"Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele vostre. .Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara. Matei 11:28-29-30)
La intrebarea pusa de apostoli, din dorinta lor de a sti cine este mai mare in imparatia cerurilor (Matei 18: 1-6, Domnul Isus raspunde lamurit ca cel mai mare este acela care este robul tuturor, adica cel mai smerit.
Ucenicii se cam mandreau cu faptul ca ascultasera chemarea Domnului Hristos si, pe cat se pare, aveau oarecum tendinta sa se uite de sus la altii. De aceea au intrebat: Care dintre noi, oameni diferiti de toti ceilalti, va fi cel mai mare acolo?
...Prin aceea ce le spune Domnul Isus le da de inteles ca nu au dreptul sa-i priveasca de sus pe celaltii.
Daca i-o mai fi muscat vreodata pe ucenici sarpele mandriei, ca sa stie care este mai mare itre ei, in mod sigur ei nu au putrur uita gestul facut de Domnul Isus, cand a luat un copilas pe care l-a pus pe genunchii Lui si le-a spus acele cuvinte atat de limpezi si de miscatoare.
Este stiut ca fiecare om are ganduri inalte despre sine insusi, in aceasta spre nenorocirea lui. Daca omul ar fi smerit, n-ar zice: "Eu sunt cineva", sau "Eu am avere", sau eu am cultura", sau "Eu am educatie" .Vorbind astfel, ei dipretuiesc pe altii.
Cand Domnul Isus ne-a indemnat sa invatam de la El, ne-a pus in fata blandetea si smerirea. El n-a spus: "Invatati de la Mine, fiindca nimeni n-a mai vorbit cum vorbesc Eu!". Nu; ci a spus: Invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11:29).
Cine sporeste in smerenie sporeste in tate lucrurile. Iar daca nu sporeste in smerenie, chiar daca ar spori in altele, sporul acela ,in loc sa fie o binecuvantare , ii poate fi spre mandrie; iar mandria merge inainte caderii.
Cred ca lectia aceasta pe care a dat-o Domnul Isus ucenicilor Sai (Ioan 13:1-7) a ramas neuitata cat au trait. Cuvantul are mai multe aplicatii; cred insa ca Domnul Isus a facut si o lucrare de smerire , pentru ca stia ca poate va veni sarpele mandriei sa-i muste pe unul sau pe altul si atunci sa le stea in fata El Insus cu ligheanul in mana.
El, Domnul si Invatatorul, S-a smerit; atunci si noi sa ne smerim unii fata de altii. Cata nevoie avem sa ne smerim fata de Domnul nostru, sa umblam smeriti cu Dumnezul nostru si sa ne smerim unii fata de altii! Niciodata nu ne smerim prea mult, oricat de jos ne-am aseza. {Teodor Popescu}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu