"El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradalege si sa-Si curateasca un popor care sa fie al Lui, plin de ravna pentu fapte bune." (Tit 2:14)
Aceasta este scopul pentru care ne-a rascumparat El. Daca examinam putin Cuvantul lui Dumnezeu ce sunt faptele bune, asupra carora multi crestin isi fac uneori iluzii, vedem ca aceste fapte bune au caractere deosebite .
In Efeseni gasim un prim caracter. In cap. 2, v. 10, se spune: "Noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus, pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele."
Iata cel dantai caracter : sunt pregatite de Dumnezeu mai dinainte ; noi nu putem sa le pregatim: si aici multi copii iubiti ai lui Dumnezeu isi fac iluzii, crezand ca trebuie sa-si aleaga singuri faptele bune. Niciodata Dumnezeu nu socoteste ca fapte bune pe acelea care au fost alese de noi; ele trebuie sa fie pregatite de Insusi Dumnezeu.
In Fapte 4:9-10 gasim cel de-al doilea caracter al unei fapte bune, si anume: facuta in Numele lui Isus Hristos. Din moment ce o fapta este facuta in numele nostru sau al altuia, nu mai este o fapta buna; nu mai este produsul unui teren in care Dumnezeu a semanat samanta Lui.
Cel de-al treilea caracter care investeste o fapta buna este dat in Marcu 14:6: "Ea a facut o fapta buna fata de Mine", a spus Domnul Isus despre Maria. Astfel o fapta buna este pregatita de Dumnezeu, este facuta in Numele Lui si fata de El.
Din 1 Tesaloniceni 1:3 intelegem ca o fapta buna este o fapta de credinta:" caci ne aducem aminte fara incetare, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, si de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdii in Domnul Isus Hristos!"
Sa ne aducem aminte ca de cele mai multe ori facem fapte care nu au acest din urma caracter. Acestea sunt NULE inaintea lui Dumnezeu. Problema nu este sa stim daca aceste fapte au o valoare in ele insele, ci daca Dumnezeu tine cont de ele. Ne gandim noi de ajuns la lucrul acesta?
Atunci cand incepem ziua, nu stim ce fapte bune a pregatit Dumnezeu pentru noi; se intampla uneori sa-L intrebam: "Doamne, ce fapte ai pregatit pentu mine? O, fa-ma sa le pot deosebi si sa umblu in ele!"
Trebuie ca in inima noastra sa fim dispusi sa umblam in faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu ; sa fim siguri - pe de o parte - ca El nu ne va da mai mult decat vom putea sa facem, iar - pe de alta parte - ca ne va da si mljoace financiale etc. Numai sa-L lasam pe El sa stabileasca in locul nostru calitatea si numarul lor; si, privind la El , sa putem umbla slujindu-I.
Ceea ce ne impedica de foarte multe ori sa mergem pe drumul acesta este ca nu-L avem pe Domnul in fata privirilor noastre. Atunci cand Domnul vorbeste despre "a purta roade:", El Se refera la utilitatea pe care o pot avea acestea in ochi oamenilor.
Parfumul Mariei nu avea pentru ucenici nici o valoare daca nu era vandut si dat saracilor . Si in lumea crestina se considera fapta in sine, dar la Dumnezeu nu este asa. El ne-a pregatit intr-un fel particular, ca sa aducem roade pentru El. (H.R.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu