Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati , si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra , si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastr. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea ete usoara. (Matei 11:28-29-30)
Vreau sa starui putin asupra unor cuvinte ale Domnului Isus care, se intiparesc in inimile noastre, ne pot fi de un real folos.
Este vorba despre una din fericirile apartinand Predecii de pe munte a Domnului Hristos, fericiri mentionate in Evanghelia dupa Matei, la capitolul 5. Acesta fericire este cuprinsa in cuvintele "Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul".
Oameni isi leaga fericirea de tot felul de lucruri; dar nu o cauta acolo unde spune Domnul Isus ca poate fi gasita. Abea dupa ce intra cineva in scoala Domnului Isus si incepe sa-L urmeze, ajunge sa-si dea seama ca El are prefecta dreptate cand indica sursa fericiri.
Lumea nu vede blandetea ca un lucru de dorit. De obicei , se spune ca din nastere unii sunt mai blanzi, altii mai nervosi, sau mai suparaciosi, dar deosebirea intre unul si altul nu prea o vad oamenii. Cineva ar putea zice: "Daca nu sunt bland, ce sa fac? Asa sunt eu!"
Lumea nu-i fericeste pe cei blanzi, care parca se arata lipsiti de energie, molatici, fara demnitate, caci accepta sa li se puna in carca fel de fel de lucruri, fara sa opuna vreo rezistenta.
Potrivit parerii generale, este bine ca omul sa fie energic, gata sa raspunda provacarilor: "Mi-a dat o palma, ii voi da si eu doua; mi-a facut el un rau, am sa-i fac si mai mult sa vada cu cine are de-a face, doar n-am sa ma las calcat in picioare!"
Asa gasesc oamenii ca este normal sa se petreaca lucrurile, si cam asa decurge viata lor. Pe Domnul Hristos, evreii nu L-au asteptat ca pe un Mantuitor bland, care sa intre in Ierusalim calare pe un magarusi, ci L-au asteptat ca pe un imparat atotputernic, care sa-i zdrobeasca pe asupritorii lor si sa imparatiasca cu dreptate.
Multi socotesc blandetea ca o lasitate, ca o fuga de raspundere, ca o dovada a unei minti marginite, doarece omul bland nu ar fi capabil sa-i puna la punct pe ceilalti , asa cum ar trebui.
Insa gandirea Domnului Isus consemnata in Evanghelie este cu totul diferita. El ii cheama la Sine pe toti cei truditi si impovaratisi le schimba felul de vorbi de si de a trai. Um stfel de om soarbe in fiecare zi invataturi din Cuvantul lui Dumnezeu si incetul cu incetul inima lui se umple de cuvintele vii si lucratoare al Domnului.{TEODOR POPESCU)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu