CEA MAI BOGATA MANGAIERE INAINTAND SPRE TINTA

"Dupa moartea lui Moise, robul Domnului. Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujutorul lui Moise: "Robul Meu Moise a murit: acum, scoala-te, treci Iordanul acesta, tu si tot poporul ".(Iosua 1:1-2)

Ieri ai trecut printr-un necaz, si acum casa este goala. Primul tau implus este sa te dai batut si sa stai jos in deznadejde in mijlocul sperantelor tale naruite. Insa trebuie sa infrunti aceasta ispita, pentru ca esti in prima linie de bataie si criza e la indemana ta.

Sovairea, chiar si pentru o clipa, pune jos interesele lui Dumnezeu. Alte vieti vor fi pagubite prin ezitarea ta, si lucrarea Lui va suferi daca pur si simplu tu iti incrucisezi mainile . Nu trebuie sa zabovesti in acest punct, lasandu-te prada necazului.

Un faimos general relata odata aceasta trista istorisire din propia lui experienta de razpoi. Fiul sau era locotenentul unei unitati de artilerie,  si un asalt era in plina desfasurare. In timp ce tatal isi conducea divizia intr-un atac, avansand pe campul de batalie, dintr-odata ochii i s-au oprit asupra corpului neinsufletit al unui ofiter de artilerie care se afla chiar in fata sa.

Dintr-o privire si-a dat seama ca era fiul sau. Implusul paternal al generarului il indemna sa ingenugheze langa trupul fiului sau iubit si sa-si exprime durere, dar datoria din momentul acela ii cerea sa inainteze cu atacul lui. Si astfel, dupa ce si-a sarutat repede fiul mort, a trecut mai departe, continuand sa conduca asaltul.

 Plansul neconsolabil langa un mormant nu va aduce niciodata inapoi comoara unei iubiri pierdute, si nici o binecuvantare nu poate veni dintr-o tristete atat de adanca. Mahnirea produce cicatrice adanci, si isi scrie istoria in inima indurerata in asa fel ca nu se mai poate sterge.

Nu ne revenim niciodata complet dim marelie noastre suferinte si nu mai suntem niciodata aceeasi dupa ce trecem prin ele. Si totusi, necazul indurat intr-o stare de spirit corecta are un impact favoribil asupra cresteri noastre  si ne aduce un simt mai dezvoltat al compasiunii pentru altii. Intreadevar,  cei care nu au asupra lor cicatrici ale necazurilor si suferintilor sunt saraci. 

Bucuria care ne este pusa inainte  (Evrei 12:2) trebuie sa stralucieasca peste intristarile noastre, asa cum soarele  stralucieste prin nori, efacandu-i sa radieze. Dumnezeu a randuit sa gasim cea mai adevarata si cea mai bogata mangaiere inaintand spre tinta.

Daca stam jos si meditam la necazul nostru, adancim intunericul in jurul nostru, lasandu-l sa se furiseze in inima noastra. Si in curand putere noastra se va transforma in slabicune. Dar daca intoarcem spatele tristetii si ramanem credinciosi chemarii lui Dumnezeu, lumina va straluci din nou si noi vom fi mai tari.J.R,Miller {IZVOARE IN DESERT}