"OBICEIUL LUI CRISTOS DE A SE RUGA"

" In sarguinta, fiti fara preget. fiti plini de ravna, cu duhul. Slujiti Domnului . Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in  necaz. Staruiti in rugaciune.(Romani 12:11-12) Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleas simtiminte,unii fata de altii, dupa pilda lui Hristos  Isus. (Romani 5:5)

                "Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui "Ioan18:2)

Din aceste cuvinte intrezarim ceva din obiceiurile devotionale ale Domnului. Linistea adanca din Gradina Maslinilor era odaia Sa de rugaciune.

Aici obisnuia sa mearga pentru rastimpuri de rugaciune. Mai existau si alte locuri folosite de El in acest scop, precum varfurile de munte, unde petrece nopti intregi in comunicare cu Tatal Sau.

Exemplul Domnului nostru ne invata ca ar trebui sa ne petrecem mult timp in devotiune. Unii oameni izbutesc sa se descurce fara multa rugaciune, dar aceasta este intotdeauna cu pretul vietii lor spirituale.

Daca nu ne hranim sufletele, ele devin foarte neroditoare. De fapt, nu poate exista viata crestina frumoasa, puternic, folositoara fara multa lucrare in camaruta de rugaciune.

Fiecare pom are o radacina, pe care oamenii nu o pot vedea, care nu are nici o frumosete, dar care in secret, in intuneric, face un serviciu  pomului, fara de care pomul nu ar putea trai.

Ceea ce reprezinta radacina pentru pom aceea este si viata devotionala tainica a crestinului pentru viata exterioara, vizibila observata de lume.

Noi vom inflori si vom fi roditori in viata spirituala doar proportional cu seriozitatea, autenticitatea si intensitatea vietii noastre devotionale. Este nevoie ca si cea mai mica lucrare sa fie insotita de foarte multa rugaciune .

Exemplul Domnului nostru ne invata, de asemenea, importanta obiceiurlor regulate de rugaciune. Unii oameni spun ca rugaciunea ar trebui sa fie spontanta si ca fixarea unui timp si a unui loc anume pentru ea o fac sa devina formala, fara viata.

Insa noi suntem fapturi ale obiceiului si, de aceea, daca nu ne rugam in mod regulat, in fiecare zi,foarte curand nu ne vom mai ruga deloc.

Daca insa mergem intotdeauna in camaruta noastra la o ora fixata, activitatea noastra devotionala va deveni parte a vietii noastre zilinice si nu vom trai nici macar o zi fara timpul ei de rugaciune.

Daca viata sfanta a Domnului nostru a avut nevoie de obiceiuri regulate de rugaciune si comunicare cu mult mai mult au nevoie de acestea vietile noastre frante, imperfecte. {J.R.Miller}