"Ingaduiti-va unii pe altii, si daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul cum v'a iertat Hristos, asa iertati-va si voi. (Coloseni 3:13)
Noi vorbim despre ranchiuna ca si cum am vorbi despre bebelusi. Poti avea raca, o poti cara dupa tine, o poti suporta sau o poti ingriji. Problema este ca atunci cand te ingrijesti de ceva, alimentezi acel lucru, il faci sa creasca si curand a crescut de tot.
Duci tu o amaraciune cu tine? De ce? Nu are sens. De ce sa iei cu tine ceva care te impovareaza si sa-l porti peste tot in fiecare zi? "Dar lumea ma raneste", spui tu. Da, dar prin faptul ca iei cu tine ura tu ii lasi sa te raneasca in continuare. Nu fa asa ceva!
Stim ca trebuie sa-i iertam pe oameni, dar uneori iertarea pare sa insemne ca renuntam la ceva.Una din povestirile lui Lincoln era despre un om bonlav aflat pe patul de suferinta si caruia doctorul i-a spus ca nu mai are mult de trait.
El a rostit numele unui vechi prieten, pe nume Brown, cu care se certase amarnic. Nu-si vorbea de ani de zile. Omul crezand ca urma sa moara in curand si ca in fata mortii diferentile pareau atat de neinsemnate s-a gandit sa se impace.
Scena a miscat pana la lacrimi lumea din incapere. Brown a apucat mainile muribundului, l-a imbratisat, si a dat sa iasa din camera, zdrobit.
Deodata, omul de pe patul de suferinta , dupa ce s-a mai gandit o data, s-a ridicat intr-un cot si a rostit ultimele cuvinte: "Dar vezi tu, Brown, daca ma fac bine, vechea dusmanie este inca in picioare".
Aceasta povestire ne face sa zambim si sa gandim:" Ce nebunie!" Dar daca ai si tu o dusmanie fata de cineva, esti tu diferit in vreun fel? { autor Bob GASS}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu