"Dar un samaritian ...i sa facut mila de el. S-a apropiat de -a legat ranile ." (Luca 10:33-34)
Nu trebuie sa concluzionam ca samaritenii, care erau pe jumatate pagani, reprezentau o clasa mai buna decat extrem de favoritii evrei. Domnul nostru foloseste un samaritean inpilda Sa, pentru ca sa scoata in evidenta legea dragostei.
Indiferent cine este suferindul pe care-l intanlim pe caile vietii, el este aproapele nostru. Pe masura ce privim la el mai indeaproape, putem realiza ca de fapt, acesta ne este dusman.
Odata ne-a facut o nedreptate cruda si dureroasa si nu are niciun drept de a primi din partea noastra compasiune sau ajutor; insa n-are importanta, el este aproapele nostru.
Orice om pe care-l gasim in suferinta sau in orice fel de nevoie devine atunci aproapele nostru.- acel aproape caruia in acele momente, ii datoram dragoste.
Este aici definitia cuvantului "dragoste" . Poate spui: "Nu pot iubi oamenii nesuferiti; nu-i pot iubi pe infractori; nu pot iubi un vagabond sarac"
Nimeni nu se asteapta sa-i iubesti pe estfel de oameni asa cum iti iubesti nevasta, copilul sau prietenul.
Este putin probabil ca samariteanul sa nu fi avand vreo afectiune tranda pentru acest evreu ranit, in timp ce ii acorda ajutor, Samaritenii nu prea ii iubeau pe evrei.
Insa nu s-a uitat la omul acela pentru a stabili daca este sau nu, inainte de a incepe sa-i ingrijeasca ranile. Totusi, l-a iubit conform semnificatiei porunci de a-l iubi.
Dragostea sa nu a fost un sentiment calduros, ci o afectiune foarte practica.
La inceput a fost un sentiment de mila; a avut compasiune fata de el. Insa uneori , mila este un sentiment foarte nefolositor- doar o lacrama care vine usor si nu costa nimic.
Acest drumet bun a avut mai mult decat lacrami. Mila i-a ajuns la maini si a intrat in buzunarul sau. S-a dus la om, i-a legat ranile, I-a ajutat sa ajunga la un han si i-a acordat atentie pana a fost intremat.{J.R.Miller}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu