" IN GHETSIMANI"

"Isus le-a zis atunci:"Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici, si vegheati impreuna cu Mine " Apoi a mers putin mai inainte , a cazut cu fata la pamant, si S'a rugat, zicand : "Tata daca este cu putinta,departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu." (Matei 26:38 -39)

Ar trebui sa ne asezam adesea  cu Domnul nostru in Ghetsimani  si sa-L privim in timp ce sufera. Nu putem intelege decat intr-o foarte mica masura agonia acelui ceas din gradina, totusi trebuie sa meditam adesea la ea. Cateva aluzii despre intelesul ei pot fi reverentios mentionate.

Inainte-a Domnului nostru stateau tradarea, arestul, judecata, cu toata batjocura si umilintaei, apoi moartea rusinasa de pe cruce. Si numai acelea suferinte fizice au fost deajuns pentru a-I produce o suferinta greu de indurat.

Un alt element al suferintei Domnului nostru a fost falsitatea inimilor omenesti din preajma Sa. Au fost sarutul tradator al lui Iuda,  lepadarea trista a lui Petru,  fuga celorlalti ucenici,  respingerea si crucificarea din partea oamenilor pe care venise sa-i mantuiasca.  El a intrevazut toate acestea in Ghetsimani.

Insa ceea ce a constituit insasi esenta agoniei din Ghetsimani a fost faptul ca Isus a purtat pacatele noastre. Ce a insemnat acesta pentru El nu vom cunoaste niciodata.

Cunoastem doar ceea ce este schitat, cat se poate de vag,  in profundele cuvinte ale Scripturi , care vorbesc despre jertfa Lui ispasitoare: 

"Iata Mielul lui Dumnezeu care rudica pacatul Lumii!"  "Domnul a facut sa  cada asupra Lui nelegiuirea noastra, a tuturor', "El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn", El ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi."

Suntem siguri, cel putin, de faptul ca moartea Domnului Isus n-a fost asemenea mortii orcarui alt om, chiar daca si altii au fost capabili sa indure toate suferintile fizice  care au insotit agonia Domnului .

Intr-un fel, desi nevinovat, sfant si fara pacat, El a murit fara pacat,  Taina aceasta n-o vom  putea patrunde niciodata, insa trebuie sa ne amintim faptul, in timp ce veghem impreuna cu Domnul nostru in Ghetsimani. {J.R.Miller}