"Sculati-va ; haidem sa mergem."

 "In toate zilele am fost la voi ,si invatam pe oameni in Templu ,si nu M-ati prins ,Dar toate acestea lucruri s'au intamplat ca sa se implineasca Scripturile."(Marcu 14:49)

In aceasta chemare pare sa se auda o voce a sperantei.  Ucenicii au esuat jalnic in indeplinirea unei mari indatoriri: au adormit, cand Stapanul a vrut ca sa vegheze impreuna cu El. 

Acum  tocmai le spusese ca pot sa doarma in continuare, in ceea ce priveste acea slujire ,deoare ce timpul de a o implini trecuse pentru totdeauna.

Totusi ,in fata lor stateau si alte datorii, iar Isus ii cheama sa se ridice cu scopul de a le indeplini. Nu trebuiau sa se scufunde in disperare, din cauza ca esuasera sa-si indeplineasca responsabilitatea  pe perioada acelei ore, ci sa se ridice si s-o implineasca pe cea care se afla atunci  in fata lor.

Din nou, lectia este limpede. Doar pentru ca am esuat in indeplinirea unei datorii, aceasta n-ar trebui sa ne faca sa abandonam totul si sa cadem in disperare.

Un tanar care si-a irosit tineretea n-ar trebui sa se descurajeze si sa creada ca totul este pierdut.Sunt si alte ocazii inaintea lui. Pierderea tineretii este iremediabila. Anii cei mai frumosi nu mai pot fi niciodata adusi inapoi. Inocenta, frumusetea, puterea s-au dus pentru totdeauna.

Totusi, de ce ar risipi totul, doar pentru ca a risipi ceea ce a avut mai bun?  De ce ar trebui sa ne pierdem toata ziua, daca ne-am irosit dimineata?

Lectia ne priveste pe noi toti cei care am esuat in vreun fel. Domnul Cristos ne cheama intotdeauna la speranta. El ne indeamna sa ne ridicam chiar si din cea mai grea infrangere. 

In imparatiea harului exista intotdeauna suficiente rezerve pentru a o lua de la inceput si a zidi o viata nobila.

Usa oportunitatii s-a deschis in fata penitentului chiar la cruce, in cesul mortii sale: nu mai era timp sa faca ceva bun sau frumos din viata lui pe acest pamant, cu exceptia marturisirii lui in timp ce era pe moarte; insa eternitatea in care a trecut ii ofera timp suficient pentru o existenta minunata.

Asa este intotdeauna. In lumea aceasta, binecuvantati de dragoste si harul divin , nu este niciun moriv sa cadem in disperare. Dupa fiecare infrangere sau cadere, continua sa rasune chemarea: "Sculati-va haidem sa mergem{J.R.Miller}