NE RUGAM PANA PRIMIM RASPUNSUL

 "Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri cu multumiri. Si pacea lui Dumnezu, care intrece pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus." (Filipeni 4:6-7)

Esecul in staruinta este una din cele mai frecvente probleme in rugaciune si mijlocire. Incepem sa ne rugam pentru ceva, inaltand cererile noastre timp de o zi, o saptamana,sau o luna, dar apoi , daca nu primim un raspuns clar,  repede ne dam  batuti si incetam sa ne mai rugam pentru lucru respectiv.

Aceasta este o gresala cu consecinte ingrozitoare si pur si simplu o cursa  in care incepem multe lucruri, dar nu le vedem niciodata terminate. Acesta duce la ruina in toate domeniile vietii.

Oamenii care obisnuiesc sa inceapa ceva fara sa termine vreodata, isi formeaza obiceiul de a esua.

Si cei ce incep sa se roage pentru ceva  fara sa persevereze  pana ajung la un rezultat bun isi formuleaza acelas obicei in rugaciune. 

Renuntarea este acceptarea esecului si a infrangeii. Infrangerea duce apoi la descurajare si la indoieli cu privire la la puterea rugaciunii, ceea ce poate fi fatal pentru succesul vietii de rugaciune a unui om.

Oamenii intreaba adesea: "Cat de mult trebuie sa ma rog?  N-ar trebui sa revin  la momentul in care am incetat sa ma mai rog si sa  las problema in mana lui Dumnezeu?"

Singurul raspuns este aceasta: Roaga-te pana cand ti se implineste rugaciunea sau pana cand esti deplin incredintat in inima ta ca se va implini.

Dar cand una din aceste doua conditii va fi indeplinita este sigur sa te opresti din staruinta in rugaciune, pentru ca rugaciunea nu este doar  chemare lui Dumnezeu, ci este si o lupta cu Satana .

Si deoarece Dumnezeu foloseste mijlocirea noastra ca o arma puternica a biruintei in lupta , El singur trebuie sa decida cand este sigur sa sa incetezi sa te mai rogi. De aceea noi nu indraznim sa incetam sa ne mai rugam pana nu a venit raspunsul sau pana nu primim  incredintarea ca va veni.

In primul rand, ne oprim pentru ca vedem efectiv raspunsul . In al doilea rand, ne oprim pentru ca credem si credinta din inimile noastre este tot atat de demna de incredere  ca vederea ochilor nostri,  pentru  ca este "credinta  din partea lui Dumnezeu." (Efeseni 6:23 )  si ' credinciosia lui Dumnezeu" (Romani 3:3) pe care o avem in noi.

Daca traim o viata de rugaciune, vom ajunge sa experimentam  si sa recunoastem din ce in ce mai mult aceasta incredintare data de Dumnezeu. Vom sti cand sa ne odihnim in ea linistiti si cand sa continuam sa ne rugam pana cand vom primi raspunsul Lui.{IZVOARE IN DESERT}