CRISTOS, MIJLOCITORUL NOSTRU

 "Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri?  Daca  Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?     Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela. care-i socoteste neprihaniti!    Cine-i va osandi?  Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi.!"( Romani 8:31-33,34)

In aceasta minunata rugaciune de mijlocire, Domnul nostru a trecut de la micul cerc de ucenici aflati in pericol, care stateau in jurul lui in seara aceea,si i-a cuprins in bratile Sale pe toti cei care urmau sa creada in El, pana la sfarsit.

Astfel, ne-a cuprins si pe noi, cei care credem astazi in Cristos. El a privit in viitor, de-a lungul veacurilor, si ne-a vazut atat pe noi, cat si pericolele noastre si, in mijlocul umbrelor crescande ale crucii, S-a rugat pentru noi,

Cat de minunat este sa Se roage Domnul Cristos pentru noi! Insa acest fapt, oricat este el de pretios, nu este totul, caci ni se spune, in alta parte, ca Isus traieste vesnic pentru a mijloci pentru poporul Sau.

"De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.(Evrei 7:25)

Nu trebuie sa ne gandim ca El Si-a pierdut interesul pentru acest pamant atunci cand a plecat de aici. Aceasta rugaciune de mijlocire, ale carei propozitii le intelegem pe masura ce citim capitolul, este doar o dezvaluire de moment a mijlocirii Lui  continue pentru noi, din spatele valului.

Trebuie sa ne gandim la El ca fiind in cer, veghind necurmat asupra noastra si rugandu-Se pentru noi de fiecare data cand ne aflam in pericol.

El vede  fiecare ispita ascunsa care se apropie de noi si cere: "Tata, pazeste pe copilul Tau aflat in primejdie.

Chiar si faptul de a sti ca un prieten drag, pamantesc se roaga pentru noi este o mangaiere foarte pretioasa. 

Adeseori in tineretea mea, am fost pazit de a face lucruri rele doar la gandul ca in casa mea linistita, de departe, tatal meu si mama mea ridicau in fiecare dimineata si seara maini sfinte in rugaciune arzatoare, iubitoare cerand lui Dumnezeu sa le pazeasca baiatul.Nu puteam sa fac ceva rau avand aceasta imagine in minte.

Insa si mai puternica in influienta a ei restrictiva asupra noastra ar trebui sa fie asigurarea ca Isus se gandeste la noi zi si noapte,veghind asupra noastra din inaltimea Sa sfanta din glorie si Se roaga pentru noi la fiecare aparitie a raului.

Cum am mai putea  face vreun  lucru rau, daca doar ne-am opri indeajuns de mult timp pentru a medita la aceasta mijlocire divina facuta  pentru noi?{J.R.Miller}