"Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema, si veti pleca ; Ma veti ruga, si va voi asculta.(Ieremia 29 :11-12 -12)
Odata, pe cand George Muller calatorea de la Quebec la Liverpool, s-a rugat ca scaunul pe care-l comandase la New York sa soseasca inainte de plecarea vaporului.
Cu jumatate de ora inainte de plecarea vaporului, un functionar i-a comunicat ca scaunul nu a sosit si dupa toate probabilitatile nici nu va sosi in ziua respectiva.
Deoarece Muller de obicei suferea mult din cauza raului de mare, el a fost sfatuit sa cumpere un alt scaun de la cel mai apropiat magazin.
Dar el nu sa lasat convins: "Mam rugat ca Tatal meu Ceresc sa-mi trimita acest scaun si am incredere ca El il va trimite. Si s-a urcat pe vapor, fiind incredintat ca nici de data acesta nu va ramane de rusine.
Cu cateva minute inainte de a pleca vaporului, in port a sosit un automobil cu scaunul lui George Muller. Repede l-a urcat pe vapor, si este interesant faptul ca toate acestea le facea tocmai salariatul acela care il indemnase pe Muller sa-si cumpere alt scaun.
Dar Muller nu s-a mirat deloc de sosirea scaunului, ci imediat si-a scos palaria si a multumit lui Dumnezeu.
Acest om al lui Dumnezeu nu se mira deloc ca Tatal ascultase rugaciunea, ci din contra, gasea ca acest lucru este foarte natural.
Si nu crezi, cititorule, ca Dumnezeu in mod special a intarziat scaunul, ca prin aceasta sa dea o lectie edificatoare prietenilor lui George Muller?
Nimeni nu poate fi in adevarata comuniune cu Dumnezeu daca nu se roaga, daca nu stie sa se roage in asa fel, incat rugaciunile lui sa fie ascultate. {Timotei Pop}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu