Ei au zis lui Moise: "Vorbeste tu si te vom asculta ;dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu,ca sa nu murim"(Exod 20 :19)
Noi nu suntem in mod deliberat si constient neascultatori de Dumnezeu,ci pur si simplu nu-I dam atentie.Dumnezeu ne-a dat poruncile Lui ,dar noi nu le dam nici o atentie ,nu datorita unei neascultari voite,ci deoarece nu-L iubim si nu-L respectam pe El.
"Daca ma iubiti veti pazi poruncile Mele."Cand realizam ca am dovedit tot timpul "Lipsa de respect" fata de Dumnezeu ,ne simtim coplesiti de rusine si umilinta pentru ca nu L-am bagat in seama.
"Vorbeste-ne tu ...dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu." Noi aratam cat de putin Il iubim pe Dumnezeu prin faptul ca preferam sa-i ascultam pe slujitorii Lui si nu pe El.Ne place sa ascultam marturii personale ,dar nu dorim ca Dumnezeu Insusi sa ne vorbeasca .
De ce ne este atat de frica sa ne vorbeasca Dumnezeu? Deoarece stim ca daca ne vorbeste Dumnezeu ,ori trebuie sa facem acel lucru ,ori trebuie sa-I spunem lui Dumnezeu ca nu vom asculta de El.
Daca, insa, auzim numai vocea slujutorului Sau ,simtim ca ascultarea nu este o chemare imperativa si putem spune: "Bine ,asta este doar ideea ta, desi nu neg ca e probabil adevarul lui Dumnezeu."
Il pun eu mereu pe Dumnezeu in pozitia umilitoare de a fi ignorat,in vreme ce El m-a tratat tot timpul ca pe un copil al Lui?Cand Il aud cu adevarat ,umilinta la care L-am supus se intoarce asupra mea:
"Doamne ,de ce am fost atat de greu de cap si de indaratnic?"Aceasta este intotdeauna rezultatul atunci cand Il auzim pe Dumnezeu .Placerea reala de a-L auzi pe El este atenuata de rusinea
de a nu-L auzi atata timp.~Osawald Chambers~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu