"El ia aminte la rugaciunea nevoiasului, si nu-i nesocoteste rugaciunea. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul care se va naste, sa laude pe Domnul!(Psalmul 102:17-18)
"In zilele acelea, Isus s-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noapte in rugaciune catre Dumnezeu."(Luca 6:12)
Daca a existat vreodata cineva care ar fi putut trai fara rugaciune, acela a fost Domnul nostru desavarsit. Totusi nimeni nu s-a rugat atat de mult ca El !
Atat de mare a fost dragostea Lui pentru Tatal,incat I-a placut sa fie intr-o permanenta partasie cu El. Atat de mare a fost dragostea Lui pentru poporul Sau,incat a dorit sa mijloceasca necontenit pentru ei.
Viata de rugaciune a Domnului Isus este o lectie pentru noi. El ne-a dat un exemplu, ca sa putem pasi pe urmele Lui.
Timpul de rugaciune pe care l-a ales - noaptea - este admirabil. Era timpul linistii, cand nu avea sa fie tulburat de multumie; timpul de inactivitate, cand toata lumea se oprise din lucru, in afara de El; timpul cand somnul ii face pe oameni sa-si uite necazurile, si sa nu mai vina la El pentru ajutor.
In timp ce oamenii aflau odihna in somn , El se inviora prin rugaciune. Locul de rugaciune era intotdeauna bine ales. Era singur, intru-un loc in care nu venea nimenii, si in care nimeni nu Il supraveghea. Astfel era eliberat de pretentiile fareseilor si de intreruperile publicului.
Dealurile acelea intunecate si tacute erau un loc de rugaciune potrivit pentru Fiul lui Dumnezeu.
Ceul si pamantul, incremenite in linistea noptii, au auzit gemetele si suspinile Fiinteii misterioase in care erau unite.
Durata implorarii Sale este remacabila. Ceasurile lungi nu a fost prea lungii pentru El. Vantul rece nu I-a inforat devotiunea. Intunericul aspru nu I-a intunecat credinta, si singuratatea nu -I-a oprit perseverenta.
Noi nu suntem in stare sa veghem cu El o ora, dar El a vegheat pentu noi nopti intregi. Ocazia noptii de rugaciune a Domnului Isus este remarcabila.
Era momentul in care dusmanii Sai atinsesera culmea inversunarii, si de aceea rugaciunea era adapostul si mangaierea Lui. La fel s-a intamplat si inainte de alegerea celor doisprezece ucenici, si o asemenea rugaciune a fost calea de acces spre lucrarea Sa, vestitorul preotiei Sale.
Nu ar tebuie sa invatam de la Domnul Isus sa fugim la rugaciune atunci cand suntem incercati sau cand avem noi indatoriri in slusba Invatatorului? Doamne Isuse, "invata-ne sa ne rugam" (Luca 11:1)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu