SMERENIA DOMNULUI CRISTOS

"...Iata semnul care-L veti cunoaste: veti gasi un Copilasi infasat in scutice si culcat intr-o iesle."(Luca 2:12)

Ce semn ciudat dupa care sa-L recunoasti pe Regele gloriei! Pastorii nu L-au gasit imbracat in haine de purpura, ca pe un copil de print, ci infasat in scutece. Nu L-au gasit intr-un palat, ci intr-un staul, cu o iesle drept leagan.

Nu este ciudat ca insesi insemnele si autentificarile caracterului si misiunii
lui Mesia, prin care L-au recunoscut acesti pastori cand L-au gasit, erau aceste simboluri ale saraciei si umilintei? Aceasta ne arata ce goale sunt semenele distinctive ale pozitiilor inalte ale lumii.

Nimeni nu s-ar astepta vreodata sa recunoasca regalitatea pamanteasca pe baza unor astfel de indicii.
Cand a venit Domnul Cristos El a dispretuit toate insemnele titlurilor de nobilete prin  care oamenii
isi afiseaza maretia si a purtat insemnele saraciei si ale umilei conditii pamantesti.

Totusi, a fost El mai putin mare, pentru ca nu a purtat pecetea de onoare a lumii?

Adevarata maratie se afla in caracter, nu in circumstante. Nu conteaza faptul ca porti o coroana;  asigurate ca ai un cap vrednic de a purta o coroana. Indiferent de haina de purpura, asigura-te
ca ai o inima vrednica de purpura.

Nu conteaza tronul pe care stai; asigura-te  ca viata ta este regala in caracterul ei intrinsec, ca oamenii vor recunoaste in tine un rege, chiar daca trudesti pe camp sau in mina sau slujesti in locul cel mai de jos.

Aceste simboluri ciudate ne vorbesc si despre intelegerea Domnului Cristos fata de cele mai umile aspecte ale vietii, fata de oamenii cei mai de rand si mai saraci.

Nimeni nu poate spune ca la el Domnul Cristos nu a venit niciodata. Daca S-ar fi nascut intr-un palat, in mijlocul splendorilor, oamenii de rand n-ar fi simtit niciodata ca El este Mantuitorul lor.

Domnul Cristos S-a coborat si a atins viata in cel mai de jos punct al ei, ca sa nu existe nimeni care sa nu poata fi atins de misiunea Sa de dragoste si har.{J.R.Miller}