"Porunca aceasta pe care ti-o dau eu azi, nu este mai pesus de puterile tale, nici departe de tine.
Dinpotriva, este foarte aproape de tine, in gura ta si in inima ta ca s,o implinesti.
Iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El: Caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale..."(Deuteronom 30:11-14-20)
Noi nu trebuie sa ne facem griji cu privire la viata noastra, la mancare si imbracaminte, deoarece aceasta este partea lui Dumnezeu, nu a noastra.
Exista insa un lucru de care trebuie sa fim preocupati, nu cu neliniste, dar cu toata seriozitatea. Ni se cere sa ne gandim la datoria noastra, la implinirea voii lui Dumnezeu si la ocuparea locului nostru in lumea lui Dumnezeu.
Trebuie sa ne fie foarte clar acest lucru in mintea noastra. Prea multi oameni se ingrijoreaza mult mai mult pentru mancare si imbracamintea lor, temandu-se sa nu ajunga in lipsa, decat o fac pentru a-si implini bine intreaga datorie.
Adica, ei sunt mult mai nelinistiti cu privire la partea pe care o are de indeplinit Dumnezeu in vietile lor, decat sunt cu privire la a lor insisi. Ei se tem ca Dumnezeu S-ar putea sa nu aiba grija de ei, dar nu se tem ca pot esua in devotamentul lor fata de El.
Trebuie sa invatam bine faptul ca ingrijirea de nevoile noastre este treaba lui Dumnezeu nu a noastra. Noi nu avem nimic de-a face cu asta. Insa avem intru totul de-a face cu propia noastra datorie, cu lucrarea incredintata noua, cu infaptuirea voii lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu va face niciodata aceste lucruri pentru noi. Daca noi nu le facem, ele vor ramane nefacute; daca le facem cu devotament, Dumnezeu ne va purta de grija.
Cea mai nobila viata posibila in aceasta lume este consacrarea fata de Domnul Cristos si fata de datorie, fara a ne ingrijora de nimic altceva. Se poate sa nu fim hraniti intotdeauna din abundenta sau sa fim imbracati in stofa stacojie si in panzeturi fine; totusi, hrana cuvenita ne va fi intotdeauna asigurata, precum si vesminte suficiente ca sa ne tina de cald.
Dar sa presupunem ca am ajunge aproape de pragul foametei! Ei bine, trebuie doar sa continuam sa ne facem partea noastra si sa nu ne ingrijoram; la timpul potrivit, Intr-un fel sau altul, Dumnezeu Se va ingriji de noi.
Avem aici propia promisiune a Domnului in aceasta privinta. Adevarul este ca prea multi dintre noi ne gandim cu mult mai mult la sprijinul de care avem nevoie, decat la datoria noastra.
Atunci, bineinteles, nu ne mai bucuram de promisiune si e posibil sa suferim. Cu cat mai buna e cealalta cale - partea noastra este de a face, iar ingrijirea este partea lui Dumnezeu.{J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu