"Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecati."(Matei 5:22)
Ar trebui sa invatam sa citim poruncile in lumina interpretarii pe care le-o da Domnul. Atat timp cat a sasea porunca este interpretata ca referindu-se doar la ucidere efectiva, cei mai multi oameni sunt linistiti in privinta ei, nefiind tulburati in cunostiinta de calcarea ei.
Dar cand auzim interpretarea Domnului despre aceasta porunca si descoperim ca sensul acesta literal nu epuizeaza intelesul poruncii - ca si noi o incalcam cand suntem maniosi pe un frate - , nu mai putem fi atat de siguri de nevinovatia noastra.
Nu am omorat pe nimeni, dar nu ne-am maniat niciodata pe cineva? In alta parte citim: "Oricine uraste pe fratele sau este un ucigas." Asta nu inseamna ca ura este un delict la fel de mare ca omorul,
insa creste din aceeasi radacina si are aceesi natura. Crima este doar manie ajunsa la apogeu.
Cuvintele de aici ale Invatatorului ar trebui sa fie luate in considerare cu atentie. Ele condamna orice manie impotriva altuia, orice manifistare de batjocora sau dispret.
Ascultarea acestei porunci pe care ne-o cere Domnul este dragostea care nu se gandeste la rau, nu nutreste niciun resentiment, este rabdatoare, buna, atenta, respectoasa, alturista.
Totusi , nu suntem cu totii predispusi sa permitem izbucnirii de manie sa ne ia in stapanire fiinta? Nu permitem prea adesea invidiilor, geloziilor si gandurilor nedrepte si nemiloase sa intre in inimile noastre si sa-si faca cuib acolo, asemenea pasarilor rele?
Daca ne-am reaminti doar ca duhul de uciderea se afla in toate acestea manifestari emotionale, cu siguranta nu le-am mai cultiva niciun moment; niciunul dintre noi n-ar vrea stigmantul de criminal asupra noastra.
Modul de a impedica patrunderea unor asemenea sentimente este acela de a ne supune la fiecare impuls bland si iubitor al Duhului - de a "birui raul prin bine".{J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu