"Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropia de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este,si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.(Evrei 11:6)
Toti avem nevoie de credinta pentru zile negre, si Biblia este plina cu relatari despre astfel de zile. Povestea ei este spusa cu ele, cantarile ei sunt inspirate de ele, profetiile ei se ocupa de ele si revelatia a venit prin ele.
Zilele negre sunt pietrele pe care calcam pe cararea luminii. Ele par sa fie oportunitatile lui Dumnezeu de a ne trece prin scoala intelepciunii.
Psalmul 107 este plin de povestiri despre dragostea generoasa a lui Dumnezeu. In fiecare povestire de izbavire, oamenii ajungeau la culmea dispararii, ceea ce Ii dadea lui Dumnezeu ocazia de a actiona.
Cand "toata iscusinta" lor le era zadarnic (Psalmul 107:27) din cauza disperarii, atunci incepea sa lucreze puterea lui Dumnezeu.
Aduceti-va aminte de promisiunea facuta unui cuplu "aproape mort", ca urmasii lor vor fi " in mare numar" ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul marii, care nu se poate numara"(Evrei11:12)
Cititi inca o data despre izbavirea de la Marea Rosie, si cum " preotii care duceau chivotul legamantului Domnului s-a oprit pe uscat, in mijlocul Iordanului" (Iosus 3:17).
Studiati o data in plus rugaciunile lui Asa, Iosafat, si Ezechia, cand erau foarte tulburati, nestiind ce sa faca. Parcurgeti istoria lui Neemia, Daniel, Osea si Habacuc.
Stati cu teama respectoasa in intunericul din Ghetsimani, si zaboviti langa mormantul din gradina lui Iosif din Arimateea in acele zile grele. Cereti explicatii de la martorii bisericii primare, si rugati-i pe apostoli sa va istoriseasca despre zilele lor negre.
Dispararea este mai buna decat deznadejdea. Nu uitati ca nu credinta noastra a creat zilele negre. Lucrarea credintei este sa ne sustina in acele zile si sa rezolve.
Totusi singura alternativa la credinta in momentele de disperare este desnadejdea. Credinta rezista si invinge.
Nu exista un exemplu mai eroic de credinta in momentele de disparare decat istoria celor trei tineri evrei Sadrac, Mesac, si Abed-Nego.Situatia lor era disperata, dar ei au raspuns cu curaj:
"Iata, Dumnezeul nostru, caruia Ii slujim, poate sa ne scoata din cuporul aprins, si ne va scoate din mana ta, Imparate.
Si chiar de nu ne va scoate, sa stii Imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!" (Daniel 3:17-18) Mie imi plac in mod deosebit cuvintele: "Si chiar de nu ne va scoate"!
Vreau sa mentionez pe scurti Gradina Ghetismani si va rog sa va ganditi la "totusi"ul ei. "Daca este cu putinta... Totusi .. "Matei 26:39) Sufletul Domnului nostru era coplesit de un intuneric greu. A Se increde a insemnat pentru El trairea chinului pana la sange si a intunericul pana-n adancimile iadului- Totusi! Totusi!{IZVOARE IN DESERT}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu