"Dispretuit si parasit; de oameni ,om al dureri si obisnuit cu suferinta,era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El,si noi nu L-am bagat in seama.Isaia 53:3)
" Nu te voi mai numi Parasita. (Isaia 62:4)
Parasit este un cuvant trist,care suna ca un clopot de moarte. Este amintirea celor mai adanci dureri si vestirea mai dinainte a necazurilor celor mai grele. O prapastie de nenorociri vedem inaintea noastra cand auzim acest cuvat "Parasit".
Parasit de cineva care uraste fericirea ta! Parasit de un prieten incercat in care aveai incredere! Parasit de cineva apropiat,de care erai legat prin iubire! Parasit de tata si mama! parasit de toti!
Grozava nenorocire; si totusi ea poate sa fie indurata cu rabdare, daca Dumnezeu ne ocroteste. Dar ce trebuie sa se intample pentru a te simti parasit de Dumnezeu?
Ganditi-va la strigatul acela al Domnului Isus, mai amar decat orice: Dumnezeul Meu Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit?
Am gustat noi intr-o anumita masura, amaraciunea si veninul cuprins in acest cuvant:"Parasit"
Daca asa s-a intamplat cu noi sa ne rugam staruitor pe Domnul sa nu mai vina peste noi aceasta stare de tristete si sa nu mai cadem niciodata intr-un intuneric asa de grozav.
In rautatea lor oamenii au strigat in fata unui sfant al lui Dumnezeu:"L-a parasit Dumnezeu ;urmariti-l puneti mana pe el"(Psalmul 70:11)
Dar vrasmasii nostri sa-si ia inapoi vorbele sau chiar sa taca. Cu totul deosebita este insa aceasta numirie: "Placerea Mea este in ea". Este bucuria care vine dupa lacrami. Cei ce au crezut ca sunt parasiti, sa asculte dar aceste cuvinte ale Domnului: "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi!{C.H.SPURGEOM}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu