"Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Me; veti cunoaste adevarul ,si adevarul va va face slobozi...Deci daca Fiul va face slobozi ,veti fi cu adevarat slobozi."(Ioan 8:31,36)
Universul este plin de gloria lui Dumnezeu. Pretutindeni se vad urmele Creatorului: maretia, atotputernicia, intelepciunea, gingasia, dragostea si bunatatea Lui. Toate ne coplesesc.
Dumnezeu vrea ca in noi sa se vada chipul Lui. Pentru ca sa se faca aceasta lucrare, El trebuie sa intre in viata noastra. "Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuna cu el.(Ioan 14:23)
Evanghelia este cea mai mare achizitie a omenirii. Prin ea Dumnezeu Se coboara si locuieste in noi, in viata noastra. Aceasta lucrare este experimentata de orice ucenic care s-a intors cu pocainta la Dumnezeu. Ea este cea mai mare realitate, care ridica viata la cele mai mari culmi.
Din punct de vedere practic, inseamna sa tii seama de El in orice loc si in orice imprejurare. Sa stii ca tu esti totdeauna pe planul al doilea; ca viata ta apartine Celui ce te-a rascumparat si Caruia I-ai incredintat-o cu bucurie.
Si astfel nu ne legam de nici o aspiratie sau ideal. Orice inaltime trebuie daramata, ca El sa ramana viata, bucuria, desfatarea si fericirea noastra.
Sa-L rugam ca sa Se foloseasca de noi ca de niste ucenici; sa Se descopere prin noi celor din jur ca Domn si Mantuitor. sa Se foloseasca de vorbirea noastra, ca oamenii sa primeasca mantuirea Lui. Sa facem numai voia Lui cu bucurie in orice loc si in orice imprejurare.
Niciodata voia noastra sa nu se impuna peste voia Lui. Oricare ar f situatiea, El sa fie veseliea noastra, iar celelalte sa fie secundare.
Abia cand ajungem la situatii deosebite, ne dam seama ca nu-I suntem ucenici cu adevarat; ci mereu cautam sa o luam inaintea Lui, marginidu-L cu priceperea noastra. Nu ne lasam largiti de El, la inaltimea voii Lui, a dragostei Lui, a intelepciunii Lui, ci mereu incercam sa-L coboram la nivelul eului nostru, al dorintelor noastre, al voii noastre, al ingustimii noastre.
Cand ne dam seama de aceasta intunecare a vietii noastre care incearca sa-L constranga pe El si dragostea Lui, atunci sa ne smerim, rugandu-L ca sa ia El totul in mainile Lui. Fie ca in toate imprejurarile voia Lui sa se faca si gloria Lui sa creasca! {Nichifor Marcu}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu