DUMNEZU NE-A IUBIT SI A DAT PE PROPRIUL SAU FIU SA MOARA PENTRU NOI !

"Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul,si a zis: "te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." Da" , i-a raspuns Isus Sunt! ...Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis:"...Ce nevoie mai avem de martori?...Ei au rspuns: "Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea."

Atunci L-au scuipat in fata,L-au batut cu pumnii,si L-au palmuit  zicand: Hristoase, proroceste-ne -cine Te-a lovit? (Matei26: 63-64...68)

Intr-adevar,Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ! Chiar daca a fost lepadat ca atare, va veni o zi cand poporul Sau Il va vedea ca Fiul Omului. La auzul acestei frumoase marturii,

Caiafa si-a rupt hainele si, adresanu-se Sinedriului, a zis: "A hulit!  Ce nevoie mai avem de martori ? Iata ca acum ati auzit hula Lui!  Ce credeti ?"  Raspunsul dorit  nu s-a lasat asteptat: "Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea."

Sentinta hotarata de multa vreme de iudei a fost rostita; din acel moment. nu a mai fost nici o consideratie din partea demnitarilor natiunii fata de acest Comndamant. Ei au dat curs liber urii si dispretului lor.

Cu o josnicie triviala, L-au scuipat in fata, i-au dat palme; altii L-au lovit si i-au spus "Hristoase, proroceste-ne cine Te lovit. "Isus a ramas calm, judecand , simtind si stiind tot. El implinea ceea ce apostolul Petru, martor al acestor insulte, a spus despre Domnul:

"El n-a facut pacat si in gura nu s-a gasit viclesug. Cand era bajocorit, nu raspundea cu batjocori ; si cand era chinuit, nu amenita, ci Se supunea dreptului Judecator." (1Petru 2:22-23)

Iar Isaia a scris despre Domnul Isus: "Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macilarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura (Isaia 53:7)

Dumnezeu a iubit si a dat. Ce a dat? Pe propiul Sau Fiu. Nici un heruvim si nici un serafim nu a fost in stare sa savarseasca lucrarea de salvare. Doar Isus, Mielul lui Dumnezeu, a putut sa rezolve problema pacatului.

Sangele Lui pretios a curs pentru spalarea tuturor pacarelor noastre. Astazi, bratele Mantuitorului sunt larg deschise pentru fiecare pacatos. Dreptatea lui Dumnezeu este acum gata sa-l ierte pe orice pacatos, care isi recunoaste sincer vina si se caieste inaintea lui Dumnezeu , ca sa-i daruiasca infierea.

Iertarea pacatelor si venirea la Dumnezeu sunt, desigur, daruri pretioase ale harului, pe care nu-l putem aprecia indeajuns. Dar Dumnezeu nu se opreste aici. Iertarea pacatelor si singuranta mantuirii sunt numai inceputul unei cai,  pe care Dumnezeu vrea sa binecuvinteze cu bogatiile harului si dragostei Sale.

Credinta simpla, copilareasca si totusi  indrazneata poate intra in visteria lui Dumnezeu pentru a primi de acolo din plinatatea Sa.

Drag cititor, te-ai refugiat la El, la Cel care Si-a dat viata pe cruce? Cunosti "Pacea cu Dumnezeu"? Savurezi  "pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere"? Atunci Dumnezeu poate si vrea sa iti daruiasca totul cu Isus. El nu da niciodata cu modestie!  {Samanta buna}