DESPRE SUFERINTA

"Este adevarat ca orice pedeapsa deocamdata pare o pricina de intristare,si nu de bucurie;dar mai pe urma aduce celor ce a trecut prin scoala ei, roada dadatoare de pace a neprihanirii"(Evrei 12:11)

Cat de credincios este cineva, la necaz si la suferinta se vede.  In timpurile cat suntem sanatosi, cat ne merge bine nu cunoastem atatea si atatea dedesupturi ale inimii noastre, nu ne dam seama cat egoism nezdrobit este in noi, cata nerabdare, cat menajament al firii noastre, cata incapatanare,  cata neascultare si chiar cata necredinta este in noi insine.

Vine insa suferinta si atunci acestea se arata mai abitir ca oricand si ne ingrozim. In zilele bune, suntem siguri ca ne invoim cu dreptatea cailor lui Dumnezeu si ca pe oriunde ar vrea El sa ne duca, El este drept si bun cu noi.

Cand vine suferinta , vedem ca nu este tocmai asa in sufletele noastre. Ne indoim, ne intrebam, ne certam si vedem ca aproape nu mai avem incredere in scumpele fagaduinte ale lui Dumnezeu, care totusi raman neschimbate ,nezguduite.

Credem ca iubim pe toata lumea si mai ales pe cei mai apropiati ai nostri, ne credem buni si prietenosi cu toti, dar in suferinta ne aratam suparaciosi, nervosi, amari si acri, chiar cu cei apropiati ai nostri, care ne iubesc. Cand vine incercare, atunci se arata ce este in noi.

Nu ne cunoastem bine pe noi insine si de aceea ingaduie Dumnezeu suferinta si incercarea: ca sa ne cunoastem pe noi insine. Din aceasta nu avem decat folos, caci Dumnezeu voieste ca incercarea sa se prefaca intr-o suferinta de curatire.

Curatirea ne aminteste de foarfecele care taie mladita de vita. Domnul Isus vorbeste de aceste foarfeci care sunt intrebuintate pentru ca noi sa aducem mai multa roada.

Scriptura vorbeste de asemenea de cuptorul de topit metale pretioase. Este o arama scumpa ca si aurul, iar aurul insusi este un metal pretios, la fel si argintul. Si aceste metale trebuie puse in cuptorul de topire, ca sa scoata din ele zgura.

Tot asa intrebuinteaza Dumnezeu suferinta pentru binele nostru. Fie ca este disciplina parinteasca, fie ca este suferinta de incercare, trebuie sa se prefaca in suferinta ce curatire sub foarfeca Celui care vrea ca noi sa aducem mai multa roada {Teodor Popescu}