ACTIONEAZA !

"Dumnezeieasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia,prin cunoasterea Celuice ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte."(2Petru 1:3-4)

In ce priveste rutina vietii. Petru spunea in acest pasaj ca am devenit "partasi firi dumnezeiest" si ca ar trebui acum sa ne dam "toate silintele ", concentrandu-ne asupra formarii unor obiceiuri sfinte (1:4-5).Trebuie sa "adaugam" la viata noastra tot ce inseamna caracter.

Nimeni nu se naste in mod natural sau supranatural cu caracter; acesta trebuie cultivat. De asemenea, nu ne nastem nici cu obiceiuri - trebuie sa ne formam obiceiuri sfinte in baza noii vieti pe care a pus-o in noi Dumnezeu.

Noi nu trebuie sa fim vazuti ca exemple desavarsite si pline de stralucire ale lui Dumnezeu, ci sa fim vazuti ca fiind esenta de zi cu zi a vietii  obisnuite  ce demostreaza minunea harului Sau.

Rutina vietii  constituie testul caracterului autentic. Cel mai mare obstacol in viata noastra spirituala este faptul ca vom cauta sa facem numai lucruri mari. Totusi, "Isus ...a luat un stergar si ... a inceput sa spele picioarele ucenicilor...(Ioan 13: 3-5)

Cu totii avem perioade in care nu exista in viata noastra niciun fel de stralucire si parca nicio bucurie, perioade in care nu  avem parte de altceva decat de rutina cotidiana cu sarcinile ei zilnice obisnuite.

Rutina vietii este de fapt modul in care Dumnezeu ne mantuieste intre momentele noastre de mare inspiratie pe care le primim de la El.

Nu astepta mereu ca Dumnezeu sa-ti daruiasca momentele Sale extra oridinare, ci invata sa traiesti in acele clipe obisnuite, caracterizate de rutina vietii, prin puterea lui Dumnezeu.

Ne este greu sa realizam aceasta "adaugare" mentionata de Petru aici. Noi spunem ca nu ne asteptam ca Dumnezeu sa ne duca in cer pe paturi de roze, si cu toate acestea ne comportam ca si cum asta am astepta !

Trebuie sa realizez ca ascultarea mea chiar si in cel mai mic detaliu al vietii are in spatele ei intreaga putere omnipotenta a harului lui Dumnezeu.

Daca imi voi face datoria, nu de dragul datoriei, ci in baza convingerii ca Dumnezeu dirijeaza imprejurarile vietii mele, atunci tocmai in momentul ascultarii mele, harul maret al lui Dumnezeu imi apartine in intregime prin ispasirea glorioasa realizata prin cruce Domnului Hristos. {OSWALD CHAMBERS}