"Dar pe Acela, care a fost facut pentru putina vreme mai pe jos decat "ingerii" , adica pe Isus, il vedem " incununat cu slava si cinste", din pricina mortii, pe care a suferit-o ; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru tot.(Evrei 2:9)
Exista un mister divin in suferinta, un mister care are o putere uimitoare si supranaturala si care n-a fost niciodata pe deplin inteles de ratiunea umana. Nimeni nu a realizat vreodata un nivel profund de spiritualitatete sau de sfintenie fara sa experimenteze multa suferinta.
Cand un om care sufera ajunge la un punct in care poate fi calm, si linistit, zambind in interiorul lui in fata suferintei prin care trece, si nu-L mai roaga pe Dumnezeu sa-l scape de ea, atunci suferinta si-a implinit misiunea binecuvantata, rabdarea si-a facut desavatsit lucrare" (Iacov 1:4). si durerea crucificarii a inceput sa se trasforme intr-o cununa.
Prin aceasta experienta a suferintei depline Duhul Sfant lucreaza multe lucruri miraculoase in adancul sufletului nostrostru. In aceasta stare intreaga noastra fiinta sta perfect linistita sub mana lui Dumnezeu; toata puterea si abilitatea mintii, vointa si inima sunt in sfarsit supuse; linistea eternitatii ne linisteste intreg sufletul; si in sfarsit, gura devine tacuta, avand doar cateva cuvinte de spus, si nu mai striga cuvintele pe care Domnul Hristos le-a rostit pe Cruce: Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai parasit. Psalmul 22:1)
In acest punct omul nu-si mai imagineaza castele in cer, si nu mai urmareste idei nebune, si ratiunea lui devine calma si relaxata, cu alegirile inlaturate, pentru ca singura alegere acum a devenit planul lui Dumnezeu.
De asemenea ,sentimentele lui sunt intarcate de la alti oameni si alte lucruri, pierzandu-si sensibilitatea, astfel incat nimic nu-l poate rani, nu-l poate ofensa
nu-l poate opri si nu-i poate sta in drum.
Acum el poate sa lase imprejurarile sa fie asa cum sunt, si sa continue sa-L caute numai pe Dumnezeu si voia Lui, cu acea calma asigurare ca El face totul in univers, fie bine fie rau, in trecut ,in trcut sau in prezent, ca sa lucreze "spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" Romanu 8:28).
O , binecuvantarile supunerii absolute fata de Hristos! Ce binecuvantare este sa ne pierdem puterea, intelepciunea, planurile si dorintele si si sa fim acolo unde fiecare uncie din fiinta noastra devine ca o mare linistita a Galileii sub picioarele atotputernice ale Domnului Isus! din hrana sufletului Lucru cel mai important este sa suferi fara sa te descurajezi.
Fenelon Francois
{Izvoare in desert}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu