MANGIIERE

Mangaierea Ta de Tata ,cine poate s-o-nteleaga
Nu sunt vorbe s-o cuprinda ,nici cantari in lumea-ntreaga.
Mana Ta ,Slavite Tata ,cand prin valuri ne sustine
Ne opreste intristarea :iar in inimile pline
Cu a gandurilor chinuri ,cu-ndoieli si cu ispite ,
Toarna bucuri din slava ,nevisate, negandite .
Ce dureri pot fi pe lume ,mana Ta sa nu le- aline ?
Cine n-a gustat din stropii mangaierilor divine?
Fara voia Ta-nteleapta nu e fir de par sa cada ,
Si nu-i rana sau durere ,ochiul Tau sa nu le vada.

Orice soare langa Tine isi paleste stralucirea
Cand dupa furtuni o ,Doamne ,Tu ne mangai cu privirea .
Ce izvoare pot aduce fermecata armonie
Ca atunci cand mangai fruntea ce-au calcat-o alti -n glie?
Adierea cea mai dulce n-are-n ea atata miere
Ca suflarea vorbei Tale celui care-n rugi Te cere .
Tu gasesti cate-o coliba ,obositii sa se culce .
Si-i trezeste cate-un inger cu-un ulcior si turta dulce .
Pe fugarii Tai Parinte ,hartuiti si fara casa
Pesteirile pregatite i-au ascuns cu umbra deasa;

Oare ar mai fi albastra bolta cerului senina ,
Daca n-ai fi Tu sa mangai ochii celui ce suspina ?
Ar mai fi poeti si versuri ,ar mai fi cantari pe lume ,
Daca n-ai da Tu iubire printre oameni sa-i indrume?
Ce minune ,ce putere ai pus in a Ta naframa ,
Ca din ochii stersi de Tine visul nu se mai destrama?
Ranile care le vindeci nu mai poarta -n ele chinul,
Inima ce -o mangai Doamne ,nu mai stie ce-i suspinul ,
Mangaierea Ta de Tata ,cine poate s-o-nteleaga ?
Nu sunt vorbe s-o cuprinda ,nici cantari in lumea-ntreaga .
de Valentin Popovici