LINISTE IN FURTUNA

"S-a starnit o mare furtuna de vant, care arunca valurile in corabie, asa ca mai ca se umplea corabia .Si  El dormea la carma pe capatai.Ucenici L-au desteptat, si I-au zis: "Invatatorule nu-Ti pasa ca pierim?"(Marcu 4:37-38)

Ucenicii erau pe mare cu corabia. In corabie era si Mantuitorul. Deodata s-a dezlantuit o furtuna cumplita. Cerul s-a acoperit de nori negri, intunecosi; marea era biciuita de vanturi puternice,valurile zburau ca niste munti in jurul lor, iar corabia era ca o coaja de nuca pe crestele acestor valuri.

Tarmul era departe; nu era nici o speranta totul era pierdut nu era nici o scapare.Valurile incepusera sa treaca peste bordul corabiei.Dar Mantuitorul? De El uitasera de tot; ei privea la valuri. Numai in clipe grele, cand totul parea pierdut, si -au adus aminte de El, iar Isus dormea la carma corabiei un sommn linistit, adanc pe o astfel de furtuna.

Ce linistit era Domnul Isus fata de oamenii care se sbuciumau! De cate ori nu ni se pare si noua ca Mantuitorul doarme la carma vietii noastre, ca El nu are grija de noi, ca suntem lasati in voia soartei, in voia "valurilor", la voia intamplarii! Cu cata groaza a strigat ucenicii la Domnul Isus:"Invatatorule nu-Ti pasa ca pierim?"

Ah, dar exista o mare mult mai mare decat care au fost ucenicii si mult mai mare decat toate marile si oceanele: este marea din launtru nostru, este oceanul nemangaiat de nimeni al inimilor noastre.

Cunoastem noi acest ocean? Stim noi ca in launtrul nostru este o prapastie adanca, fara fund, decate ori inima este zdruncinata ca valurile marii? Acum este soare, este liniste, este placut. Dar daca incepe putin sa sufle vantul, daca ne spune cineva o vorba mai tare, o mustrare, numai un mic repros, o mica nedreptate?

Cerul ni se intuneca indata, se strang nori negri norii gandurilor noastre, Se deslantuie furtuna nemultumirii se aude vuietul uraganului jignirii amorului propiu.

Dar aceste furtuni pot fi oprite de Domnul Isus numai cu o vorba. El potoleste aceasta mare infuriata si cerul nostru se insenineaza din nou .Pentru aceasta, privirile noastre trebuie sa fie indreptate spre o singura Persoana: ISUS HRISTOS. Atunci, cea mai mare furtuna se linisteste si putem canta cu bucurie:                                                                                    {Samanta buna}
O, noi ne-am bizuit pe Domnul!
De-aceea azi cantam asa,
Si vesnic vom slavi si-n ceruri
Mareata,biruintaSa.
  

TOTUL PRIN HAR

"Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea ce mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselele noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti."(Efeseni 2:4-5)

Aceasta fidelitate a lui Dumnezeu este temelia si piatra unghiulara a nadejdei noastre cu privire la pastrarea noastra in har pana la capat.  Sfintii trebuie sa staruiasca in sfintenie fiindca si Dumnezeu staruie in har.

El continua sa binecuvinteze, de aceea credinciosii continua sa fie binecuvantati. El continua sa-si pazeasca poporul Sau, de aceea ei continua sa pazeasca poruncile Lui. Aceasta e terenul bun si solid pe care ne putem odihni, potrivindu-se cu titul acestei carti: Totul prin har!

Harul fara plata si mila nemarginita se arata in zorii mantuirii si aceleasi clopote de bucurie care suna melodios tot timpul cat tine ziua harului.

Deci singurile motive pentru nadejdea ca vom fi intariti pana la capat si ca vom fi gasiti fara vine, isi au originea in Dumnezeu.Ele sunt niste motive incurajatoare bazate pe ceea ce a facut Dumnezeu. El a mers atat de departe pe aceasta cale binecuvantata, ca Ii este cu neputinta sa se intoarca inapoi.

Pavel ne reaminteste ca Domnul "ne-a chemat la impartasirea cu Fiul Sau Isus Hristos." Daca El ne-a chemat, aceasta chemare nu mai poate fi retrasa; caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si chemarea facuta.

Domnul nu revine niciodata asupra chemarii reale a harului Sau."Pe aceia pe care l-a chemat,i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia care i-a socotit neprihaniti,i-a si proslavit." Aceasta e regula neschimbata a proceduri divine.{C.H.Spurgeon}

PUNE-TI TOATA INCREDEREA IN DUMNEZEU

"Caci asa vorbeste Cel Prea  Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant "Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si zmerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite. (Isaia 57:15)

In timpurile de severa incercare, crestinul nu se poate increde in nimic de pe pamant; de aceea, el este sfatuit sa se incredinteze in mainile lui Dumnezeu. Atunci cand barca lui este la capatul puterilor, si nu poate fi vorba de o salvare omeneasca, trebuie sa se increada cu totul in providenta si grija lui Dumnezeu.

Ferice de furtuna care aduce omul pe asemenea stanca! Binecuvantat este uraganul care conduce sufletul la Dumnezeu! Uneori nu putem comunica cu Dumnezeu din cauza multimii prietenilor.

Dar atunci cand omul este sarac, lipsit de prieteni, neajutorat si fara nadejde, alearga in bratele Tatalui si este imbratisat cu binecuvantari! Atunci omul cand este impovarat cu necazuri atat de urgente si unice incat nu se pot spune decat lui Dumnezeu. Trebuie sa fie multumitor pentru ele.

Va invata mai mult despre Domnul atunci decat in orice alta vreme. O, credinciosule tulburat, necazul care te conduce la Tatal este unul fericit! Acum ca ai un Dumnezeu in care sa te increzi  pune-ti toata increderea in El .

Nu-ti dezonora Domnul si Stapanul prin temeri si indoeli  nevrednice; fii tare in credinta si da slava lui Dumnezeu .Arata lumii  ca Dumnezeul tau este mai valoros decat zeca mii de lumi. Arata-le bogatilor ca esti bogat in saracia ta atunci cand esti sprijinit de"bratul vesnic"(Deuteronom 33:27)

Acum este timpul credintei si curajului. Fii tare si viteaz, si este sigur ca, asa cum Domnul a intemeiat cerurile si pamantul, tot El se va slavi in slabiciunea ta si va preamari Numele in necazurile tale.

Grandoarea boltii ceresti ar trebui nimicita daca cerurile s-ar sprijini pe o coloana vizibila,si credinta ta si-ar pierde slava daca s-ar sprijini pe ceva vizibil prin ochii firesti. Fie ca Duhul Sfant sa te ajute sa te odihnesti in Domnul Isus. {C.H.Spurgeon}

A FI UCENICUL LUI

"Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Me; veti cunoaste adevarul ,si adevarul va va face slobozi...Deci daca Fiul  va face slobozi ,veti fi cu adevarat slobozi."(Ioan 8:31,36)

Universul este plin de gloria lui Dumnezeu. Pretutindeni se vad urmele Creatorului: maretia, atotputernicia, intelepciunea, gingasia, dragostea si bunatatea Lui. Toate ne coplesesc.

Dumnezeu vrea ca in noi sa se vada chipul Lui. Pentru ca sa se faca aceasta lucrare, El trebuie sa intre in viata noastra. "Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuna cu el.(Ioan 14:23)

Evanghelia este cea mai mare achizitie a omenirii. Prin ea Dumnezeu Se coboara si locuieste in noi, in viata noastra. Aceasta lucrare este experimentata de orice ucenic care s-a intors cu pocainta la Dumnezeu. Ea este cea mai mare realitate, care ridica viata la cele mai mari culmi.

Din punct de vedere practic, inseamna sa tii seama de El in orice loc si in orice imprejurare. Sa stii ca tu esti totdeauna pe planul al doilea; ca viata ta apartine Celui ce te-a rascumparat si Caruia I-ai incredintat-o cu bucurie.

Si astfel nu ne legam de nici o aspiratie sau ideal. Orice inaltime trebuie daramata, ca El sa ramana viata, bucuria, desfatarea si fericirea noastra.

Sa-L rugam ca sa Se foloseasca de noi ca de niste ucenici; sa Se descopere prin noi celor din jur ca Domn si Mantuitor. sa Se foloseasca de vorbirea noastra, ca oamenii sa primeasca mantuirea Lui. Sa facem numai voia Lui cu bucurie in orice loc si in orice imprejurare.

Niciodata voia noastra sa nu se impuna peste voia Lui. Oricare ar f situatiea, El sa fie veseliea noastra, iar celelalte sa fie secundare.

Abia cand ajungem la situatii deosebite, ne dam seama ca nu-I suntem ucenici cu adevarat; ci mereu cautam sa o luam inaintea Lui, marginidu-L cu priceperea noastra. Nu ne lasam largiti de El, la inaltimea voii Lui, a dragostei Lui, a intelepciunii Lui, ci mereu incercam sa-L coboram la nivelul eului nostru, al dorintelor noastre, al voii noastre, al ingustimii noastre.

Cand ne dam seama de aceasta intunecare a vietii noastre care incearca sa-L constranga pe El si dragostea Lui, atunci sa ne smerim, rugandu-L ca sa ia El totul in mainile Lui. Fie ca in toate imprejurarile voia Lui sa se faca si gloria Lui sa creasca! {Nichifor Marcu}

NU FI O POVARA, FII UN PURTATOR DE POVERI

"Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel legea lui Hristos.Sa nu obosim in facerea binelui;
caci la vremea potrivita, vom secera, daca nu vom cadea de oboseala. (Galateni 6:2,9)


Fiecare dintre noi ascunde ceva, dar nu ca suntem inselatori. Ci doar pentru ca ranile omului sunt prea personale.

Cand sotul este prea  insensibil si indiferent, durerea poate fi prea mare pentru a discuta despre ea. Cand sotia te raneste cu vorbe acide esti zdrobit pe dinauntru, dar nu o poti arata.

Asa ca fiecare mergeti si va pansati ranile si incercat sa evitati comentariile si intrebarile altora. Te afli oare intr-o asemenea situatie, in care te lupti cu ceva prea dureros ca sa vorbesti?

Daca este asa, sa stii ca si altii sunt la fel !  Mania lor este un simpton. Distanta lor le ascunde teama de a fi cunoscut si poate respins fiindca au mai fost raniti. Domnul Isus a vazut ce este mai bun in cei mai rai oameni  si s-a abatut din drumul Sau pentru a le arata har.

Mai tii minte cum S-a purtat cu femeia "prinsa in adulter" (Ioan 8)? Expunere publica!  Poti sa-ti imaginezi cata rusine a simtit? Totusi Domnul Isus a vazut in ea un om care merita sa fie mantuit, a iubit-o, a ridicat-o si i-a dat putere de a fi mai buna. Si tu esti chemat sa faci la fel?

Asa ca aminteste-ti  astazi ca ceilalti trec prin probleme despre care tu nu stii.  Varsa lacrami pe care tu nu le vezi si se simt izolati mai mult decat iti poti imagina. Nu fi o povara; fii un purtator de poveri!

Intr-adevar, poate esti singurul care le vei iesi in cale astazi. Si cand ajuti la ridicarea poverii lor, Dumnezeu le va purta pe ale tale! " Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos. Daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic, se inseala singur.(Galateni 6 : 2-3)
{Bob GASS} Fundatia SEER Romania.

IN GRADINA GHETSIMANI

"...S'a dus ca de obicei, in muntele Maslinilor. Ucenici au mers dupa El. Cand a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita. Apoi S'a departat de ei...a ingenuncheat, si a inceput sa se roage, zicand: "Tata, daca voiesti departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi, faca-se nu voia Mea ci a Ta."(Luca 22:39-40,41,42)

Cele trei ore de intuneric de pe cruce sunt deasupra oricarei intelegeri a noastre. Ce trebuie sa fi insemnat pentru Domnul sa anticipeze in duhul Sau ceea ce urma sa vina asupra Lui peste putin timp!

El era fara pacat, in El nu era pacat si El nu cunostea pacatul, insa in gradina Ghetsimani a avut inaintea Sa acele trei ceasuri cumplite in care urma sa fie parasit de Dumnezeu.

Domnul S-a rugat de trei ori, cerand ca, daca era cu putinta, paharul acela sa treaca de la El.Suferinta Sa a fost atat de intensa, incat Dumnezeu a trimis un inger din cer pentru a-L sustine (Luca 22:43)

Cu cat mai profunda trebuie sa fi fost suferinta Sa in chiar timpul celor trei ceasuri de intuneric! Acolo Fiul Omului, care este Dumnezeu binecuvantat in veci, a fost facut pacat (2 Corinteni 5:21) si a fost parasit de catre Dumnezeu cel sfant si drept.

Iata de ce, pentru toata vesnicia, ne vom preocupa cu Mielul lui Dumnezeu si cu lucrarea Sa, in meditatie, inchinare si lauda. Il vom contempla pentru totdeauna pe Cel care S-a dat pe Sine Insusi si ne vom bucura necontenit de dragostea Tatalui,  care L-a dat pentru noi pe Fiul Sau preaiubit.{A.E.Bouter}

Cinste slava, multumire,Tie,scump Mantuitor;
Nepatrunsa Ta iubire preamarim acum in cor!
A lui Dumnezeu manie cat de mult Te-a apasat,
Cand a crucii grea urgie pentru noi ai indurat!

CREDINTA UNUI SAVANT

"Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste altei acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si acesta, fara vorbe, fara cuvinte, al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamantul, si glasul lor merge pana la marginile lumii.

In ceruri El a intins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nunta, se arunca in drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor, si ispraveste drumul la celalt capat nimic nu se ascunde de caldura lui."(Psalmul 19:1-2...6)

Ca om de stiinta, dr.Werner von Braun 1912-1977) era mereu invitat sa vorbeasca la anumite intruniri speciale. La un pranz dat la Denver de guvernatorul statului Colorado a vorbit despre "credinta in Dumnezeu a unui savant.

" Printre  altele a zis:" Publicul are un adanc respect fata de uimitoarele cuceriri ale stiintei realizate in timpul vietii noastre. Exista o admiratie pentru procesul stiintific de observare, de experimentare.

Si totusi, pe unii ii supara ca noi nu putem dovedi pe cale stiintifica faptul ca exista Dumnezeu. Oare trebuie sa aprindem o lumanare, ca sa vedem soarele?

"Omul il poate cunoaste pe Dumnezeu numai prin revelatia Sa in Persoana  lui Isus Hristos, cum e marturisita de Scriptura. In incercarea noastra de a-L cunoaste Pe Dumnezeu, Domnul Isus Hristos trebuie sa fie tinta eforturilor si a inspiratiei noastre"

"Stiinta a constatat ca nimic nu se pierde, ci totul se transforma. Daca Dumnezeu aplica acest principiu fundamental la cele mai marunte si neinsemnate parti ale universului, oare nu aplica acelasI principiu si la coroana creatiei Sale- la sufletul omului?

Eu cred ca da, Viata si sufletul nu se pot dezintegra in nimic. Astfel, sufletul e nemuritor. Nemurirea sufletului il poate face sa se bucure de rasplata sau sa sufere."{Samanta buna}