"Celce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt,si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: "El este locul meu de scapare, si cetatuia mea,Dumnezeul meu in care ma incred."(Psalmul 91:1-2)
Toate miscarile noastre ar trebui sa aiba loc sub calauzirea lui Dumnezeu. In timpurile stravechi, Dumnezeu isi calauzea poporul printr-un stalp de foc si printr-un nor,
care se ridicau si se miscau cand poporul trebuia sa se deplaseze si ii arata calea, si care ramaneau pe loc si se asezau cand poporul trebuia sa se opreasca.
In aceste zile pline de o revelatie mult mai mare, nu mai este nevoie de un asemena simbol vizibil al calauzirii. Cu toate acestea, calauzirea nu devine mai putin reala si precisa.
Cel care i-a adus lui Iosif porunca sa fuga in Egipt a fost un inger. Ingerii nu ne mai apar astazi in fata ochilor; dar cine va spune ca ei nu ne soptesc in urechi multe indemnuri despre care noi credem ca vin din propiile noastre inimi?
Cel putin stim ca, intr-un anume fel, Dumnezeu ne va spune intotdeauna ce sa facem. Daca am avea urechi de auzit, nu am duce niciodata lipsa de calauzire.
Ar trebui ca intotdeauna sa asteptam porunca lui Dumnezeu inainte de a face orice pas. Mai ales in vremurile de pericol, cand ne miscam sub calauzirea Lui, ar trebui sa asteptam si sa nu ne miscam, pana cand nu ne vorbeste.
Faptul ca stim ca Dumnezeu are grija de noi cu atata credinciosie ar trebui sa ne mangaie foarte mult si sa ne dea un sentiment de siguranta.
Unii oameni rad de credinta simpla a celor care cred in Dumnezeu ca niste copii si spun ca este curata fantezie, ca nu exista nimeni in cer care sa aiba grija de noi.
Insa pe noi nu trebuie sa ne tulbure asemenea oameni sceptici. Exista un Dumnezeu in cer si El este Tatal nostru.El nu doarme niciodata.
El Se ingrijeste de toate lucrurile acestui univers si este intotdeauna "la carma".Acestea ar trebui sa ne dea toata increderea. Datoria noastra este de a fi intotdeauna gata sa ascultam.
Ori de cate ori auzim vocea care ne porunceste sa ne ridicam si sa plecam, exista un motiv pentru aceasta si n-ar trebui sa ezitam sa ascultam.
Indiferent unde suntem trimisi, noi ar trebui sa ramanem linistiti acolo pana cand Dumnezeu ne da porunca sa mergem in alta parte.
Locul datoriei este intotdeauna lucul sigurantei, si n-ar trebui sa ne miscam niciodata de acolo pana cand nu ne spune Dumnezeu.{J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu