Aceste sunt cuvinte de testament. Stiti ca cine isi face testament, lasa rudelor sau cui vrea el lucrurile pe care le are. Domnul Isus n-a avut, insa nici o avere pamanteasca; n-a avut decat ce era pe el: hainele pe care le-au impartit intre ei ostasii si camasa pentru care acestia au tras la sorti. Incolo El n-a avut nimic.
Domnul Isus a lasat, totusi un testament, si in testamentul Lui gasim cuvinte ca acestea: " Va las pacea, va dau pacea, Mea. Nu v-o dau cum o da lumea" (Ioan 14 27).
Pacea! un cuvant atat de scump, alcatuit numai din doua silabe. Pacea pe care o da Domnul Isus nu poate fi comparata cu nimic de pe pamant si nu se poate procura de nicaieri. Este un dar care vine de sus: oricine Il are pe Domnul Isus, are si acest dar ceresc al paci.
Domnul nostru a fost tot timplu plin de pace. Este adevarat ca n-a existat o alta viata mai plina de suferinta ca viata Lui; totusi nimic nu l-a putut tulbura pacea. Inima Lui a fost mereu plina de o pace adanca. El spune: "Pacea Mea" , ceea ce nu inseamna orice fel de pace> "Pacea Mea v-o dau voua, pacea Mea v-o las voua".
Dar in ce consta pacea pe care El o numeste "pacea Mea"? In ce consta aceasta pace pe care imprejurarile nu puteau s-o schimbe? Pacea aceasta izvorea din legatura Lui cu Tatal, o legatura atat de stransa si care nu a suferit niciodata vreo schimbare. Cand Mantuitorul era pe cruce , a strigat: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?
Tatal din cer a ramas totdeauna Tatal si Dumnezeul Lui, iar legatura Sa cu Tatal nu s-a slabit niciodata, pentru ca la El pacatul nu s-a gasit. Ceea ce rupe sau slabeste legatura omului cu Dumnezeu este pacatul. Dar Domnul Isus n-a facut pacat; in gura Lui, nu s-a gasit viclesug, si de aceea El S-a bucurat de o pace care, indiferent prin cat de grele imprejurari a trecut, nu la parasit niciodata.
Daca urmarim in Evanghelii viata Domnului Isus, vom observa ca, inca de la inceput , suferinta a fost partea Lui. Insusi faptul ca a parasit slava de sus, ca sa vina la noi, pe pamant, a insemnat pentru El suferinta. Aduceti-va aminte in ce saracie S-a nascut!....
Ce sa mai spunem de suferinta Lui din gradina Ghetsimani si de pe crucea Golgotei? ... Dar, in toate aceste suferinte, inima Domnului Isus a ramas plina de pace. Adancul pacii Lui nu s-a tulburat niciodata, fiindca pacea acesta, cum am mai spus, izvora din legatura Fiului cu Tatal. El a spus: "Eu fac totdeauna ce-I este placut."
Acum Domnul nostru vine si spune cu glas de testament:"Va las pacea Mea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea"TEODOR POPESCU}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu