"Eu imi istorisesc caile, si Tu ma asculti: invata-ma oranduirile tale. Fa-ma sa pricep calea poruncilor Tale, si voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate."(Psalmul 119 :26-27)
O rugacine ortodoxa de dimineata include aceasta cerere: "Orice vine peste mine de-a lungul zilei, bun sau rau, Invata-ma sa primesc cu inima impacata si cu incredintare neclintita ca Vointa Ta sta asupra tuturor"
M-am gandit la "orice vine peste mine" ca la ceva ce vine din exterior, cu alte cuvinte, din actiunile altora. Astazi ce a venit peste mine a fost faptul ca, cu groaza, mi-am dat seama ca uitasem de un angajament.
(Mi-era trecut in calendar, dar nu si in agenda cu programari pentru discursuri.) Nu am intampinat acest lucru cu liniste sufleteasca. Cand l-am sunat, pastorul a fost foarte amabil."Dumnezeu este in control", a fost cuvantul lui de mangaiere.
Da. El este acolo in ciuda esecurilor mele fara scuza. Ce mi-a naruit pacea, insa n-a fost gandul la cei carora pacatusem - incovenienta, dezamagirea si jignirea suferita de ei - ci gandul la reputatia mea de om devotat. Trebuia sa marturisesc acea forma subtila de mandrie.
Nimic ce vine peste mine nu este lipsit de scop divin. Incercand sa vedem ansamblul prin ochii lui Dumnezeu, putem afla pacea pe care evenimentele pamantesti o distrug atat de des. Gasesc odihna, Doamne cand stiu ca tu esti Slavitul Stapanitor al tuturor lucrurilor.
Una dintre "micele jertfiri de sine" pe care suntem chemati sa le aducem, daca Il urmam intr-adevar pe Cristos, este aceea de a fi acuzati de ceva ce nu am facut. Nu ai cum sa iti dovedesti intotdeauna nevinovatia si, pentru un slujitor al Domnului, chiar si incercarea de a o dovedi este deseori neinteleapta si zadarnica.
Nu are nici o importanta, Domnul Insusi a fost pe aceasta cale - mult mai dureroasa decat ne putem noi inchipui, pentru ca, spre deosebire de noi, El era neprihanit fara vina pana in strafundurile cele mai indepartate ale inimi Sale sfinte.
Nu le va fi greu acuzatorilor nostri sa ne acuze. Daca vom reusi sa ne spalam de un lucru vom da de altul. De ce sa nu ne bucuram lasand, din pricina Domnului Cristos, sa fim numarati printre cei pacatosi - in aceasta privinta? Este o parte (desi una foarte mica) din suferintile Lui.
Ajuta-ma, Doamne, sa inaintez in cunoasterea Ta, inspre o partasie mai profunda in taina suferintelor Tale, indurarea nu doar pentru cei care ma acuza, ci si pentru mine -sa nu trec cu vederea acest lucru. {ELISABETH ELLIOT }
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu