" Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunile noastre: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam.Dar Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite.Si Cel ce cerceteaza inimile,stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu.(Romani:26-27)
Aceasta este un mister adanc al rugaciunii. Este o unealta delicata, divina pe care cuvintele n-o pot exprima si teologia n-o poate explica, dar cel mai umil credincios o cunoaste, chiar daca n-o intelege.
O, poverile pe care le purtam cu dragoste dar nu le putem intelege! O, inexprimabilele dorinte arzatoare ale inimilor noastre dupa lucruri pe care nu le putem pricepe!
Totusi stim ca ele sunt un ecou de la tronul lui Dumnezeu si o soapta din inima Sa. Deseori ele sunt mai degraba un suspin decat o cantare,si mai degraba o povara decat o pana plutind in vant.
Dar ele sunt o povara binecuvantata, si un suspin al carui ton retinut este o lauda si o bucurie negraita. Sunt "suspine negraite"
Nu putem intotdeauna sa le exprimam noi insine, si deseori tot ce intelegem este ca Dumnezeu Se roaga in noi pentru ceva care numai El intelege si care are nevoie de atingerea Sa.
Asa ca putem pur si simplu sa varsam din preaplinul inimii noastre povara duhului nostru si necazul care pare sa ne zdrobeasca. Putem sti ca El aude, iubeste, intelege, primeste si separa din rugaciunea noastra tot ce este eronat, imperfect sau gresit.
Si apoi El prezinta ce a ramas, impreuna cu tamaia Marele nostru Preot minunat, inaintea tronului Sau din inaltime. Putem fi siguru ca rugaciunea noastra este auzita, acceptata si ascultata.in Numele Lui. A.B.Simpson
Nu este necesar sa-i vorbesti in continuu lui Dumnezeu,sau sa auzi mereu ceva din partea lui Dumnezeu ca sa ai comuniune sau partasie cu El, pentru ca exista o partasie fara grai care este mai dulce decat cuvintele.
Un copilasi poate sa sada toata ziua langa mama lui, absorvit complet de joaca lui, in timp ce mama lui este ocupata cu munca ei, si cu toate ca amandoi sunt ocupati si fiecare din ei spune putine cuvinte, ei sunt intr-o partasie perfecta.Copilul stie ca mama lui este acolo, si ea stie ca el este bine.
In acelasi fel , un credincios si Mantuitorul lui pot continua sa fie multe ore in intr-o partasie tacuta a drgostei. Si desi credinciosul poate fi ocupat cu lucrurile obisnuite ale vietii, el poate fi constient ca fiecare detaliu din viata lui este atins de caracterul prezentei lui Dumnezeu, si poate fi constient de aprobarea si binecuvantarea Lui.
Atunci cand suntem tulburati de poveri si de dificultati prea complicate pentru a fi puse in cuvinte si prea incurcate pentru a fi exprimate sau pe deplin intelese,ce placut este sa cadem in imbratisarea bratelelor Lui binecuvantate si pur si simplu sa ne plangem cu suspine necazul pe care nu-l putem rosti! selectat {Izvoare in desert}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu