarii credintei lor. Cunostinta intareste dragostea, la fel de bine si credinta.
Cunostinta deschide usa, si apoi, prin aceasta, il vedem pe Mantuitorul. Ca sa folosim o alta metafora, cunostinta picteaza portretul Domnului Isus, si, cand Ii vedem portretul, Il iubim mai mult.
Nu putem iubi un Christos pe care nu Il cunoastem, cel putin, nu prea mult. Daca stim putine despre viritutile Domnului Isus, despre ceea ce a facut pentu noi si despre ceea ce face acum, nu Il putem iubi prea mult. Cunoasterea intareste si speranta. Cum putem spera la un lucru daca nu ii cunoastem existenta?
Speranta poate fi telescopul, dar, pana cand nu primim instructiuni, ignoranta noastra sta in fata lentilei si nu putem vede nimic.
Cunoasterea indeparteaza obiectele care se intrepun, dar cand privim prin sticla stralucitoare, vedem gloria care ni se descopera si o asteptam cu incredere voioasa. Cunoasterea ne imbunatateste resursele de rabdare.
Cum sa avem rabdare daca nu stim nimic despre sipatiea Domnului Christos si daca nu intelegem binele care vine din corectia pe care ne-o trimite Tatal?
Nu exista niciun har al crestinului care sa nu fie dezvoltat si adus la desavarsire prin cunoasterea sfanta si binecuvantarea lui Dumnezeu.
Cat de important este sa crestem numai "in har" ci si " in cunostinta Domnului si Mantuitorul nostru Isus Christos " (2Petru 3:18){CHARLES H. SPURGEON}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu