Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limba iscusita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel doborat de intristare El Imi trezeste, in fiecare dimineata,El imi trezeste urechea,sa ascult cum asculta niste ucenici.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechia, si nu M-am impotrivit, nici nu M-am tras inapoi. Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeu barba;nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari.Dar Domnul Dumnezeu M'a ajutat; de aceea nu M'am rusinat, de aceea Mi-am facut fata ca o cremene, stiind ca nu voi fi dat de rusine.(Isaia 50:4-5-6,7) "Isus nu i-a raspuns la niciun cuvant..."(Matei 27:14)
El nu a ezitat niciodata sa-i binecuvinteze pe oameni, dar nu a spus niciun cuvant in apararea Lui. "Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta " (Ioan 7:46), si niciodata nu a tacut vreun om ca El.
A fost tacerea aceasta indiciul jertfei Sale desavarsite? A aratat ca nu voia sa rosteasca niciun cuvant care sa impedice uciderea Sa, fiindca se consacrase ca jertfa pentru noi?
Se daruise atat de deplin incat nu intervenea deloc in apararea Sa, si se lasa sa fie legat si ucis ca o victima supusa si ascultatoare? A fost aceasta tacere un indicator al neputintei pacatului?
Nimic nu putea fi spus in apararea vinovatiei omului; de aceea, El i-a purtat intreaga povara si a stat mut in fata judecatorului. Nu este tacerea rabdatoare cel mai bun raspuns la acuzatiile lumii?
Suferinta tacuta raspunse unor intrebari intr-un mod mult mai concludent decat cea mai puternica elocventa. Cei mai buni martori ai crestinismului timpuriu au fost martirii.
Nicovala rupe o multime de ciocane indurandu-le in tacere loviturile.Prin tacerea Sa,Mielul lui Dumnezeu ne ofera un exemplu de intelepciune.
Intr-un moment in care orice cuvant ar fi fost o ocazie de blasfemie, datoria Sa a fost sa nu ofere combustibil pentru flacarile pacatului.
Neclaritatea si falsul, nevrednicia si lucrurile vrednice de dispretuit se vor distruge singure peste putin timp;de acea ,adevarul isi permite sa-si arate intelepciunea prin tacere.
Este evident ca Domnul nostru, prin tacere, a furnizat o implinire a profetiei ." Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis deloc gura, ca un miel pe care-l duci la macilarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund; n-a deschis gura" (Isaia 53:7)
Prin tacerea Sa, a dovedit ca era adevaratul Miel al lui Dumnezeu. In calitatea aceasta il salutam in aceasta dimineata. Fii cu noi, Isuse si in tacerea inimilor noastre, ajuta-ne sa ascultam vocea iubirii Tale.{CHARLES H. SPURGEON
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu