"Sa stii dar ca Domnul, Dumnezeul tau, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios si Isi tine legamantul si indurarea pana la al miilea neam de oameni fata de cei ce-L iubesc si pazesc poruncile Lui."(Deuteronom7:9)
Noi trebuie sa observam, in primul rand, ca ceea ce urmareste Dumnezeu este dragostea. Putem sa-I acordam cea mai mare onoare, Insa El nu este satisfacut cu onoarea.
Noi trebie sa ascultam de El. El este Dumnezeul si Regele nostru si Ii datoram ascultare deplina.Insa ascultarea nu este suficienta.
Noi Ii datoram si slujire, deooarece Ii apartinem si trebuie sa ne dam vietile pentru El.Insa aceasta porunca nu cere nici onoare, nici ascultare, nici slujire.
Noi suntem chemati sa-L iubim pe Dumnezeu. Chiar daca ar fi posibil sa-L onoram, Sa-L ascultam si sa-I slujim asa cum o fac ingerii si, totusi, nu L-am iubi, El n-ar fi satisfacut. Nimic altceva in afara de dragoste nu-L va satisface.
Aici ni se descopera, deasemena, si masura de dragoste pe care ar trebui da I-o dam lui Dumnezeu. Trebuie sa fie o iubire care sa absoarba totul.
Dumnezeu nu vre jumatati de inimi.Pe El trebuie sa-L iubim in cel mai inalt grad - mai mult decat pe cei mai buni prieteni, mai mult decat toate lucrurile lumesti.
Apoi aceasta dragoste trebuie sa atraga dupa sine intreaga viata - mintea, sufletul, taria; trebuie sa conduca la o adevarata si deplina consacrare.
Sa presupunem ca o mama ii daruieste copilei ei o planta frumoasa , inflorita si ii spune sa o duca unei prietene bonlave. Copila ia planta cu sine si, cand ajunge la usa prietenei, smulge o frunza si i-o da, pastrand planta pentru ea insasi.
Apoi ulterior, o data pe saptamana, mai smulge o frunza sau un boboc sau o floare si i-o duce prietenei, retinand inca planta. A ascultat ea? Numai daruirea intregeii pante ar fi ascultarea.
Dumnezeu ne cere intreaga viata - inima, sufletul, mintea si puterea; iar noi smulgem o frunzulita de dragoste din cand in cand, un boboc o floare de afectiune sau un ciorchine cu roade si i-L dam Lui aceste lucrusoare, pastrand viata insasi pentru noi.
Nu ar trebui noi spunem:"Ia Tu totul?" Aceasta porunca necesista consacrare completa a intregii vietii lui Dumnezeu. {J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu