NEPRIHANITA DRAGOSTE DINTAI

 Neprihanita dragoste dintai

Eu nu pot fara tine!    

/: Nu pot iubi nu pot ierta,

Nu pot cunoaste pacea Ta,

De nu ramai in mine. :/

Neprihanita dragoste dintai

Ce dor de Tine ma leaga, 

/:Te chem plangand si cu amar

Mai vino azi cu sfantu-Ti har

Cuprinde-mi viata-ntreaga !:/

Neprihanita dragoste danti

Eu nu gasesc in mine; 

/:Putere sa pot suferi,

Iertare sa pot darui 

Pierdut sunt fara Tine:/ 

Neprihanita dragoste dintai

Iubirea mea de sine,

/:Ma departat, ma ratacit

Din clipa cand Te-am parasit

Dar azi ma intorc la Tine:/

Neprihanita dragoste dintai,

 Cu lacrami de cainta, 

/: Cu-ntregul dor, cu -ntregul gand

Ma plec in fata Ta plangand

 Ma inchin cu umilinta.:/

Autor Ionel Plesa

MORMANTUL GOL

 "Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea;acolo il veti vedea. Iata ca v'am spus lucru acesta." (Matei 28 :6-7 )

Trebuie sa fi fost o misiune plina de bucurie pentru ingerii care au fost trimisi sa slujeasca la mormantul Rascumparatorului, ca sa dea piatra la o parte, sa faca de straja la mormantul gol si sa le spuna vestile bune ucenicilor care au venit cu inimi atat de apasate .

Mesajul a fost unul de mare bucurie. Isus, pe care prieteni Sai Il credeau mort, era din nou viu, pentru totdeauna. El fusese in mormant, insa acum nu mai era acolo.

Mormantul gol are multe voci glorioase. In primul rand, el ne spune ca Isus murise in realitate. El a fost ingropat acolo, chiar in acel loc.

Capul Sau a fost asezat acolo, iar picioarele Sale aici . Iata ca sunt hainele de ingropaciune, panzeturile fine de in, cu care maini gingase L-au infasurat. Aici chiar in acest loc, este stergarul care I-a acoperit fata.

Uitati-va la acest loc si intipariti-l bine in minte, fara a uita vreodata  ca El a murit cu adevarat. Acest fapt este important, deoarece de el depinde acceptarea voastra de catre Dumnezeu.

Insa, priviti din nou. Mormantul este acum gol. El era aici, dar acum nu mai este, pentru ca a inviat. Mormantul este gol. Iata hainele de ingropaciune, insa trupul nu e de gasit.S-a dus Mormantul gol ne vorbeste , deci de inviere.

Moartea nu L-a nu putut tine pe Cristos. El si-a rupt legaturile si a cucerit puterea mormantului. Acest lucru este important, deoarece un Cristos mort nu ne-ar fi putut salva. Daca nu ar fi inviat, cum ar fi stat pentru noi inaintea lui Dumnezeu?

Cum ar fi El ajutorul nostru in slabiciune , sprijinul nostru in incercare,Mangaietorul nostru, Prietenul nostru, daca tarana Lui s-ar mai afla inca in mormant?

Asa dar El este viu pentru a mijloci pentru noi, sa ne ajute ,sa ne mantuiasca.Un alt adevar pe care mormantul gol ne face sa-l intelegem este ca toti cei care au adormit in Isus vor invia asemenea Lui.

Cuvantul nostru pretios din Scriptura spune:" Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce  inapoi ,impreuna cu Isus.pe cei ce au adormit in El" Sa invatam , deci sa privim prin mormant la viata de dincolo.{ J. R. Miller}

LA PICIOARELE CRUCII

 "Cand a fost chinuit si asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macilarie,si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n'a deschis gura." (Isaia 53:7)  "Tata iarta-i cu nu stiu ce fac!"(Luc23:34)

Aici ajungem la muntele suferintelor Rascumparatorului nostru si ar trebui sa ne descoperim capetele in reverenta sfant in timp ce stam in tacerea iubirii uimite si privim la El pe crucce.Multe ganduri ne vor veni in minte in timp ce contemplam scena aceasta.

Ce lucru ingroztor este pacatul, daca ispasirea lui a necesistat o asemenea jertfa! Sa continuam sa pacatuim fara grija, cand vedem ce a suferit Mantuitorul nostru pentru a ne salva de pacatele noastre?

Ce dragoste minunata trebuie sa fie in inima lui Dumnezeu care sa-L determine sa-Si de Fiul sa indure o asemenea moarte pentru a-i mantui pe pacatosi!

Ce valoare trebuie sa in sufletele omenesti, sub toata ruina pacatului, incat Domnul Isus sa fie gata sa-Si jertfeasca astfel viata Lui pretioasa si glorioasa pentru a-i rascumpara pe cei pierduti!

Ce model avem aici pentru noi toti ! Crucea inseamna Isus dandu-Se pe Sine pentru a binecuvanta si mantui pe altii.

Cu cat ne uitam mai mult pe noi insine si traim pentru altii, cu atat mai aproape ajungem de exemplul Domnului Cristos. Cum sa ne mai plangem de micile noastre privatiuni si sacrificii  indurate de dragul altora?

Crucea ,unde Domnul Cristos a dat totul, ar trebui sa ne faca sa ne rusinam chiar si de mentionarea vreunui lucru mic pe care l-am facut sau l-am suferit pentru cineva.

Pe vremea aceea, crucificarea era un asemenea  stigmat, acoperea intr-atata de ocara numele cuiva, incat omul care murea astfel era ingropat pentru totdeauna in rusine. El ramanea  umplut de dezonoarea in memoria oamenilor.

Insa Domnul Isus, in loc de a fi acoperit si doborat pe veci de cruce in apele intunecate ale rusinii, a inaltat crucea insasi la slava, ea ajungand sa reprezinte astazi simbolul sperantei,al victoriei, al binecuvantarii si al bucuriei oriunde a ajuns Evanghelia.{J.R.Miller}

"Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta ... Dar dupace Isi  va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi,va trai multe zile si lucrarea Domnului va propasi in manile Lui.(Isaia 53:10)

PURTAREA CRUCII

 "Isus ducandu-Si crucea a ajuns la locul zis al "Capatinii" care in evreieste se numeste Golgota,unde L-au rastignitsi impreuna cu El alti doi: unul de o parte si altul de alta,iar isus la mijloc. ( Ioan 19:17-18)

La inceput n-a fost nimeni care sa-L ajute pe Isus sa-si poarte crucea; desi era sleit de puterii din cauza lipsei de odihna si din cauza ranilor de pe trupul Sau sfasiat de bici, ba inca si mai mult din cauza chinului nespus prin care trecuse, mai trebuia sa-Si poarte crucea, pana cand trupul Lui a cedat.

Dar trebuie sa ne amintim ca, pe cand Isus Isi purta crucea singur, nu a purtat-o pentru El Insusi, ci pentru noi. El a indurat rusinea si durerea si Sa clatinat sub ingrozitoarea povara , ca sa ne poata elibera de sub povara blestemului pacatului.

Ioan botezatorul a spus, cand Isus a trecut pe langa el, la inceputul lucrarii Sale: "Iata Melui lui Dumnezeu  care ridica pacatul lumii!(Ioan 1:29)

Noi putem spune aceleasi cuvinte cand Il vedem pe Isus purtandu-Si crucea. Acesta face El .Nu lemnul in sine a reprezentat povara; adevarata povara pe care a purtat-o Isus in ziua aceea a fost muntele pacatelor noastre.

Aceasta L-a sleit de puteri si L-a facut sa Se impedice pe cale, aceasta a stors din El strigatele si lacramile din Getsimani si de la Calvar.

Putin mai tarziu S-a prabusit sub povara si atunci soldatii l-au obligat pe un trecator sa Il ajute.Dupa aceea scena s-a delurat astfel - Isus si Simon  din Cirena au purtat crucea impreuna - Isus in fata purtand capatul greu, iar Simon, in spate purtand capatul mai usor.

Aici din nou, imaginea este foarte sugestiva in doua privinte: trebuie sa impartim crucea cu Cristos inainte de a fi salvati; aceasta inseamna ca trebuie sa ne aceptam locul cu El, sub cruce , si sa-L urmam.

Apoi putem privi imaginea si din alt unghi si Il  vedem pe Isus ajutandu-i pe ai Lui sa-si poarte crucile. Fiecare cruce  pe care trebuie sa o purtam are sub ea si umarul Sau si El intotdeauna poarta capatul mai greu.

Fiecare credincios trebuie sa fie capabil sa poarte orice cruce Impreuna cu Isus. Nici o povara pe care o purtam cu El n-ar trebui sa ne zdrobeasca.{J.R.Miller}

ACEASTA ESTE DRAGOSTEA !

 "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.(Isaia 53:6)"Si sa cunoasteti dragostea lui Hristos care intrece orice cunostinta...(Efeseni 3:19)

Dragoste Domnului Hristos, in tot farmecul, plinatatea, maretia si credinciosia ei, depaseste cunostinta omeneasca. Ce limba poate descrie dragostea neintrecuta, incomparabila,pe care o are fata de copiii oamenilior.

Este atat de vasta si nemarginita incat asemenea unei randurele care atinge apa din zbor dar nu se scufunda,cuvintele noastre descriptive ating doar suprafata, nu adancurile. Bine a spus poetul: 

"Oh dragoste, abis de neinteles!" ,fiindca dragostea Domnului Hristos este nemasurata si insondabila; numeni nu-i poate atinge fundul. 

Inainte sa avem o idee lamurita despre dragoste Domnului Isus, trebuie sa-I intelegem slava anterioara din inaltimea cerului si incarnarea pe pamant, in adancurile rusinii.

Dar cine poate vorbi despre maiestatea Domnului Hristos?  Pe tronul cerurilor era Dumnezeu din Dumnezeu. Prin El a fost facute cerurile si toata ostirea lor.

Bratul Sau atotputernic a sustinut stelele. Lauda heruvimilor si serafimilor Il inconjura in fiecare clipa corurile slavite ale universului cantau neincetat in fata tronului Sau.

El domnea peste intreaga Sa creatie, Dumnezeu atotputernic, binecuvantat pentru totdeauna.(Romani 9:5)

Cine poate descrie inaltimile slavei Sale de atunci?  Si cine poate spune cat de jos a coborat?  Nu a fost deajuns sa devina Om, a devenit Om al durerii. 

A venit ca sa sangereze, sa moara si sa sufere  - foarte mult pentru El , Fiul lui Dumnezeu; dar sa  sufere  - o agonie nemasurata - sa indure o moarte  rusinoasa, parasit de Tatal Sau - este o dragoste care te face sa inmarmuresti de uimire.

 Aceasta este Dragostea! Intr-adevar este o dragoste  "care intrece orice cunostinta".  Fie ca aceasta dragoste sa ne umple inimile de recunostinta, si sa ne aiute sa-i manifestam practic puterea.{CHARLES H. SPURGEON}

" DACA MA CAUTATI PE MINE, LASATI PE ACESTIA SA SE DUCA."

 " Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu,si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n'ar fi asa v'as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc,Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu,sa fiti si voi.(Ioan 14:1-2,3)

"Isus a raspuns: "V'am spus ca Eu sunt.Deci daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca "(Ioan 18:8) 

Observa, suflete , grija care a manifestat-o Isus fata de oile Sale, chiar si in ceasul incercarii! Pasiunea dominanta invinge moartea.

El s-a predat vrasmasului, dar a luat cuvantul de apararea ucenicilor Sai. Cat despre El, "ca o oaie muta inaintea celor ce o tund" Isaia 53:7), nu a deschis gura; insa de dragul ucenicilor Sai, a vorbit cu putere indoita. 

Aceasta este dragostea: constanta, uitandu-se pe sine, credincioasa. Dar oare in acest text nu exista si un alt inteles, mai profund? Nu se oglindeste insusi spiritul  Ispasirii in aceste cuvinte?

Pastorul cel bun isi da " viata pentru oile Sale" (Ioan 10:11) si cere sa fie lasate libere. Garantul este legat, si dreptatea cere ca toti cei pe care ii inlocuieste sa fie lasati sa plece. 

In timpul sclaviei din Egipt ,aceeasi  voce a rasunat cu putere: "Lasa pe poporul Meu sa plece" (vezi Exodul 9-1)Rascumpararea din sclavia pacatului si a Satanei trebuie sa vina.In fiecare celula din temnitele Dispararii, rasuna strigatul: Lasati-i pe acestia sa se duca", iar Disperarea si Teama fug.

Satana aude vocea cunoscuta si isi ridica piciorul de pe gurmazul celor cazuti ; Moartea il aude ,si portile mormantului se deschid larg. 

Drumul lor este o cale spre progres, sfintenie, triumf si glorie,si nimeni  nu indrazneste sa-i opreasca. "Pe calea aceasta nu va umbla nici un leu, si nici o fiara salbatica nu va apuca  pe ea,nici nu va fi intanlita pe ea, ci cei rascumparati vor umbla pe ea"(Isaia 35:9)

Cerbul diminetii a atras vanatorii asupra Sa, si caprioarele sfioase pot sa pasca acum in pace printre grini. Norul de furtuna sa- dezlantuit deasupra Crucii de pe Calvar, si peregrinii din Sion nu vor mai fi ajunsi de fulgerul razbunarii. 

Vino, suflete, si bucurate, de imunitatea pe care ti-a asigurat-o Mantuitorul.Binecuvantat sa-I fie Numele in fiecare clipa,zi dupa zi. {CHARLES H. SPURGEON}

"ISUS NU I-A RASPUNS LA NICIUN CUVANT."

 Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limba iscusita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel doborat de intristare El Imi trezeste, in fiecare dimineata,El imi trezeste urechea,sa ascult cum asculta niste ucenici.     

Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechia, si nu M-am impotrivit, nici nu M-am tras inapoi. Mi-am  dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeu barba;nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari.Dar Domnul Dumnezeu M'a ajutat; de aceea nu M'am rusinat, de aceea Mi-am facut fata ca o cremene, stiind ca nu voi fi dat de rusine.(Isaia 50:4-5-6,7) "Isus nu i-a raspuns la niciun cuvant..."(Matei 27:14)

El nu a ezitat niciodata sa-i binecuvinteze pe oameni, dar nu a spus niciun cuvant in apararea Lui. "Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta " (Ioan 7:46), si niciodata nu a tacut vreun om ca El.

A fost tacerea aceasta indiciul jertfei Sale desavarsite? A aratat ca nu voia sa rosteasca niciun cuvant care sa impedice uciderea Sa, fiindca se consacrase ca jertfa pentru noi?

 Se daruise atat de deplin incat nu intervenea deloc in apararea Sa, si se lasa sa fie legat si ucis ca o victima supusa si ascultatoare? A fost aceasta tacere un indicator al neputintei pacatului? 

Nimic nu putea fi spus in apararea vinovatiei omului; de aceea, El i-a purtat intreaga povara si a stat mut in fata judecatorului. Nu este tacerea rabdatoare cel mai bun raspuns la acuzatiile lumii?

Suferinta tacuta raspunse unor intrebari intr-un mod mult mai concludent decat cea mai puternica elocventa. Cei mai buni martori ai crestinismului timpuriu au fost martirii.

Nicovala rupe o multime de ciocane indurandu-le in tacere loviturile.Prin tacerea Sa,Mielul lui Dumnezeu ne ofera un exemplu de intelepciune. 

Intr-un moment in care orice cuvant ar fi fost o ocazie de blasfemie, datoria Sa a fost sa nu ofere combustibil pentru flacarile pacatului.

Neclaritatea si falsul, nevrednicia si lucrurile vrednice de dispretuit se vor distruge singure peste putin timp;de acea ,adevarul isi permite sa-si arate intelepciunea prin tacere.

 Este evident ca Domnul nostru, prin tacere, a furnizat o implinire a profetiei ." Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis deloc gura, ca un miel pe care-l duci la macilarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund; n-a deschis gura" (Isaia 53:7)

Prin tacerea Sa, a dovedit ca era adevaratul Miel al lui Dumnezeu. In calitatea aceasta il salutam in aceasta dimineata. Fii cu noi, Isuse si in tacerea inimilor noastre, ajuta-ne sa ascultam vocea iubirii Tale.{CHARLES H. SPURGEON